Giocamp Thassos – Powered by Carcover | 16 din 350 : Am cedat, sunt si eu om !

Weekendul de 1 mai 2018 ne-a gasit pentru a 5-a oara pe insula Thassos, de data aceasta alaturi de un grup frumos de 12 oameni in Giocamp Thassos.

Principalul motiv pentru care am ales Thassos sunt competitiile care se desfasoara acolo si care au marcat pentru mine in fiecare an, sfarsitul perioadei de baza ( cei din Giocoach inteleg ).

Anul acesta este unul de sarbatoare a deceniului in ciclism atat pentru mine, cat si pentru organizatorii Thassos Cup care ne-au incantat cu 10 editii pana acum. Urmeaza si Prima Evadare sa sarbatoreasca acelasi lucru, competitie la care am participat de 2 ori.

Revenind pe insula noastra, pe care am ajuns vineri la timp pentru apus, dupa un drum de cateva ore bune (11 mai exact), in aceeasi zi am facut o mica recunoastere a ultimilor km din competitia de sosea. Pentru anul acesta am venit cu ambitii mai mari in Thassos, dar veti vedea de ce m-am consolat in final.

Ziua de sambata ne-a gasit alaturi de un total de 350 de oameni la start pentru competitia de sosea. Dupa portiunea neutra de pedalat in spatele masinii, s-a dat startul real al competitiei. Cum a venit primul deal m-am trezit pentru un moment al doilea dupa un tip care a sprintat crezand ca finishul e 100 de metri mai sus, apoi nu l-a mai vazut nimeni, atat de in spate s-a dus.

Ne-am format un grup de vreo 15-20 de oameni estimez si am continuat impreuna la un ritm destul de nebun pe alocuri si pierzand din camarazi dupa fiecare urcare. Peste alti 20 de km de full-gas, la deal si la vale, in care nu am dat nicio ocheada Marii Mediterane care imbratisa frumoasa coasta pe care pedalam, am ajuns la cea mai lunga urcare din traseu. Deja pana aici pulsul era blocat la 180, nu scadea nici cum, nu avea timp.

Urcarea odata inceputa, diferenta de nivel crestea si pulsul dupa ea, ajungand la 190 acum. Un junior cret ne intindea pe toti pe urcare, plutonul nostru s-a facut lung ca spaghetele. La un moment dat incep sa simt ca imi este foarte dificil sa tin pasul. Ma uit la ceas si imi dau seama ca nu te poti simti altcumva la un puls de 196. (maxim pentru mine) Fara niciun moment de respiro, doar mai tare si mai tare. De data aceasta nu am mai putut. Mental cred, caci fizic am regretul acum ca mai puteam forta cat sa ma lipesc din nou de ei. Este acel 1% care face diferenta. Acel “Do more!”. Ori il faci si te duci pana la capat, ori cedezi.

Eu am cedat.

Asta e. E inceput de sezon, cum spuneam mai devreme, tocmai ce am incheiat o perioada de antrenament care nu are nimic de a face cu profilul si ritmul acestei curse. Cu toate ca in urma cu o saptamana, m-am descurcat foarte bine la Avrig Mtb Race, unde pulsul maxim a fost 192 si doar la start. So 🙂

Dupa ce m-am desprins de cei fruntasi am incercat sa fac echipa cu cei in situatia mea. Am avut placerea sa il vad pe tovarasul meu de cu o saptamana inainte: Maus. Am format repede o echipa de 4, la acelasi ritm ridicat. La un moment dat, Hop-Hop, Poc ! 2 au picat in fata mea. Pana i-am ocolit Maus a prins avans pe care nu l-am mai recuperat. Aici am facut a 2-a greseala. Trebuia sa fortez din nou, un pic.

Deja aveam 2 esecuri, deci moralul putin sifonat. Am continuat singur pentru o perioada de timp, demoralizat putin dupa cele 2 esecuri, insa eram pe locul 3 la categorie, fara sa stiu, pana m-a prins un tip din spate si am continuat impreuna. Intr-un final ajungem in ultimii 500 de m, intr-un format de 4 oameni, eu ultimul. Ma gandeam ca toti vor forta, doar asta se face la finish, nu ? Insa Andreea Marin avea alte planuri: surprize din nou ! Cel din fata mea nu mai facea fata, il depasesc moment in care primul incepe sprintul, al doilea si el se gandea la pensionare si nu mai forteaza deloc, trec si de el si incerc sa il prind pe primul, dar nu reusesc si trece linia de finish cu un avans de 4-5 metri. Aflu apoi ca am pierdut locul 3 la sprint. Al treilea esec al zilei.

Partea buna este totusi ca am incheiat pe un loc 16 la general din cei 350. Tin sa il felicit pe Gaita Madalin, care a fost intr-o forma foarte buna, fiind primul roman care a incheiat proba si locul 3 sau 4 la general.

M-am consolat fata de ambitiile mele la aceasta competitie pentru ca mi-am dat seama ca nu voi putea sa fiu niciodata in forma atat de devreme si nici nu vreau asta. In fiecare an Thassos a fost doar de pregatire si e bine sa ramana doar atat. Anul acesta am fost mai bine pregatit decat in anii precedenti, insa media orara a competitiei a fost mai mare, chiar si organizatorii mi-au confirmat ca s-a mers mult mai rapid.

Aici s-a incheiat aventura mea competitionala in Thassos. Am spus PAS pentru proba de mtb, deoarece nu am mai poftit la roci si pietre pe o caldura nebuna. Noi avem trasee frumoase in tara, nu e nevoie sa ne chinuim inutil prin alte tari.

A urmat in schimb o zi de calatorit pe insula. Desi am facut turul la concurs, nu am vazut prea multe. Astfel in urmatoarea zi, am revazut Giola, 2 plaje, am servit pranzul si am vizitat fabrica de ulei de masline. Cine stie cum se fabrica uleiul de masline ? 😀  Apoi am incheiat ziua cu o baie pe Paradise Beach.

In urmatoarea zi, o parte din grup a fost la Scuba diving, iar eu impreuna cu Daniel am mai facut o tura de insula, de data aceasta la un ritm lejer si foarte placut. In fiecare seara am cinat la Taverna Irene, unde Otilia a avut grija ca toti romanii veniti sa aiba parte de cea mai buna primire, asa cum se cuvine pe insula.

Pentru prima data, Giocamp a avut trofeu :D, iar dupa cele 4 zile, trofeul Giocamp a ajuns la Valentin Pistea, care m-a impresionat participand la ambele probe, sosea si mtb. Mai mult el are frica de apa si a fost curajos sa mearga la scuba. Ma bucur ca am avut placerea sa ii intalnesc, pe el si sotia lui , sa desiram povesti de viata intr-o seara in Thassos.

Astfel, s-a incheiat a 10-a editie Thassos Cup, ocazie cu care a mai trecut un Giocamp totodata. Sunt o multime de motive pentru care sunt recunoscator dupa aceasta experienta, in special oamenii pe care i-am intalnit, i-am cunoscut sau i-am revazut. Pentru experientele, modelele si lectiile cu care plec si eu. Pe de alta parte simt ca vom lua o pauza de la acest eveniment in anii urmatori. As pastra motivele pentru mine din respect pentru organizatori care imi sunt si prieteni, insa unul din rolurile mele este sa am grija de cei care ma citesc sau care sunt atenti la ce scriu. Ceea ce nu mi-a placut a fost :

• sa vad ca un om ca si Maus, care cred ca a participat la toate cele 10 editii, ca este descalificat pe un motiv penibil. Omul acesta ar merita statuie acolo pe Ypsarion, nu descalificat pe motiv ca “reguli fara rost de ultim moment” .
• o taxa care a crescut in fiecare an, iar acum cu 25E la proba de sosea am primit un tricou (unii, nu toti si oricum reclama se plateste daca bine retin) si un mini borcan cu ceva dulce.
• am auzit de o multime de oameni care nu au gasit apa in punctele de alimentare. Prietenii mei au gasit un furtun intr-o gradina si de acolo au baut. 🙁
• pentru o mini-competitie de sosea sau un traseu de mtb la care in loc sa participi, daca iti iei un pikamer pornit in maini, te bagi intr-un solar si iti pui ochelari VR, ai aceeasi senzatie, nu cred ca merita un drum de 2 zile si 2000 de km.

Aceste lucruri nu ne opresc totusi sa ne bucuram de experienta, 3-4 zile de 1 Mai pe o insula este un sejur placut, doar ca pe mine ma pun pe ganduri daca mai revin sau, mai mult, daca recomand cuiva.

Multumesc mult Carcover Racing Team pentru un suport iesit din comun, care a facut posibil ca eu sa ajung in Thassos.

Weekendul viitor ne vedem la Deva, pentru o competitie adevarata de sosea. 2 zile de competitii din nou.

Stay tunned !