UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

In 2010 am fost ultima data la Mures, atunci participam la XCO Lornion Trophy.

( De la stanga la dreapta: Nea’ Bebe, Kertesz Levente pe cand era participant nu organizator, Szentes Norbert, subsemnatul, Georgian Popovici pe cand era biciclist nu IT-ist, Zsuzsa pe cand avea 13 ani 🙂 , Lucian Logigan pe cand era la fel de bun ca si acum :))) si Crista Dani pe cand era mountainbiker nu soselar )

De amintit ca in aceeasi competitie participase si Edi Grosu, pe cand nu participa inca in Turul Italiei 🙂

Pentru cei care ati participat la UMF Bike Days anul acesta, asa aratau in 2010 S-urile. Prima intalnire cu ele a fost una umeda:

 

Anul 2018 a venit cu prima editie UMF Bike Days avandul in frunte pe Lucian Logigan ca si organizator. O competitie desfasurata de-a lungul a 3 zile de concurs.

  • Prima zi a fost dedicata copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie
  • Ziua de sambata a fost despre XCO cu 3 ture amatorii si 6 ture Elite pe un traseu cu flow pe care chiar te puteai bucura de mountainbiking.
  • Ultima zi, Duminica, a fost alocata probei de maraton 40 de km pe dealurile Muresene.

Asa cum am amintit in ultimul post, weekendul acesta era planificat pentru cea mai lunga competitie dintotdeauna pentru mine : Iron Man (proba de bike, la stafeta). Din fericire cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca echipa cu care trebuia sa particip a renuntat. Am fost bucuros, caci astfel am putut sa onorez invitatia pe care a facut-o Lucian Logigan clubului Carcover Racing Team.

Am ajuns de vineri seara la Mures impreuna cu Elisei Miron si George Sergiu Balauca. Dupa ce am ridicat pachetele de start, am testat traseul de XCO timp de 2 ture, am parcurs sectiunile tehnice de mai multe ori. Printre acestea s-au numarat o urcare foarte abrupta unde cu putina iscusinta, care mi-a lipsit, era posibil sa urci, apoi un bustean peste care trebuia sa treci fara sa atingi cu angrenajul, au mai fost sectiunile in S urmate de mici saritori. Aici am avut placerea sa il urmarim pe Kelemen Arpad in momentul exercitiului pe 2 sectiuni de enduro, care spre neplacerea lui au fost inchise in timpul concursului.

Dupa sesiunea de antrenamente, am ajuns la cazare unde am avut parte de cea mai placuta primire la un concurs. Multumim Lucian ! 🙂

About today.UMF Bike Days – Thank you for having me !

Publicată de Sergiu Paraschivu pe 1 Iunie 2018

La proba de XCO am participat impreuna cu colegii mei Kecskes David, Madaras Attila si Kocsis Andrei.

Dupa mici rasturnari de situatie si o joaca „de-a prinselea” timp de 3 ture, am incheiat prima zi de concurs pe locul 2 la categoria de varsta. Mi-am pus sperantele in a 2-a zi de concurs, unde maratonul imi este mai pe gust.

Ziua de duminica a inceput inca de la ora 7 cu o ploaie torentiala si incepeam sa ma gandesc ca istoria de acum 8 ani se repeta. Startul era programat la ora 11 si am avut cu totii surprinderea sa vedem ca traseul nu e chiar atat de noroios in urma ploii. Fiind o perioada cu temperaturi ridicate, apa s-a absorbit destul de repede. Dupa primii 5 km deja nu mai era urma de ploaie torentiala.

Am pornit impreuna cu acelasi grup de la XCO, dar si din masina cu care am venit. Ritmul a fost unul bun pe care il puteam controla in orice moment. Ajunsi la urcarea cea mai grea a zilei (dealul P.) am putut vedea si cine era in fata noastra. Caldura radia din pamant, lanturile erau pe cele mai mari pinioane la toti dintre noi, XX1, Eagle, all-inclusive ! Urcam toti fiecare cum putea, unii se ridicau in picioare si pedalau cu o tehnica specifica ca sa nu derapeze, altii incepeau sa urce in zig-zag. Intr-un final am ajuns cu totii in varf si a inceput coborarea.

La un moment dat, a venit si momentul meu sa fac pana. Pe coborare, dupa Elisei, ma surprinde o curba si intru putin ciudat peste niste cioate dupa care incep sa aud unul din cele mai urate sunete pentru biciclisti: „Sssssss”.

Continui sa pedalez si sper ca se inchide, doar am tubeless. Roata deja se lasa jos si o simt moale in curbe. Ma depaseste Sergiu Balauca si incep sa ma gandesc ca trebuie sa opresc, doar ca era vale si nu iti vine sa opresti cand ai adversarii langa tine. Intr-un final opresc, bag capsula de CO2, scutur roata sa ajunga lichidul unde trebuie. Se inchide repede, super ! Sar pe bike si continui, vine o urcare scurta si ii vad spre varf. Inca sunt in carti !

Ssssss, din nou. Se pare ca nu s-a inchis. Era o gaura pe calea de rulare, care se inchidea dar nu bine. Ma opresc, o scutur, iarasi nu se aude nimic si cred ca pot sa continui. Nu trece mult pana sa aud din nou. Ajung la asfalt si scot CO2 din nou. Acum pare bine, nu stiu de ce, dar sper sa fie asa.

Deja incep sa vad oameni in spate aproape de mine. Incep sa fortez si sa calculez oare ce intarziere am. Oricum e neplacut, caci ei erau 3 oameni puternici in fata, iar eu singur. Ma uit pe ceas: km 15, bun ! Hai ca inca este timp, cred ca ii pot prinde ! (incredere oarba) De precizat ca cei pe care incercam sa ii prind din urma sunt actualul campion national la XCE ( Fabian Gandila ), o legenda vie ( Elisei Miron ) si Sergiu Balauca.

De acolo am continuat singur, am pedalat cum am stiut eu si ma gandeam ca e mai bine asa ca acum ma antrenez mai greu decat daca nu as fi patit pana. Imi doresc macar sa ii vad. Mai trec cativa km, trec printr-un punct de alimentare plin de gagici care urlau 😀 Pfff, pinionul de 10 inventat de Sram, era pentru astfel de momente motivante :))).

Continui si un pic mai tarziu se intampla minunea. Ajung pe o coborare unde puteai sa vezi in zare varful urmatoarei urcari si vad acolo 2 biciclisti. Am impresia ca sunt aproape, insa sunt 2 minute intre noi. Dar e suficient pentru mine, suntem la vanatoare ! 😀

Mai trec 2-3 dealuri si vad un biciclist tot mai aproape, dar nu seama cu cei 2 pe care ii vazusem. Trec repejor pe langa el, era Adi Popa si imi spune ca sunt la 1 minut in fata Eli cu Fabi si Sergiu la 20 de secunde in fata lor.

Pe urmatoarea coborare incepe ploaia. Bun moment ! Ochelarii se umplu de apa si eu ii dau inainte. Intram in padure si devine alunecos, dar si distanta tot mai mica fata de cei din fata. La un moment dat simt ca fiecare pedala ma duce mai aproape. Intr-un final trec de Fabi si la 10 metri il vad pe Elisei, trec si de el. E plin de balti si e la vale cu mari riscuri sa aluneci. Pedalez cat pot, in spate nu mai e nimeni, doar in fata, dar nu vad inca nimic.

Apoi s-a intamplat ca :

Am incheiat cei 42 de km pe locul 2 la categoria de varsta si 4 la general amatori. Multumit de mine.

Daca m-am descurcat bine si am reusit sa prind din urma campionii si legendele, un „Sergiu” nu este asa usor de prins ! 😀

Multumesc Carcover Racing Team pentru sustinere si lui Lucian Logigan pentru invitatii si aceasta ocazie.

Mi-a placut mult de data aceasta la Mures. Un oras frumos si o experienta de mountainbike de 2 zile. In ultima perioada urmaresc mai mult experientele de biking, decat concursurile de mtb.

Stii care este diferenta intre cele doua atunci cand traiesti sentimentul.

La final va las cu videoclipul realizat despre acest weekend 🙂

Arrivederci !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *