Deva XCM – Un weekend de povestit.

Unul din ultimele weekenduri competitionale a fost cel care tocmai a trecut, si nu oricum, ci cu 2 competitii. Sambata a fost proba de XCO, iar duminica proba de marathon in cadrul TCH (Trofeul Comitatului Hunedoara).

Dupa ce anul trecut TCH a fost cea mai frumoasa etapa din cupa nationala de marathon, am revenit anul acesta si confirm acelasi lucru. Traseul este deosebit ! Doar vremea putin capricioasa din ultima perioada a afectat mici portiuni de noroi lipicios, suficient cat sa ne incetineasca putin. Cum s-ar spune a pus o „pata de culoare” (maro) asupra competitiei 😀

Proba de XCO s-a desfasurat pe potecile frumoase din jurul Cetatii Deva. Competitia a fost redusa, chiar si asa nu am putut fi relaxat, deoarece lantul meu nou de la Coolbike Team nu se impaca prea bine cu pinioanele. Practic doar pinionul al doilea din primele 4 il puteam folosi, deoarece atunci cand montezi un lant nou, este nevoie de o perioada de 1-2 saptamani de acomodare a lantului cu celelalte piese. Chiar si asa am reusit sa imi asigur victoria.

Daca la XCO competitia a fost redusa, la marathon distractia a fost asigurata pe toata durata celor 66 de km in compania lui Georgian Grec si Paul Muntean. Pentru ziua de duminica am montat la loc lantul vechi de uzura 1 si s-a impacat perfect cu placa noua de la FUNN. A fost suficient pentru o zi.

Legat de vreme si echipament, inca din dimineata cursei a plouat si am optat pentru varianta cu pantalon scurt, incalzitoare la maini, vesta si buff sub casca. Parea o alegere buna, pana la primele urcari unde simteam ca imi fierbe capul. M-am oprit am dat vesta jos, urmand ca ulterior cand am ajuns la temperaturi mult mai scazute la altitudine, sa o pun la loc si sa ma bucur foarte tare de buff-ul de sub casca. Intr-un final a fost o alegere foarte buna.

Din primii km s-a format grupul favoritilor ce urmau sa castige competitia si am fost fiecare dintre noi pe rand in fruntea clasamentului. Primul a fost Georgian care datorita furcii RS1 nu a avut probleme cu noroiul lipicios spre deosebire de mine si Paul care ne caram bicicletele pe o portiune de 2-300 m si ne rugam sa fie un fotograf care sa surprinda „competitia” dintre noi, la pas, cu bicicletele in brate 😀

Dupa minute bune necesare curatarii bicicletei in mai multe randuri, am inceput sa prindem o viteza de croaziera si sa mai speram la intalnirea cu locul 1. Credeam ca e posibil, dar avansul ma descuraja. Am continuat sa fortez si sa mentin un ritm bun. La un moment dat scazuse si temperatura foarte mult si ceata ne invaluia. Nu se auzea nimic decat rotile pe nisip si pe fundal la 10m in stanga drumului, vacute negre care aplaudau mut. Pe o ceata demna de filme horor, prin ochelarii murdari, il vad pe Paul in spate ca se apropia. Mergem impreuna pe asfalt, ne intrebam de sanatate la temperaturile acelea si continuam.

Ajungem in urmatorul punct de alimentare si printre bidoane de apa si ulei pe lant, scap o intrebare: „Cat avans are primul ?”

Raspuns:”3 secunde, e aici dupa curba. Cand voi ati ajuns, el pleca.”

Nais ! (in mintea mea)

Era abia jumatatea cursei. Incepem coborarea, undeva pe la mijlocul ei il vedem pe Georgian oprit, facea o pana. Il intreb daca il ajutam cumva si ne spune sa ii dam la vale. Ajungem jos si incep sa intind lantul si mai mult decat era deja, pe a 2-a parte de urcari. Am uitat sa va spun ca traseul are 66 de km cu 2300m diferenta de nivel: 9 urcari, cum ar spune Garminul Edge 830 🙂

O bucata buna de vreme si cateva urcari sanatoase le-am parcurs cot la cot, iar prin minte imi treceau tot felul de flash-uri pe care le-am avut cu Paul in toti anii de pana acum 🙂 Ar trebui sa ii dedic un folder special in albumul people. De multe ori ne-am duelat si el e omul care a reusit sa ma faca sa merg la puls mediu 200 timp de 1 ora la Cupa Concordia in 2016.

Am mai pedalat, am mai impins, am ales cele mai bune trase impreuna, la un moment dat faceam drifturi laterale amandoi pe o pojghita de noroi alunecos, iar tehnica dezvoltata in toti acesti ani ne-a ajutat sa nu cadem niciunul dintre noi. A fost un fairplay toata cursa. Cand a pierdut un bidon, i l-am dat pe al meu sa isi puna cat are nevoie. Nu o spun ca sa ma laud, ci poate mai invatam unii de la altii cum sa fim prieteni si rivali in acelasi timp, cand se poate.

La un moment dat am inceput sa maresc ritmul si m-am distantat usor-usor de el. Am ajuns singur in fruntea cursei, iar Garminul era oprit. Dupa ce la ultimele 4 competitii consumase doar 10% baterie la fiecare, de data aceasta 20% nu i-a fost de ajuns, intrucat si temperatura scazuse, astfel dupa 22 de km s-a oprit. Am mentinut un ritm sustinut si am sperat ca va fi marcat bine pana la final. Asa a si fost, de fapt pe toata durata competitiei, marcajul a fost impecabil fara poticneli.

Am ajuns cu bine la finish si am intrat in categoria selecta a castigatorilor la general a acestei competitii, alaturi de Marton Blaszo sau Wouter Cleppe. Desigur, nivelul riderilor de anul acesta a fost cel mai scazut, fata de editiile precedente, insa victoria e victorie.

A fost pentru a 3-a oara la TCH Deva si cred ca nu are cum sa nu iti placa competitia aceasta cand vezi in fata ta o poteca care serpuieste printr-un covor de frunze intr-un cadru de toamna.

Dincolo de cele 2 competitii, a fost un weekend de povestit, deoarece sambata dupa XCO am pornit mai multi prieteni la invitatia lui Iulian, sa vizitam cascada Lolaia in apropiere de Hateg. O experienta cu care nu te intalnesti la orice concurs.

Cascada Lolaia – Fotografie realizata de Petrut Iulian

Dupa ce am luat aer de munte si la pachet, am pornit inapoi spre locul de start al maratonului de a 2-a zi, iar pe drum ne-am oprit la Hanul Domnesc, inainte de intrarea in Calan, un loc pe langa care nu poti sa treci fara sa opresti. A meritat din plin oprirea noastra, multumim Yasminei si parintilor ei pentru recomandare.

Am ajuns impreuna la concluzia ca pentru un weekend cu adevarat reusit reteta este urmatoarea:

  1. Concurs de ciclism
  2. Un loc de vizitat
  3. Ceva bun de papa
  4. O mana de prieteni (sau 2)

Deva XCM

Daca reteta de mai sus este respectata, deja podiumurile sunt doar bonus. Multumesc Deva pentru 2 victorii consecutive. Felicitari domnului Omota pentru ca la varsta sa de pensionar, organizeaza competitii de ciclism, asa cum poate dansul si cu ce are la dispozitie.

A fost competitia cu nr 21 din acest sezon si mai urmeaza una singura pentru 2019.

Multumesc celor care apreciaza si sustin aceste performante: Carcover Veloteca Racing Team

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *