Cheile Nerei Mtb Race – o experienta mai mult decat un concurs.

Cheile Nerei Mtb Race

Dupa pauza de anul trecut, Cheile Nerei Mtb Race revine in 2019, organizat de aceiasi oameni harnici si frumosi.

Pentru mine a fost al doilea concurs, racit fiind. Asta e, raceala fara medicamente nu trece asa usor, dar la momentul la care scriu acest articol sunt 100% refacut. Deci exista sanatate si dincolo de medicamente si retete.

Revenind la competitie, am optat bineinteles pentru traseul lung. Am fost destul de optimist, cu moralul sus in privinta ritmului pe care il voi avea la concurs, insa stiti vorba aia: „Socoteala de acasa chiar nu are de-a face cu ce se vinde la targ :D”. Pe scurt, efectele racelii nu sunt doar ca tusesti, ci si corpul este slabit.

Am pornit in cursa, alaturi de o concurenta serioasa, veniti chiar de departe unii, iar caldura brusca dupa multe zile de ploaie, am resimtit-o cu totii in special pe prima urcare, unde parca aveam un inamic pe care nu il vedeam. Am mers ceva timp cu cei pe care i-am vazut, dupa care am ajuns in portiunile putin mai tehnice cu bolovani umezi care nu s-au inteles asa de bine cu cauciucurile mele. Am derapat de cateva ori, iar pornirea in rampa nu mergea numai din ambreiaj. Astfel, dupa 2-3 escapade de genul, am pierdut evadarea, iar de acolo pana la finish am mers absolut singur. Trist sentiment, va spun.

Dincolo de fuga aceasta de cei din spate, dupa cei din fata, ce sa va mai spun ?

Traseul a fost mediocru pe unele portiuni. Incepe sa imi displaca foarte tare forestierul pe care trebuie doar sa pedalezi la vale. (Gen Vidraru) Pedalam la deal, pedalam pe plat, pedalam si la vale ?! Mai putin ne urcam pe un rulou si in punctele de alimentare. Ce mi-a placut, a fost prima urcare si ultimii 10 km, exact de unde s-a terminat coborarea pe forestier. As mai putea adauga si prima coborare pe bolovani uzi, unde era ceva mai interesant si iti solicita atentia si skilurile. Ceea ce spun aici este strict subiectiv si cu toate acestea va recomand sa veniti la acest concurs.

Sa nu fie cu suparare, organizatorii imi sunt tare simpatici si sunt convins ca muncesc mult la ceea ce inseamna acest eveniment. Sa nu uitam ca scopul intregului eveniment este caritabil si au reusit sa doneze o suma care va fi de mare folos spitalului de copii Louis Turcanu.

Un pic mai tarziu, mai exact dupa 57 de km ajungem la finish dupa o coborare super faina de care spuneam mai sus (ultimii 10) Am incheiat competitia pe locul 6 la general si 3 la categorie. Posibil cel mai modest rezultat al meu de cand vin la Cheile Nerei.

Cu toate acestea, a fost cea mai frumoasa experienta. Si iata ca exista frumos si dincolo de podium si timpi. A fost pentru prima data cand am stat pana a 2-a zi, cand a fost concursul de alergat. Am prins concertul de seara, unde vorba Valentinei, am avut placerea sa urmarim un concert live, in aer liber, ocazie cu care nu te intalnesti la orice concurs. Au cantat frumos, ne-au trecut prin mai multe emotii in special cu momentul de reculegere care ne-a facut sa ne gandim la oamenii care au fost si nu mai sunt. Pur si simplu, prietenul acela pe care l-ai intalnit, i-ai strans mana, l-ai imbratisat, l-ai auzit vorbind, nu mai e. O astfel de persoana la care m-am gandit, pentru mine a fost domnul Ovidiu Ratiu si bineinteles bunica mea, sa fie iertati !

Revenind la concert, au cantat atat de bine incat au reusit sa ne ridice si in picioare, cu piese de rang Top 3 All time in America. Au urmat povesti la cort pana tarziu, iar a 2-a zi a fost cireasa de pe tort: tura cu bicicleta pe Cheile Nerei, apoi la Ochiul Bei, drumetie la cascada Beusnita si alte cascade care au mai fost pe drum.

Cheile Nerei Mtb Race

Ne-am intalnit pe drum si cu alergatorii de la concurs, pe care i-am incurajat si am alergat alaturi de ei, noi pe bicicleta, ei fara si am incheiat tura la timp sa ii aplaudam pe podium.

In concluzie o experienta frumoasa si va recomand oricand sa alegeti experientele care va ofera mai mult decat un concurs. Incepe sa fie plictisitor doar sa concurezi. Sunt frumoase chestiile de mai multe zile, cand faci mai multe lucruri, cand stai 1-2 nopti cu prieteni, alti rideri, cand faci si altceva decat sa pedalezi. Recent am venit de la Hateg dintr-o astfel de experienta de 4 zile, despre care sunt convins ca veti auzi anul viitor mai multe cand va fi oficial. Apoi weekendul trecut am fost in Giocamp la Dunare:

Si mai sunt oameni prin tara care organizeaza chestii de genul, alege-le si pe acelea, te vei bucura de 10 ori mai mult decat la un concurs, crede-ma !

Urmeaza 2 weekenduri competitionale, dupa care un nou Giocamp.

Sa auzim de bine, cu rezultate asa cum trebuie !

Multumesc echipei Carcover Veloteca Racing Team pentru ca pur si simplu sunt la cel mai inalt nivel. 🙂

 

Primul podium in 2019 – Nu faceti asa ceva acasa !

Karst Isverna

Karst Isverna a fost pentru mine al treilea concurs din acest sezon si primul podium: Locul 2 la general traseul lung. Asadar, back in business ! Sunt destul de multumit, avand in vedere ca in urma cu 2 zile abia stateam in picioare cu febra 39, datorita unei raceli. Nu faceti asa ceva ! Daca sunteti raciti sau altfel de probleme de sanatate, nu va recomand sa mergeti la concurs. Mai intai rezolvati problema, redeveniti sanatosi si apoi reluati antrenamentele sau concursurile.

Dupa Avrig Mtb si Drumul Regelui, de data aceasta a urmat Karst Isverna, un concurs de unde sigur pleci cu un zambet pe buze, de la traseu, de la privelisti, de la mancarea buna sau cu siguranta de la ospitalitatea oamenilor care chiar se dedica in organizarea acestui concurs.

Pana si medaliile de finisher au fost altceva. A fost diferita decat orice am purtat la gat pana acum. Altceva fata de banalele medalii cumparate, parca la kilogram. O medalie care simbolizeaza ceva, este creata local si o vei recunoaste mereu dintre celelalte. Iti vei aminti intotdeauna de unde o ai.

Karst Isverna
Dupa cat am pedalat, la final ne-am potcovit 😀

Traseul initial era de 42 de km cu 1340m diferenta de nivel. Solicitant, va spun drept, chiar si in conditii bune. Noi insa nu am fost atat de norocosi, iar sirul aproape neintrerupt de ploi din ultima vreme le-a dat de furca organizatorilor, astfel au decis sa scurteze o bucata din traseu care ar fi fost destul de neplacuta pentru toti, in conditiile de ploaie.

A fost a 3-a ocazie pentru mine la Isverna, dupa ce cu o saptamana inainte de concurs am fost in Giocamp cu o trupa super faina de oameni. Noi din fericire am avut parte de o vreme excelenta in Giocamp, poate din cauza ca ce e frumos si lui Dumnezeu ii place 🙂  Nici nu are rost sa va povestesc cum a fost, asa ca mai bine va las sa vedeti singuri si sa spuneti voi:

In urmatorul Giocamp mergem sa cunoastem satele cehesti de poveste din Banatul montan si pentru ca aventura sa fie completa, la final facem o plimbare cu barca pe Dunare la Cazane, hai si tu cu noi :

https://www.facebook.com/events/2320037858269018/

Competitia in sine a fost destul de distractiva, un tango in noroi, o lupta…. cu ochelarii aburiti. Cea mai mare emotie am avut-o la finalul concursului cand am traversat apa pe un pod umed de lemn si ma simteam ca la ninja warior, la fiecare pas pe care il faceam simteam ca imi aluneca picioarele, iar la ultimul pas pur si simplu am sarit cu bicicleta cu tot. Pantofii spd si lemnul umed, nu fac casa buna deloc 😀

Pe cat a fost de greu participantilor datorita vremii ploioase, cred ca organizatorilor le-a fost de 3 ori mai greu sa pregateasca tot acest motiv frumos sa venim la Isverna. Ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc mai bine si sa observ ca sunt dedicati trup si suflet fiecare dintre ei, de la bucatareasa impreuna cu chef Foa pana la primar, domnul Ionut Stoican. Un adevarat angrenaj de oameni si eforturi astfel incat Karst Isverna sa se intample. Felicitari pentru ceea ce reusiti la Isverna !

Am incheiat teafar si nevatamat competitia dupa 1 ora si 38 de minute pe locul 2 la general, dupa proaspatul sarbatorit Vlad Pacurar.

Totodata sunt nespus de bucuros de acesti oameni:

Ei sunt Lucas, Tania si Vlad, o parte din grupul Giocoach de oameni, cu care ne antrenam impreuna si toti 4 am fost pe podium. Ma bucur ca rezultatele apar, nu doar la mine, semn ca facem ceva bun in acest program.

Daca anul trecut am reusit un loc 3 la general, anul acesta locul 2, oare anul viitor ce urmeaza ?

Sa ne mai antrenam noi si sa mai fie vin pana atunci, sa avem ce ciocni, nu ? 😀

Numai bine !

– Sergiu.

 

Vocatie ?

Pentru inceput vreau sa iti prezint cateva activitati care imi trec prin minte acum si care estimez eu ca ar fi recompensa (salarul):

  • Inginer constructor – proiecteaza sau construieste blocuri – 500E+
  • Steward – calatoreste, aranjeaza si pregateste avionul, ajuta oamenii la imbarcare – 1500E+
  • Vanzator de fructe si legume – le transporta, le vinde oamenilor –  2000 lei +
  • Speaker motivational – vorbeste frecvent in fata oamenilor si mereu e nevoie sa transmita valoare oamenilor, se dezvolta permanent, umbla la costum – $$$$+
  • Coach – expert intr-un domeniu, cu cat mai important domeniul si valoarea rezultatelor pe care oamenii le obtin de pe urma sesiunii de coaching, cu atat mai mari sunt veniturile.
  • Barman – pregateste bauturi cat timp e la lucru – 500 E +
  • Macelar – taie animale si pregateste carnea – 1000 E +
  • Sofer de tir – conduce, transporta marfuri – 2000 E +
  • Doctor – trateaza oameni, lucreaza in spital, in clinica, ori in cabinet privat – 2000E+
  • Avocat – In baza legii reprezinta in fata instantei persoane fizice – 1000E +
  • IT-ist – lucreaza la calculator sau de pe plaja, cu program fix sau flexibil si creeaza ceea ce vezi pe laptop, telefon, in masina, etc. – Salar: 1000E +
  • Frizer – face oamenii mai frumosi – 500E +
  • Gunoier – Are grija ca lumea si strazile sa fie mai curate – 1500 lei+
  • Mecanic – iti repara masina cand are o problema – 500 E +
  • Organizator de evenimente – pregateste tot programul si activitatile, se confrunta cu probleme, are de-a face cu oameni multumiti si nemultumiti, cauta sponsori si parteneri, etc. $$$+
  • Stand fara sa faci nimic si sa fii platit – Multi ar alege aceasta varianta, dar va spun ca nu este placuta deloc, avem nevoie de activitate si de oameni in jurul nostru. Am adaugat aceasta varianta deoarece am fost in aceasta situatie si eram platit bine, doar ca trebuia sa stau in acelasi loc si pur si simplu am simtit ca imi vand timpul.

Dupa fiecare Job am scris o mica descriere si un venit probabil cu + in coada, care inseamna ca poate creste pana la infinit in functie de context, tara si conditiile fiecaruia.

Poti avea firma de constructii si sa faci bani sau poate iti place sa vinzi vinuri, pentru cercul de oameni in care te invarti, poate vrei sa fii fotograf de nunti, vrei sa umbli la costum, poate vrei sa fii vlogger. Ai vazut ca sunt multi pe youtube si ai auzit ca se fac bani, insa treaba e ca orice te apuci sa faci…trebuie sa investesti timpul tau acolo: pe santier, la nunti si botezuri, in crame mirosind si gustand vinul sau pe strazi filmand diferite lucruri pentru canalul tau de youtube.

ACUM.

Ce vreau sa te intreb, stiind ca poti castiga bani din orice activitate, din orice job, dintre toate posibilitatile, ce alegi ?

Care problema vrei sa o rezolvi pe pamant ?

Daca ai avea in fata 100 de oameni, pentru ce ai vrea sa iti spuna „Multumesc !” ?

Care este activitatea pe care o faci sau ai face-o si fara sa fii platit ?

Lasand banii deoparte, cum vrei sa treaca 10 ani din viata ta ? Facand ce ? Vindecand oameni, creand aplicatii pe telefon, reparand masini, taind 1000 de animale, conducand sute de mii de km pe autostrada, construind 100 de case, intre cifre in fata unui monitor, avand grija ca peste 10.000 de oameni sa arate mai ingrijiti datorita tie. Bineinteles la toate aceste activitati adaugam colegii de lucru si momentele cu acestia care fac ca munca sa fie mai placuta.

Dintre toate, ce ai alege ? Care stil de viata, in care tara si cu ce program ?

Dupa ce trec anii, cu ce vrei sa ramai ? Banii vor trece, nu a luat nimeni niciodata vreun cent din lumea asta dupa ce a murit, in schimb a luat altceva. A luat momente, a facut vieti mai bune, a trait sentimente, satisfactii interioare. Tu ce vrei sa iei ?

Gandeste-te bine, incearca cateva dintre ele si alege ceea ce te implineste ! Alege cu inima, adica ceea ce simti, intuitia aceea stie mai bine decat creierul tau.

In final te las cu intrebarea cu care am inceput acest articol. (vezi imaginea de sus)

 

Avrig – Triada Mtb Race

Avrig Mtb Race

Si asa a inceput sezonul 2019 pentru mine. Direct cu un weekend cu 2 competitii in cadrul Avrig Mtb Race : sambata proba de XCO care stiam ca va fi distractiva de anul trecut si duminica proba de maraton 80 de km.

Cred ca toata lumea a fost placut surprinsa de vremea mai buna decat ne pregatisem.

Proba de sambata a fost un XCO clasic, spre deosebire de anul trecut cand a fost XCC, apoi XCT, la un moment dat te incurcai in denumiri. 🙂  Au fost in mare parte aceleasi portiuni faine, tehnice si distractive. La reunoasterea  pe bicicleta, le-am parcurs la prima vedere cateva dintre ele.

Cum se obisnuieste la XCO, startul a fost ca din pusca. Am facut o cursa cat de buna am putut in aceasta perioada, dar fara un rezultat notabil. (locul 5 din 17)  Cum spuneam si cum ati putut vedea din filmarea de mai sus, traseul a fost distractiv, cu elemente interesante care iti puneau emotiile la incercare.

Ma amuzau oamenii care ma luau reper si credeau ca daca ma depasesc, daca se tin de mine inseamna ca „e de bine”. Cine stie ce e bine si ce nu ? In Giocoach le spun oamenilor care este reperul corect pe care ar trebui sa il seteze.

Imi puneam sperantele in a 2-a zi, etapa de marathon din cadrul Avrig Mtb Race, unde cred ca ma descurc mai bine. Prima jumatate din cursa de 80 de km a trecut binisor, iar apoi au inceput momentele de reflectii personale.

Am inceput sa realizez ca ceva nu merge conform planului. Eram destul de departe de baietii fruntasi si astfel m-am conformat si am inceput sa ma gandesc la ce se intampla si mai ales DE CE.  De fiecare data cand e o problema, cred ca acesta este cel mai scurt drum spre solutie.

Am inceput sa gasesc raspunsuri, mai pierdeam cate o pozitie, mai gaseam un raspuns, cam asa au decurs ultimii 40 de km. Referitor la reteta de prajitura despre care ti-am spus in postul de pe facebook, m-am gandit la lucrurile pe care le-am facut bine anul trecut si pe care le-am sarit anul acesta, iar reteta ar fi in felul urmator:

  • Sezonul ciclocross – Am participat la aproape toate etapele de ciclocross de la finalul sezonului 2017 si inceputul lui 2018.
  • Imediat dupa CX a urmat pregatirea pentru Campionatul Mondial de Wintertriathlon, unde am obtinut locul 3 si medalia de bronz.
  • Apoi m-am dat jos de pe skiurile de fond si imediat, in februarie, am inceput programul de antrenament pe bicicleta.

Anul acesta, datorita unui santier in curs, am ratat sezonul de CX, am continuat totusi pregatirea pentru Campionatul European de wintertriathlon, la care nu am reusit sa ajung intr-un final. Am avut totusi parte de un cantonament de aproape 3 saptamani in Cipru, insa cu toate acestea pregatirea pe bicicleta in sezonul 2019 a inceput cu o luna mai tarziu decat in 2018, datorita unei ierni prelungite.

Cu toate acestea, scuzele nu exista. Solutia nu este decat sa ne punem pe treaba, iar rezultatele vor iesi la iveala. Inceputurile lente sunt bune, pentru ca este loc pentru crestere in timp, iar o forma foarte buna la inceput de sezon nu e tocmai un semn bun, pentru ca vrei sa fii in forma in mijlocul sezonului, nu la inceputul lui.

Recolta se culege o singura data intr-un an si nu ai vrea sa o culegi primavara 🙂

Ii felicit pe participanti, am fost placut impresionat sa vad oameni care au muncit mult si au reusit rezultate frumoase.

Felicitari lui Rossi pentru victoria de la marathon. Ne cunoastem de ceva vreme si ma bucur de fiecare data cand ne intalnim. Omul are 4000 de km deja in 2019 🙂 Dovada ca Hard work, pays off !

Bravo si lui Georgian Grec, un tip care la asa fizic ma tot intrebam cum de nu il vad niciodata pe podium. Era clar ca este o treaba de timp si iata ca in 2019 ne surprinde la Avrig pe podium. Ceilalti sunt clasici: Flo, Comisan, Paul de la timisoara care tine steagul Velocitas sus 😀

Cea mai frumoasa reusita a fost Trio-ul Carcover care a castigat marathonul la categoria Elite. Bravo baietii: Raul, Malnasi si Duca ! O dovada frumoasa ca lucrurile facute cum trebuie, spiritul de echipa si mindsetul functioneaza.

Avrig Mtb Race

Sa reusesti o asemenea performanta, sa domini un concurs impreuna cu colegii de echipa este cu adevarat motivant.

Ne mai pregatim si ne vedem la urmatorul concurs !

-Sergiu.

 

Cum masori BCD la un angrenaj ?

Chiar acum am dat jos un angrenaj si caut o placa sa o montez. Pare simpla treaba, insa daca nu tii cont de un mic aspect (BCD), poti face o comanda gresita, sa pierzi timp si bani apoi.

Greseala pe care o poti face, este sa nu tii cont de distanta intre suruburi. Nu e important doar numarul de dinti pe care il vrei, multi dintre noi se gandesc doar la acest aspect. Apoi este intrebarea: ovala sau normala ?

Oricare tip ar fi, atunci cand comanzi trebuie sa stii exact ce BCD are angrenajul tau.

Cum aflii acest lucru ?

  1. Fie citesti pe el
  2. Fie masori.

Asa se masoara un angrenaj cu 4 suruburi si BCD 104mm:

Se masoara suruburile opuse, nu alaturate. Valoarea obtinuta va trebui sa o cauti in specificatiile placilor atunci cand faci o comanda.

In cazul in care masori suruburile alaturate:

BCD

Va trebui sa te ghidezi dupa urmatorul tabel pentru angrenaje cu 4 suruburi:

BCD

In cazul in care folosesti Sram, exista posibilitatea sa montezi direct placa pe bratul angrenajului (direct mount), iar astfel nu mai trebuie sa tii cont de BCD, la fel ca si in imaginea de mai jos:

Insa nu toate angrenajele au aceasta optiune.

Sper ca te-am scutit de comenzi gresite si timp pierdut, cu acest articol.

 

Devron Romania – Povestea din spatele acestei colaborari

Incepand cu sezonul 2019, sunt bucuros sa concurez pe aceasta bicicleta:

Devron Vulcan 7
Devron Vulcan 7

Este varful de gama de la Devron, echipata cu tehnologii avansate : transmisie 1×12, configuratie dedicata BOOST, etc.

Daca pana acum am fost obisnuiti ca Devron sa prezinte biciclete entry-level, iata ca planurile sunt serioase si urmeaza sa fie disponibile la vanzare si modele pentru un nivel mai ridicat al performantelor.

De-a lungul timpului am pedalat pe mai multe biciclete, unele mi le-am cumparat eu, altele le-am primit, insa in ultimii ani am inceput sa ma gandesc „Nu as putea eu sa reprezint un brand de biciclete romanesc ?”. Am pedalat pe Focus (Germania), Cube (tot nemti), Cannondale (USA), Rocky Mountain (Canada) si ma gandeam, ce legatura am eu cu aceste branduri ? Promovam ceva strain pentru ca oamenii sa isi cumpere aceste branduri si banii sa ajunga la straini. E adevarat ca performanta bicicletelor isi spunea cuvantul.

M-am uitat in jur si ma gandeam „Mai, daca ar fi un brand romanesc care sa construiasca o bicicleta care sa se ridice la asteptari, pe acea bicicleta as vrea sa concurez si sa o promovez cand am ocazia” (Anul 2013)

Anii au trecut, oamenii de la DHS au dezvoltat un nou brand, o noua fabrica cu totul separata si au conceput brandul Devron, care a culminat in 2017 cu prototipul Devron Vulcan 7. De cand l-am vazut prima oara, mi-am dat seama ca este o bicicleta pe care poti castiga competitii. Desenat frumos si indraznet,  te face sa te simti bine atunci cand il privesti, poate datorita culorilor calde.

In toamna anului 2018, am incheiat discutiile cu prietenii de la Devron si am primit noua bicicleta pe care voi concura in sezonul 2019.

 

Devron Vulcan 7 este echipat in felul urmator:

  • Cadru Hardtail 29 carbon, marime L.
  • Furca Rock Shox Sid Boost
  • Roti Novatec Flowtrail aluminiu
  • Angrenaj Sram X0 cu placa de 32 dinti
  • Schimbator spate Sram X0
  • Caseta 12 pinioane Sram X0, 10-50
  • Frane Sram Guide
  • Ghidon si tija sa Truvativ Noir carbon
  • Sa WTB carbon
  • Cauciucuri WTB Ranger Light 29×2.25

Cu o greutate totala de aproximativ 10 kg.

Cadrul fiind marime L, am schimbat pipa cu una mai scurta si pozitia este perfecta pentru cei 1.75 ai mei.

Asadar, anul 2019 ma va gasi pedaland pe Devron, care este un brand gandit in Romania si pe care il voi promova cu drag.

In ultima perioada am inceput antrenamentele pe noua bicicleta si imi place din ce in ce mai mult. Tocmai am incheiat un cantonament de 3 saptamani in Cipru, poti vedea aici cum a fost:

Sa ne vedem sanatosi la competitiile care urmeaza ! 🙂

 

Maraton Miercurea Ciuc : „Nu ma mai urc pe Hardtail !!”

Acesta a fost unul din weekendurile acelea cu 2 concursuri.

Plecat de la Oradea cu echipa Carcover spre Zemes XCO, unde am purtat pentru prima data intr-un concurs tricoul de Campion National la XCO:

Insa se pare ca nu mi-a tinut noroc.

Chiar spre finalul primei ture am facut pana si am fost nevoit sa alerg pana la zona de tranzitie unde am avut mare mare noroc sa imi ofere cineva o roata de rezerva care sa se potriveasca la fix cu transmisia mea xx1. Dupa multe pozitii pierdute am incalecat din nou pe bicicleta si am continuat. Am recuperat cat am putut si am incheiat pe podium. Totodata a fost si ultima etapa din cupa nationala de XCO si am avut placerea sa obtin titlul de vicecampion si aici, dupa cele 4 etape.

Pe drum spre casa, imi fac un calcul si le spun baietilor sa ma lase in Miercurea Ciuc, unde a 2-a zi urma Maraton Miercurea Ciuc.

De indata ce ma dau jos din masina simt asa un aer ce inspira a moment de intalnire cu un eveniment care a stat in caietul cu planuri de mult timp pentru mine. Am auzit de acest eveniment de la George Popovici, care a participat in 2010 cred, dar a avut ghinion de un accident nasol, incheind totusi pe locul 2 cu fata plina de sange. Cu sange s-a lasat si anul acesta, cand Bogdan Duca a castigat in fata lui Kelemen Arpad la un finish sprint, in timp ce Bogdan avea un genunchi in pioneze si plin de sange dupa o cazatura pe ultimele coborari. Ce viteaz si omul asta ! Sa pici si sa mai ai vână sa sprintezi la finish.

Dupa pana de sambata de la XCO, am refacut tubeless si am umflat bine cauciucurile. Poate prea bine, incat am simtit prea bine traseul de la Ciuc. Fiecare radacina, fiecare piatra era parca scanata de mainile mele de pe ghidon si de spate. La un moment dat devenise neplacut si am spus:

„Dupa cursa asta nu ma mai urc pe hardtail!”

Era un moment chiar frustrant caci traseul era unul dintre cele mai frumoase pe care concuram si nu ma puteam bucura de el, pentru ca ma simteam ca pe pikamer, iar daca la inceput era distractiv, dupa 40-50 de km era dureros si agasant. O stare care te ducea la ganduri negre si promisiuni ca si cea de mai sus.

Ulterior mi-am dat seama ca umflasem prea tare cauciucurile, lucru care m-a afectat. Interesant caci putin mai tarziu la Epic, o saptamana mai exact, am putut parcurge 4 zile prin Carpatii salbatici, fara sa simt macar nevoia de full-suspension, asa cum auzisem de la toti ca e musai sa ai full pe traseul ala, altfel degeaba participi. Iata ce diferenta poate face doar cantitatea de aer din cauciucuri, o transforma in cu totul alta bicicleta.

La Epic am avut chiar prea moale cauciucul de spate, incat in ultima zi am lovit mai tare un bolovan si am facut snake pe tubeless 😀 daca iti vine sa crezi. Practic nu a fost snake ci pur si simplu am taiat cauciucul (nu camera, ca la un snake bite obisnuit). Am rezolvat problema destul de repede cu maxsalami.

Revenind la Ciuc, nu m-am simtit in cele mai bune zile ale mele. Poate datorita faptului ca am concurat cu o zi inainte sau mai mult, pentru ca am alergat o bucata buna de traseu. Cert este ca am avut un ritm surprinzator de prost pentru mine. Nu reuseam sa ma tin de nimeni, nu gaseam resurse sa impun un ritm. A fost un traseu de 70 de km, iar pe la km 55 am ajuns in ultimul punct de alimentare si m-am pus pe infulecat lamai, goale. Nu stiu ce m-a apucat, dar ma gandeam ca lamaile sunt naturale si imi fac bine. Ma tot gandeam eu la un test despre care citisem intr-o carte recenta care spunea ca, corpul tau devine instant mai puternic daca doar te gandesti la vitamina C in stare naturala, decat vitamina C in stare procesata. Si gandul meu era numai la lamai.

Placebo sau nu, a functionat si am inceput sa pedalez de parca abia ma incalzisem. Stiam despre mine ca pornesc mai greu uneori la concursuri, dar chiar sa am nevoie de 55 km ?! La un moment dat depasesc pe Mocanu Eugen si ma intreaba si el surprins de mine: „Ce ai facut ? Ai bagat Cola ?” Raspunsul meu sec:”Nu!”. Nu a mai avut timp de alte intrebari caci distanta crestea deja intre noi.

Spre marea mea surprindere, in ultimii 15 km din traseu, am recuperat toate pozitiile pierdute de la inceputul cursei, indiferent de categorie, ii stiam doar dupa echipament. Intr-un final am incheiat pe locul 2 la categorie, dupa un baiat deosebit de simpatic si de performant:

Maraton Miercurea Ciuc

Este o oarecare satisfactie cand constati ca si intr-o zi in care mergi slabut, reusesti un loc 2.

O saptamana mai tarziu a urmat: Carpathian Mtb Epic – cea mai dificila experienta pe 2 roti pentru mine.

[TEST] – Metal Enduro pe intuneric cu farul de bicicleta Eastpower EBL307 4000 lumeni.

In urma cu putin timp am primit la test farul de bicicleta Eastpower EBL307, in ideea de a participa la Moontime Bike Bucuresti. Intre timp am aflat ca editia de anul acesta s-a anulat, astfel ca am decis sa scot la plimbare noul far la un test adevarat, nu la joaca in centrul Bucurestiului. Am ales pentru test una dintre cele 8 speciale din cadrul Metal Enduro care anul acesta a fost etapa de calificare pentru Cupa Mondiala de Enduro.

Am ajuns in varf, locul de unde incepe speciala si odata cu lasarea intunericului am pornit la vale. Vezi ce a iesit:

Farul de bicicleta Eastpower EBL307 a trecut testul cu Brio, iar dupa cum vezi si eu am ajuns cu bine la finalul coborarii. 🙂

Farul este un accesoriu obligatoriu prin lege, odata cu lasarea intunericului. Acum ai la dispozitie acest model care va face fata in turele care urmeaza cu bicicleta la ore tarzii.

Se ataseaza pe ghidon foarte usor si rapid.

Are in componenta 7 leduri cu 3 pozitii de functionare si un suport de pus pe cap pentru drumetii, pesteri, etc.

Detalii tehnice Far Eastpower EBL307 pe care il poti achizitiona de aici: Cumpara Farul Eastpower

  • Cu acumulatori si incarcator
  • 7 Led -uri CREE XM-L T6
  • 4000 lumeni
  • 3 functii
  • material anti zgarieturi
  • autonomie modul 1: 3 ore
  • autonomie modul 2: 7 ore
  • Dimensiune: 56x58mm
  • Greutate: 210 gr.
  • Baterie: 6cellx1500mAh
  • Negru
  • AM

Ce primesti in pachet ? Vezi aici :

Il poti achizitiona de aici:

https://coolbiketeam.ro/accesorii-biciclete-1272/sisteme-de-iluminat/POW307

A fost o experienta inedita sa testez acest far. Nu am mai pedalat pana acum pe trasee tehnice noaptea, dar acum am mai mare incredere datorita acestui far. Practic ai lumina in fata ta pe bicicleta ca si cum ar fi ziua datorita celor 7 leduri care lumineaza mai mult decat suficient. In plus frumusetea este ca descoperi traseele intr-un mod nou.

Prin urmare, chiar daca ziua se scurteaza, antrenamentele vor continua. 😀

Spor la dat tuturor !

 

 

Concluzii Abus Aventor dupa sezonul 2018 si povestea acestei casti.

Abus Aventor

Anul acesta am avut placerea, atat eu cat si colegii mei din echipa Carcover Racing Team, sa testam unul din cele mai bune modele de casti de la Abus, modelul Abus Aventor.

Pentru mine personal, a facut fata cu brio la cele 36 de zile de concurs, un nou record pentru mine dupa 34 anul trecut. Totodata a fost sezonul cu cele mai bune rezultate pentru mine de cand practic ciclism si ma bucur ca Abus a fost alaturi.

Casca Abus Aventor a facut parte din echipamentul meu si practic a fost unul din multitudinea de lucruri care face diferenta si contribuie la succes.

Multumita lui Dumnezeu, nu am testat-o la impact sau cazaturi, cu toate ca sunt sigur ca ofera cea mai buna protectie multumita sistemului active cage, insa ce pot spune cu siguranta este ca are o greutate redusa la doar 260 grame.

Nu e cazul la mine, insa colegele mele din echipa spun ca este foarte potrivita si pentru oamenii cu parul lung:

(Stanga) Eszter Bereczki si Lupuj Noemi (Dreapta)

Foarte impresionant si important de stiut sunt numele mari care concureaza la nivel mondial cu acest model. Acei oameni au o multime de oferte din care sa aleaga, iar faptul ca dintre toate au ales Abus, spune ceva.

  • La Mountainbike:

Florian Vogel – campion European XCO

Iolanda Neff – campioana mondiala si europeana la feminin XCO 2018

Maja Włoszczowska – campioana Poloniei si locul 3 in campionatul mondial de marathon 2018

Abus Aventor

  • La Sosea:

Intreaga echipa Movistar concureaza cu castile Abus.

Alejandro Valverde – campion mondial 2018 Fond
Mikel Landa Meana
Nairo Quitana

Toti cei 3 au reusit sa se claseze in top 15 Turul Frantei.

Abus

 

  • Din nou la mountainbike, la nivel national de data aceasta, la noi in Romania 🙂

Abus Aventor a fost testata in acest sezon de 20 de sportivi componenti ai echipei Carcover Racing Team. Alaturi de noi, Abus Aventor a ajuns pe cele mai inalte trepte ale podiumului.

 

Unul din motivele pentru care admir Abus Aventor, este ca pur si simplu are un video de prezentare si pentru prima data incepem sa intelegem ca o casca nu este doar o bucata de polistiren si avem ocazia sa vedem cu ochii nostri si sa intelegem cum functioneaza si care este tehnologia din spate.

De exemplu: Ce este sistemul ActiCage, cum este ventilata casca, au facut si teste de caldura pentru a observa care parte a capului este mai incalzita si unde este nevoie de ventilatie. Pana si bretelele nu sunt orice fel de bretele, sunt realizate de o firma producatoare de sutiene, pentru ca s-au gandit la pielea ta 🙂

Ai 2 suporti dedicati pentru ochelari, sistem ajustabil, iar sincer sa fiu acum cand ma gandesc realizez ca anul acesta am vazut mai rar transpiratie pe ochelari, inseamna ca probabil buretii si-au facut treaba mai bine decat la vechea casca sau nu am mai tras eu asa de tare, asa este ? 😀

Abus Aventor este teoretic o casca dedicata pentru sosea, iar faptul ca noi am fost destul de fotogenici si pe scena de Mtb, aduce in vedere cat de versatila este de fapt. Ai o singura casca cu care iesi bine in poze atat pe mtb cat si pe cursiera. #numazic

Acestea sunt aspectele pentru care platesti un pic mai mult decat pe o alta casca, insa cumperi un produs care are in spate o tehnologie si o intreaga echipa de ingineri care au fost atenti la aspecte la care nu te gandeai.

Pana anul acesta, auzisem de Abus doar cand venea vorba de lacate de bicicleta. In discutii cineva spunea mereu: „Abus e tata lor cand vine vorba de lacate!” Nu stiam prea multe, nu vazusem niciodata unul, doar am auzit ca sunt cei mai tari la lacate. Dupa cat de bine s-au pozitionat in domeniul sigurantei bicicletelor, nu puteau sa se situeze mai prejos nici in domeniul atat de important al protectiei biciclistilor.

Sunt numeroase exemplele de oameni pe care o simpla casca i-a salvat, intr-un moment pe 2 roti. Castile Abus sunt pentru cei mai buni, pentru cei care vor ceva mai mult, iar daca crezi ca ti se potriveste, alege cu incredere !

Casca, precum si alte modele le poti gasi la linkul urmator:

https://www.marosbike.ro/search/abus+aventor/

Abus Aventor

 

TCH Deva – Ultima si cea mai frumoasa etapa din Cupa Nationala de marathon.

Weekendul ce tocmai s-a incheiat a avut loc competitia TCH Deva, ultima etapa din Cupa Nationala de marathon, din cele 5 care s-au desfasurat in acest sezon:

  • Avrig Mtb Challenge ( 80 km/1900m )
  • Faget Marathon ( 70 km/1900m )
  • Vidraru Bike Challenge ( 90 km/2400m )
  • Explorer Mtb ( 70 km/1300m )
  • TCH Deva ( 66 km/2200m )

A fost un sezon lung si a fost o bucurie sa ajung la fiecare etapa. La 3 dintre ele am ajuns pentru prima data. Este un fapt imbucurator ca dupa 10 ani de cand practic acest sport, inca sa ajung la competitii pentru prima oara.

La Deva am ajuns anul acesta pentru a 2-a oara, prima ocazie fiind anul trecut cand am facut greseala sa subestimez traseul si sa plec doar cu 2 geluri la mine. Consecinta a fost ca „mi-a picat pianul” de mi-a inegrit unghia la picior 😀 (vorba lui Iulian). Pe de alta parte, anul acesta am pornit in cursa mai bine pregatit, atat fizic cat si cu 6 geluri la mine. Nu ai spune ca e nevoie de atatea pentru doar 66 de km, asa e ? Daca anul trecut am pornit cu 2 geluri, anul acesta am ramas la final cu 2 din 6. Mai bine sa ai mai multe decat prea putine.

Imediat dupa concurs, povestind cu colegii de pe podium, am conchis ca tocmai am participat la cea mai frumoasa etapa din cele 5, cu toate ca a fost cea mai scurta ca si distanta, dar una din cele mai grele ca si diferenta de nivel, nu mai putin de 2200 de metri de urcat. Poate pare mult, dar dupa Carpathian Epic, nimic nu mai este greu. Atat timp cat stai pe bicicleta si pedalezi, nu ai motive sa te plangi.

De ce spunem ca este cea mai frumoasa ? Poate datorita culorilor de toamna care te surprind placut oriunde te uiti, dar lasand deoparte culorile, potecile prin padure sunt chiar superbe. Mai putin placuta, dar care face parte din reteta este coborarea de viteza pe pietre unde las, apoi urcarile la limita care te pun la incercare. Una peste alta, concluzia de „cea mai cea” dintre cele 5 a venit datorita diversitatii, dificultatii si frumusetii traseului. Si celelalte etape au fost frumoase in felul lor, cu elementele lor specifice, aceasta fiind doar parerea mea.

Competitia de la Deva, a pornit intr-o dimineata racoroasa de Octombrie, care te face sa te simti ca o femeie, in sensul ca nu stii cu ce sa te imbraci 😀 Temperatura cu o ora inainte de start, iti spune sa scoti blana de iarna, insa soarele si cerul senin prevesteste o zi calduroasa, astfel revii la echipamentul de vara. Prima urcare vine in intampinarea ta si te ajuta sa te simtit, cel putin mai calduros, iar bataile inimii aproape de maxim cu siguranta iti incalzesc pana si sufletul 🙂 Alaturi de mine, cot la cot, urca un copil cu o bicicleta de oras, pe care toti cei prezenti l-au observat. Personal l-am felicitat dupa concurs si am fost mirat ca bicicleta aceea a facut fata pe traseu, chiar si pe cel scurt.

In continuare ne formam un grup de vreo 8-10 oameni si continuam sa pedalam pe dealurile de langa cetatea Deva. La un moment dat pe o coborare mai abrupta, pierd putin aderenta si ma trezesc ca nu mai pot controla bicicleta si o iau de-a curmezisul, drept la vale, pe frunze si printre copaci ca intr-o loterie in care ma rugam sa trag lozul castigator. Intr-un final intru din nou pe poteca si redresez situatia. Interesant a fost ca din povestile de la final am aflat ca nu am fost singurul care a intrat in acest roller-coaster.

Ajungem la primul asfalt din padure si aici constat un haos: marcaj in dreapta care duce in padure, o sageata pe asfalt frumos colorata probabil de scolari pe care de data aceasta o vad doar pentru ca am norocul sa fiu pe urcare, insa altii nu au vazut-o si au ales varianta spre dreapta in padure. Mai merg 100 de metri, vad pe cineva venind din fata inapoi. Ma gandesc ca o fi fost traseul scurt, in dreapta prin padure asa ca imi vad de drum alaturi de Maus si Paul Muntean. Usor, usor ii pierdem din vedere pe cei din fata cand vine coborarea, iar spre finalul ei Andrei Mititelu reuseste sa prinda grupul din fata, chiar inainte de asfalt. Eu ajung singur pe asfalt cu vant din fata, o conjunctura nu tocmai de dorit. Neavand alta alternativa, continui asa mai departe. Un pic mai tarziu ajungem din nou pe offroad si incep urcarile fizice, cat si cele in clasament pentru mine.

Trec de Maus, ajung la portiunile foarte dificile de urcat unde il vad pe Mititelu in fata cu Dan Mitru (cred). Dupa o bucata de vreme, trec de Roberto Burta care nu avea un apetit prea mare de concurs in ziua aceea, ajung in cele din urma cu Andrei in punctul de alimentare unde eu ma opresc, iar el nu. Am din nou de recuperat, de data aceasta la vale unde nu e tocmai usor fata de un om care din cand in cand mai ia cate un KOM la vale, 😀 insa reusesc pe portiunea abrupta si tehnica, sa ajung foarte aproape, dupa care urmeaza un plat unde el ia avans din nou pana cand ajungem la urmatoarele urcari. Aici nu dureaza mult si ajung langa el avandul in fata  la 200m pe Sergiu Balauca. Ajungem la un moment dat toti 3 la un loc, moment in care trebuia sa ne facem un selfie, dar nu am fost asa de inspirat, iar urcarea imi punea usoare probleme cu aderenta.

Ritmul ma ajuta si continui de unul singur, dupa o bucata de vreme ajung la ultima urcare unde mai schimb o vorba cu veteranul Romica Vestemean si continui dupa Dan Mitru pe care il prind spre finalul ei. Chiar pe ultimul, ultimul gat, inainte de ultima urcare dam amandoi un sprint cot la cot, doar de amorul artei, deoarece eram la categorii diferite. Reusesc sa il dobandesc si intru pe coborarea spre finish si spre titlul de Campion in Cupa Nationala de Marathon, dupa cele 5 etape si 3 victorii in categoria Open Amatori. Etapa de la Deva a fost decisiva pentru victoria finala in Cupa.

De-a lungul traseului am reusit sa fiu atent si norocos astfel incat sa nu ma ratacesc, desi au fost vreo 4-5 momente in care m-am oprit si apoi am ales trasa corecta.

Sunt bucuros de acest rezultat, am muncit mult, am avut un esec la Pucioasa, insa am reusit sa aduc acasa la Resita si tricoul de Campion la XCM, alaturi de cel de XCO.

Ma bucur ca am ocazia sa fac parte din una din cele mai bune echipe de ciclism din Romania si vreau sa il felicit pe colegul meu Andrei Mititelu care a incheiat pe locul 2 si alaturi de care am pedalat la cele mai multe competitii in 2018, pe Marton Blaszo care a castigat competitia de la Deva la general, fetele Eszter Bereczki si Zsanette Bartok pentru locurile 1 la feminin, traseul lung si mediu, pe Mura Istvan, unul din oamenii de baza care nu a luat startul, insa a incheiat pe locul 3 dupa cele 5 etape.

Impreuna suntem Carcover Racing Team !

Multumesc celor care ma sustin in ceea ce fac :

Multumesc ca esti aproape, mai urmeaza ultima competitie din sezonul 2018, care se va desfasura cu becul stins. 🙂

Va urma,