Rocca Lipova – Al doilea weekend de mtb.

Rocca Lipova

Sambata trecuta am participat pentru prima data la Rocca Lipova, o competitie aflata la a 4-a editie.

Am avut placerea sa ma intalnesc cu mare parte din colegii de echipa si sa facem impreuna un exercitiu de pregatire pentru urmatorul weekend cand vom debuta in prima etapa din Cupa Nationala de marathon, la Avrig.

Lipova ne-a asteptat cu un traseu de 42 de km, foarte lejer si prietenos cu biciclistii incepatori. La start s-au asezat aproape 300 de participanti, ceea ce confirma entuziasmul si nerabdarea de a concura.

Primavara asteptata de toti dintre noi, a venit in sfarsit !

Startul a fost pe sosea, iar dupa 1-2 km a venit prima urcare dupa care am ramas un grup de 3 oameni. Atunci s-a desprins usor-usor Florin Muresan, un tip pe care nu l-am mai intalnit si care nu stiam ce vrea sa faca. Sincer sa fiu am crezut ca e din Ungaria. Apoi am lasat ritmul un pic mai jos impreuna cu Zoran Zsivity si au inceput sa ne ajunga si cei din urma cu care am continuat.

Silviu Buzan si-a gasit la un moment dat ritmul si a plecat inainte, iar noi am ramas un grup de 3 impreuna cu Andrei Mititelul. Am ajuns impreuna la prima coborare mai de viteza, unde singurul lucru ce puteai sa il patesti era sa faci pana, iar ghinionul de Vineri 13, a intarziat pana Sambata asa ca am profitat de ocazie si am facut o pana 🙂 Acela a fost momentul cand s-au incheiat planurile de podium.

Am incercat totusi sa repar roata cat de repede am putut, insa nu mi-a prea iesit. Mai mult, in graba mea, mi-am dat de 2 ori degetul mare peste cap incercand sa dau jos cauciucul care nu era tubeless, dar totusi parca se lipise de janta.

Pe aceasta cale multumesc tuturor celor care au trecut pe langa mine si au fost dispusi sa ma ajute. A meritat sa fac o pana ca sa vad atatia oameni binevoitori. Cristi, a vrut chiar sa imi ofere bicicleta lui 😀 Cum sanse de podium nu mai erau, nici masuri disperate nu am mai luat.

Dupa aproximativ 5 minute in care am incercat sa umflu camera noua, mi-am dat seama ca pompa nu umfla si cauciucul e tot la fel. Am primit o noua pompa si a inceput sa se ridice roata de la sol 🙂 Intr-un final, cand pierdusem sirul minutelor, am rezolvat problema cu pricina si a inceput distractia.

In momentul acela din competitie, totul s-a transformat in antrenament pentru a avea totusi un moral ridicat. Din punct de vedere al competitiei nimeni nu ar mai fi fortat si ar fi fost nevoie de un efort putin inuman sa recuperez tot decalajul, cu atat mai mult ca traseul nu ma avantaja deloc.

Am recuperat pozitii, m-am simtit bine si m-am jucat pana la finish, unde un junior a tras cu dintii de pedale in ultimii 100 m ca sa castige sprintul. M-am bucurat pentru el !

Minusurile competitiei:

  • un traseu putin interesant, care la un moment dat te face sa realizezi ca trebuie sa te plictisesti de 2 ori, caci mai faci o tura. Ma intrebam, oare voi face din nou pana in acelasi loc ? Sunt convins ca zona are si poteci faine in jur, chiar munti la cativa km, nu doar drumuri pline de pietris pe care poti merge si cu masina.
  • zone cu marcaje lipsa, unde fara atentia cuiva ne rataceam 2 participanti printre care Zoran, care ocupase locul 3 la general.
  • categorii de varsta, care au fost publicate in clasament, insa … doar acolo, nu si pe podium. Atunci care mai e rostul lor ?
  • un program care nu a fost publicat, drept urmare nimeni nu stia 100% cand e startul. Dupa ce am aflat intr-un final, s-a mai amanat putin ca e in trend. 🙂

Mi-a placut in schimb foarte mult faptul ca au fost 2 optiuni de plata a inscrierii:

  • 50 de lei cu pachet complet
  • 20 de lei la fata locului doar pentru numar, un lucru nemaintalnit pana acum si pozitiv din punctul meu de vedere. In sensul ca tricouri de dormit sau de curatat lantul nu ne mai trebuie, iar bidoane si batoane are orice biciclist.

Bineinteles jos palaria pentru acesti oameni care au organizat acest eveniment de care s-au bucurat o multime de biciclisti in acest weekend.

Multumim organizatorilor, lui Radu Rusu pentru fotografii, participantilor pentru o zi frumoasa de primavara si echipei Carcover Racing Team ! 🙂

Ne vedem la Avrig sambata si duminica !

 

 

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

#Vesti Bune: Doneaza si Renoveaza o sectie de spital in Resita !

Doneaza si Renoveaza

Prietenul meu, George Popovici, organizeaza o cauza nobila si vrea sa redea o fata noua unei sectii de spital. Fara prea multe cuvinte din partea mea, spun doar ca il sustin in orice face si am incredere in el.

George este omul care atunci cand castiga o bicicleta ca premiu la concursuri de mtb, o facea cadou cui credea ca are mai mare nevoie dintre participanti.

Apoi a organizat evenimente caritabile de Craciun pentru cei care au nevoie.

A creat a aplicatie pentru orice turist care vrea sa vina in Banat si cel mai important, zilnic face Banatul Montan mai bun, mai frumos si mai primitor. Acum vrea sa renoveze o sectie de spital.

Mai jos va spune el cu cuvintele sale despre ce e vorba in proiectul sau actual:

 

Georgian Popovici 17 martie, 22:00 · Reșița:

#VestiBune #RenovareSectiiSpital

Sper sa lasati like-urile deoparte, sa cititi cu atentie si sa va alaturati cu toate fortele. Acum, depinde doar de noi. De Craciun, va propuneam sa ne adunam toti fortele si sa facem ceva, „ce sa ramana in timp” si sa fie cu adevarat folositor oamenilor de langa noi. Imi cer scuze ca a durat asa de mult, dar acum suntem aproape de final si pot sa spun ca ce a fost mai greu a trecut. Saloane de la sectia de Boli Infectioase si Pneumologie vor avea noptiere, mese, scaune si suporti de perfuzie noi (asta e sigur), dar exista speranta sa primim si cosuri de gunoi ca sponsorizare si capace de WC. Am facut inventarul celor necesare si am dat comanda pentru:

– 40 de noptiere mobile cu masa pliabila;

– 45 de noptiere fara masa pliabila

– 80 de scaune;

– 20 de mese;

– 20 de suporti de perfuzie;

** ramane sa vedem cu cosurile de gunoi si capacele de la Dedeman

Am trimis nenumarate email-uri la diferite firme si cei care ne-au sustinut cel mai mult, cu cel mai bun pret pentru calitatea oferita au fost parintii Arianei Stoica si Claudiu Stoica, prin firma lor de mobila. Si ei ne sustin, neconditionat! Nu am vrut sa va intristez cu poze din saloane, cu conditiile actuale, dar va spun ca acest mobilier de calitate pe care-l vom dona va schimba fata fiecarui salon si sper sa ne apropiem de conditiile din alte tari. De luni, 17 martie pana in 4 aprilie, vom strange banutii pentru donatie. Vom nominaliza cateva persoane reprezentate care vor strange banii de la liceu si va voi anunta maine, toate detaliile. Eu voi strange de la studenti sau adulti. Fiecare persoana, care a donat, va avea acces la un document cu toate costurile pentru fiecare piesa de mobilier si cat s-a donat. Puteti sa le povestiti parintilor vostri despre tot demersul nostru, sa-i rugati sa ne sustina si daca mai e nevoie de informatii, ma pot suna la 0751085092. Termenul de producere a mobilierul este de aproximativ 40 de zile.

Ieri, vorbeam cu Mester Sergiu (actualmente rezident, fost coleg de scoala) si imi zicea ca e foarte important sa facem o dezinfectie serioasa, cand e totul gata. Asa am ajuns, ca azi sa trimitem mailuri la cateva companii de dezinfectanti, sa ne ofera solutiile necesare si in cateva minute, ma suna un baiat din Cluj sa-mi zica ca isi doreste sa ne sustina si vine sa faca dezinfectia completa, gratuit, la sectiile, unde schimbam mobilierul. Toate costurile sunt acoperite de el. Haideti sa ajutam si noi, cu ce putem si sunt sigur ca o sa iasa ceva frumos la final! Banii pot fi dati la Deliana sau la Ariana, iar la final va prezint toate donatiile facute.

Vineri, m-a sunat doamna invatatoare Ozana Dragila de la generala 2 si mi-a spus ca parintii copiilor de la ea din clasa au auzit de idea noastra de a ajuta la renovarea saloanelor si au fost foarte incantati. Astfel, ca de o pe o zi pe alta, au reusit sa stranga 800 de lei si vor stange banuti pana vineri. Am fost tare emotionat si bucuros, dar uite ca de multe ori ajutorul vine de unde nu te astepti. Va rog, ganditi-va, daca merita sa sustinem fiecare acesta idee si sa o ducem la sfarsit. Mobilierul pe care-l cumparam va rezista cel putin 10 ani si va servi de-a lungul timpului mii de oameni, oare merita sa renuntam la o pizza sau la o bluza noua care ne tine maxim un an, pentru asa ceva?

Daca credeti ca merita, pana vineri, 30 martie 2018, puteti dona in contul lui Georgian Popovici:

 

RO57 RZBR 0000 0600 1075 1332

Popovici Georgian

Raiffeisen Bank

 

La final, va voi prezenta detaliat, situatia banilor primiti din donatii si situatia cheltuielilor, pentru fiecare persoana ce a donat.

 

Multumim pentru atentia voastra !

Eu cred ca schimbarile bune se fac putin, cate putin.

 

„Unde-s multi, puterea creste !”

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cum ii influenteaza pe amatori noile categorii de concurs stabilite de Federatia Romana de Ciclism.

categorii de concurs

Recent, Federatia Romana de Ciclism a anuntat noi categorii de concurs in regulamentul FRC, articolul oficial aici : Modificare categorii

Inainte de a spune orice, vreau sa mentionez ca nu ma simt afectat de noile categorii de concurs, insa cunosc mai multi oameni pe care cred ca nu ii incurajeaza aceasta decizie, ei sunt motivul pentru care formulez aceasta opinie.

Pe scurt, reies urmatoarele noutati pentru 2018:

  • nu mai exista categoria dedicata juniorilor amatori, decat cadeti (legitimati) si juniori (legitimati)
  • toate categoriile de varsta amatori vor concura in calendarul FRC intr-o singura categorie : Amatori OPEN.
  • apar categoriile legitimate:
    • Master 1 ( 30-39 ani )
    • Master 2 ( 40-49 ani )
    • Master 3 ( 50+ )

In aceste categorii de Master vor fi obligati sa se inscrie toti fostii Elite.

Categoriile de Elite si U23, raman la fel.

Ce parere ai pana aici ? 🙂

Din punctul meu de vedere, din aceasta schimbare rezulta 2 lucruri:

1. Performanta. 

Care este si unul din motivele pentru care au implementat aceste categorii de concurs. In sensul ca, acum este putin mai clar cine face ciclism serios si cine e doar amator si nu are pretentii.

2. Partea negativa

Faptul ca 70-80% dintre oamenii care vin la concursuri sunt neglijati, iar aceasta decizie cred ca ii va descuraja sa mai participe la competitiile din acest calendar.

De ce ?

Sa luam 2 exemple:

Primul exemplu este al unui om la 35 de ani, cu job 5 zile pe saptamana, familie  si cu aspiratii in ciclism, care se antreneaza in restul timpului cat poate el de serios si cand isi permite, de 3-4 ori pe saptamana. Motivatia lui de a merge la concursuri este ca daca este serios si se pregateste, ar putea fi pe podium. In perioadele lui bune obtine un loc 2-3, la cate un concurs. Este amator, s-a apucat de acest sport de curand si ii place, stim cu totii de ce 🙂 Participa la concursuri, la fel ca si noi toti, pentru ca exista sansa sa castige. Competitia are scopul de a tinti spre locul 1. Desi este greu, iar adversarii numerosi, speranta e acolo pentru el.

Dupa noul regulament, orice vis al lui de vreun podium vreodata s-a dus.  Cunosc multi oameni in aceasta situatie, care se antreneaza frecvent, deci cat de cat serios pentru un amator. Nu exista unul sa nu isi doreasca sa fie pe podium. Iar acum, prietenul nostru din exemplu, din 4-5 adversari pe care ii avea in vizor, are acum cateva sute. Ce sanse are ? Ce motivatie sa mai pedaleze el 3-4 zile pe sapt, 9-10 luni pe an?

Daca anul trecut dupa un concurs pentru care a facut sacrificii, se intorcea acasa si ii spunea sotiei:

„-A fost un concurs reusit, am terminat pe 5 la doar 2 minute de locul 3. Data viitoare cred ca ma intorc cu o medalie”.

Acum dialogul va suna ceva de genul: „-A fost bine. Am terminat pe 36.”

FRC, ar veni si ar spune: Sa se inscrie la Master 1 (30-39 ani), daca e asa serios si vrea podium.

Ok, am mentionat ca el are job, familie, etc. Ciclismul este oricum un sport costisitor, e mai bine sa nu ne amintim. 🙂 Sunt oameni care nu vin la concursurile importante din lipsa de fonduri. O cazare, o inscriere, 1-2-3 mese, un drum pana la Cluj sau Sibiu, costa. Cand ai un calendar modest totusi de 10-15 concursuri, vorbim de niste costuri serioase deja. Echipamentul, nu mai vorbim. Ideea e ca sportivii amatori nu dau pe afara de bani. Exista concursuri unde castigatorul la general nu castiga indeajuns incat sa recupereze cheltuiala doar cu acel concurs. ( Nu dam exemple )

Ce varianta ii ofera FRC ? Master 1 ! Hai sa vedem…

Pai ce sa vedem… decat si mai multe costuri decat avea deja prietenul nostru amator:

in primul an 500 lei (afiliere club la federatie)+500 lei (taxa anuală membri afiliati) + 70(taxa licența master) + 100 lei ( asigurare medicala ) = la un club de 5 oameni vine un total de 370lei de persoana sau 1350 lei/club -> in buzunar la FRC, anual ce-i drept.

Apoi de anul viitor câte 850lei/club in fiecare an, cifrele sunt extrase de aici: Taxe FRC

Acestea sunt cele 2 optiuni pentru prietenul nostru. Prima optiune Amatori OPEN care il motiveaza, dar sa se apuce de cricket nu de ciclism, iar a 2-a din sarac si mai sarac.

Al doilea exemplu este al unui junior de 14 ani, asa cum eram si eu cand m-am apucat de ciclism si nu imi permiteam nici o inscriere de 50 de lei la un concurs, cu atat mai putin un echipament complet. Ce variante are acesta ? Pai nu are nicio varianta de fapt, ca are 14 ani, categoria de cadeti incepe de la 15 ani. Asadar, voi lua un exemplu de 15 ani ca sa fie bine, sa nu fie rau 🙂 La 15 ani, juniorul are o singura optiune:

  • cadet legitimat

Adica ? Pai aceeasi discutie de mai sus de 400 de lei anual. Practic, faci cum faci, vrei podium ? Baga mana in buzunar! De fapt, juniorii sunt obligati sa bage mana in buzunar din start, ei nu au optiuni.

Un alt motiv al FRC pentru aceasta schimbare, este ca odata cu aceste categorii de concurs, fostii sportivi Elite nu vor mai putea participa alaturi de amatori, fiind obligati sa se inscrie la master. Spun ei ca s-ar elimina eterna discutie si nemultumire: profesionist vs amator care participau impreuna. O chestie buna, dar degeaba daca acum ii pui pe toti amatorii la un loc si cred ca sute de amatori pe care ii bagi intr-o singura  categorie sunt mai importanti decat 3-4 fosti Elite care participa la amatori.

De ce categoria asta Amatori Open ? FRC spune ca, ciclistii care fac acest sport doar de placere pot fi incadrati intr-o singura categorie, ei neavand pretentii. Daca au pretentii sa se legitimeze.

Pai sa ne plimbam cu bicicleta si sa mancam banane, nu putem face asta si acasa ?

Una peste alta, ce deduc eu din toata treaba aceasta cu noile categorii ?

Ca la FRC vor ajunge si mai multi bani, de la sportivi, cluburi si organizatori, care toti cotizeaza sa fie afiliati. Ceea ce e un lucru bun in teorie, insa sa vedem daca se intorc in vreun fel inapoi spre sportivi acesti banuti. Adica daca dupa o cupa nationala de 5 etape, castigatorii sunt recompensati cu ceva mai mult decat o medalie din partea FRC, pentru tot acest efort nu doar fizic, ci si financiar.

Pe principiul, cere-cere, dar ce oferi ? FRC nu prea spune ce ofera, decat liste de preturi.

  • esti fost Elite -> la Master cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • esti junior -> nu ne intereseaza daca inca nu stii cu ce se mananca ciclismul, la cadeti sau juniori cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • amator si ai pretentii ? -> Master – banii jos, ochii la usa !

Ce beneficii ai de pe urma acestei taxe ?

Pui prea multe intrebari ! 😀

Sa nu exageram totusi, te alegi cu o asigurare medicala si analize la zi. Daca mai este si altceva pe langa aceasta, atunci cu acel lucru ar fi trebuit sa inceapa FRC articolul privind noile categorii.

Imi pare rau sa vad ca federatia neglijeaza total marea masa de amatori, acest procent de oameni de care cred ca depinde organizarea evenimentelor de ciclism si care sustin existenta ciclismului in Romania.

In felul acesta, datorita motivatiei scazute, vom vedea tot mai putini amatori la concursurile din calendarul FRC. Un lucru deloc de dorit, deoarece caramida primordiala cred ca sunt amatorii. Mai putini participanti la concursuri, mai putini sponsori -> mai putine premii. Totodata amatorii sunt cei care fac 90% din cumparaturile care se fac in magazinele de ciclism.

Ca sa avem o pozitie asupra acestei decizii, ne ramane sa ne intrebam simplu:

Noile categorii de concurs ii incurajeaza pe amatori sau nu ?

Desigur, satisfactia amatorilor nu este datoria FRC, ei se ocupa de organizare si performanta, dar cred ca totul este un ciclu si ca performanta este influentata de prezenta amatorilor.

Acum, situatia nu e chiar atat de neagra, caci aceste categorii se aplica doar in calendarul FRC, momentan. ( in sezonul 2018) Pe de alta parte, sunt destul de multe alte competitii in afara acestui calendar unde categoriile de concurs vor fi cele normale si unde accentul se pune pe bucuria participantilor ( Vezi Cozia Mtb sau Baru Mare de exemplu ).

Inchei pozitia mea cu optimism si am incredere totusi ca, una peste alta, aceasta schimbare va avea efecte pozitive pe care poate nu le vedem sau nu le intelegem acum. Am incredere ca aceasta implementare a noilor categorii de concurs, luata in urma discutiilor cu o multime de oameni importanti din ciclism, va fi o alegere buna si constructiva pentru ciclismul romanesc.

Ca o mica paranteza, cred ca un pas spre performanta nu este legitimarea si taxele, ci prezenta unor modele de ciclisti romani care traiesc mai bine decat un angajat la Lidl. Cand avem un Kelemen Arpad care dupa un sezon (2017) in care a castigat toate competitiile de mtb si cele mai importante titluri, castigurile sale financiare sunt in jur de doar 3000E, spre ce ii incurajam pe sportivi ?

Ok facem abonamente anuale, dar ce promitem sportivilor legitimati, Elite sau care se dedica 100% ?

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Salomon este alaturi de mine si in 2018 !

Salomon

Sunt bucuros ca parteneriatul cu Salomon inceput in urma cu 3 ani, va continua si in sezonul 2018.

Daca prima piesa din echipament, au fost pantofii de alergare Salomon XA PRO 3d, de curand am mai adaugat 2 piese la echipament. In videoclipul urmator explic cum am ales modelul si de ce cred ca este cea mai buna alegere in cazul meu:

De ce Salomon ?

Posted by GioLive on 25 Septembrie 2015

Am folosit aceasta pereche de pantofi, in concursurile de alergare la care am participat, duathloane sau triathlon. Pe langa competitii ii folosesc si la antrenament in prima etapa de pregatire din planul meu de antrenament.

In 2018, am placerea sa mai adaug 2 piese foarte importante din echipamentul sportiv si anume pantaloni impermeabili si manusi de iarna.

De aceste 2 produse aveam foarte mare nevoie datorita faptului ca este primul sezon in care nu am mai facut pauza de iarna intre sezoane, practic m-am antrenat incontinuu. Un rol important si care m-a motivat mult sa ma antrenez in ianuarie, a fost Campionatul mondial de Winter triathlon la care am participat la finele lunii ianuarie. Iarna aceasta, trebuie sa recunoastem ca  vremea a fost destul de primitoare cu noi, cele mai scazute temperaturi fiind doar in aceasta saptamana cu 1 martie.

Prin urmare, stiind ca ma voi antrena 6 zile din 7 in lunile reci de Decembrie si Ianuarie, m-am gandit ca am nevoie de o pereche serioasa de manusi, cu care pot rezista 4 ore de antrenament la -2 grade. Astfel alegerea mea au fost manusile RS Warm de la Salomon.

Totodata, cum in timpul iernii mergem destul de des la munte pentru drumetii, ski, alergat, ski de tura si cum era o singura piesa care mai lipsea din echipamentul  complet de iarna, mi-am dorit o pereche de pantaloni impermeabili Salomon, iar modelul Wayfarer s-a dovedit a fi alegerea cea mai potrivita.

Salomon

De cand am primit manusile RS Warm, le folosesc la fiecare antrenament si este un confort radical mai mare cu ele. Dupa antrenamente indelungate, la 0 grade, inca imi pot simti degetele, iar uneori aveam mainile chiar calde.

Imi place sa privesc orice relatie pe care o am cu cei din jur, ca pe un vin care devine din ce in ce mai bun odata cu trecerea timpului. Astfel ma bucur sa continui aceasta colaborare care devine tot mai buna, alaturi de Salomon Romania ! Multumesc !

In urmatorul videoclip am placerea sa iti prezint fiecare element din acest echipament:

Iti doresc mult spor si energie in tot ceea ce faci !

Sa ne vedem sanatosi !

 

Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[ Vocatia ] – Articolul care ar trebui sa fie citit de toata lumea.

vocatia

Ideea acestui articol a aparut in urma cu aproximativ 10 ani, cand eram la inceputul liceului si incepeam sa imi adresez primele intrebari despre ce vreau sa fiu si sa fac in viata mea. Tocmai descoperisem cartea lui Pera Novacovici – Descopera-ti Vocatia, era printre primele carti de dezvoltare personala pe care le citisem.

Fast forward, am terminat liceul, am ales cea mai buna optiune la facultate la momentul respectiv pentru mine, am absolvit si am diploma de inginer constructor.

In continuare dupa toata aceasta experienta de viata, nu foarte mare, dar totusi e vorba de un deceniu, dupa ce am observat o multime de profesii si de oameni muncind in jurul meu raman cu o intrebare pe care mi-o adresez si te invit si pe tine sa te intrebi:

Ce vrei sa faci ? Care e vocatia ta ?

Partea buna este ca esti liber sa faci orice iti trece prin cap, dar chiar si asa din multimea de optiuni… ce alegere faci ?

Si aici vine partea interesanta, in ultimii 10 ani am observat oameni care:

  • sunt profesori, stau 8-10 ore la scoala, au un impact asupra studentilor, le dau lectii de viata, ii mediteaza sa treaca examene si unii fac o multime de bani din asta.
  • instructori de fitness care merg din cand in cand la sala, lucreaza ca antrenori personali si ajuta oamenii sa ajunga in cea mai buna forma fizica si poate si psihica.
  • manageri de firme care produc 400.000 $ pe luna.
  • stewardese care calatoresc in toata lumea, castiga 2000 E pe luna si sunt mai mult plecate, dar viziteaza lumea. Azi escala la Roma, maine la Stockholm (am scris corect?), saptamana viitoare in Dubai, Bali si tot asa.
  • oameni care au invatat ceva pe pielea lor si a durut sau nu, iar acum ii invata pe altii, vorbesc in public si tin cursuri, seminarii. Mereu imbracati la costum, mereu cu o vorba buna si impecabili.
  • „unii oameni sunt artisti si unii fac nasturi…” (Curious case of Benjamin Button)
  • instructori de dans, de pillates, de Zumba cu sali pline de gagici faine sau instructori de Cycling.
  • Scriitori care au ceva important de transmis oamenilor prin ceea ce scriu.
  • Mai sunt si administratori de bloc, oameni care iti tund gazonul, vanzatorii din Kaufland sau dintr-un magazin scump din mall de ceasuri sau de suveniruri.
  • Bucatari si maseuri.
  • Oameni care fac prajituri.
  • Jucatori de poker
  • Medici care salveaza vieti sub mana lor, dentisti, avocati care iti fac dreptate.
  • Sportivi care se antreneaza 6 zile pe saptamana cateva ore zilnic. Castiga medalii, calatoresc, dar sunt si momente al naibii de grele.
  • Oameni care fac filme, vloguri, reclame, fotografii pe bani.
  • Prezentatoare tv si modele.
  • Comercianti la diferite nivele.

Lista poate continua la infinit.

De fiecare data cand m-am gandit la o meserie din cele notate am observat pe cineva in acea pozitie, unele mi-au placut, altele nu. Absolut toate au parti bune si parti rele.

Ideea care rezuma ceea ce vreau sa spun prin acest articol suna in felul urmator:

Ai 16 ore pe zi cand esti treaz.

Cum vrei sa le petreci ?

Poti alege orice, iar daca tii cont de aceasta libertate, ce alegi ?

Ceea ce mi se pare un factor foarte important este ca odata ce ai ales ceva, este dificil sa iti schimbi alegerea. Daca alegi sa fii medic, nu mai poti fi si sportiv sau steward. Este una din cele mai importante alegeri in viata noastra pentru ca in unele cazuri decide cum vor arata urmatorii 10-20 de ani sau chiar toata viata.

Intrebarea cea mai importanta cand iti alegi meseria nu este :”De unde se castiga mai bine”, ea ar trebui sa fie : Ce vrei sa faci cu timpul tau cu adevarat?

Poate pentru o meserie esti platit cu 2000$ pe luna, dar sigur asta vrei sa faci? Sau exista altceva ce iti doresti mult mai mult si pentru care poate vei fi platit cu 400$ sau nici atat, dar nici nu conteaza pentru ca nu vrei sa treaca timpul si sa nu faci acel lucru, sa nu iti traiesti vocatia.

Ca sa rezum cumva:

Poti face mai multe lucruri pentru diferite sume de bani, de la 1 euro pana la infinit (milioane de euro), insa trebuie sa depui efortul necesar. Intrebarea cheie este: Care efort esti dispus sa il faci ? Ca sa fii actor la holywood este nevoie sa depui un anumit efort, sa fii fotbalist alt efort, sa fii ca si Mark Zuckerberg alt efort, sa fii fotograf, director de banca, sofer, mecanic, alte eforturi. Care dintre ele crezi ca ti se potrivesc ?

Marius Simion spunea: „Vocatia mea este sa fiu Marius Simion !”

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ce dorea sa spuna Marius si am inteles, ca suntem fiinte unice, nu mai exista NIMENI in lume cu calitatile pe care le avem noi, prin urmare nu ne ramane decat sa fim noi, sa aflam cine suntem si ce avem de facut cu ceea ce am primit. Nimeni altcineva nu poate face in locul nostru ceea ce putem face noi. Avem un rol sacru, ca sa intelegi mai bine :

vocatia

M-as bucura daca dupa acest articol unii dintre voi se gandesc bine de tot la aceasta alegere. Poate isi dau seama ca isi doresc altceva decat urmaresc in momentul de fata. Poate realizeaza ca pot si ca vor ceva mai mult decat le promite scoala pe care o urmeaza sau parerile parintilor, prietenilor.

In cazul meu, cand aveam 5 ani, imi doream sa fiu avocat, dupa liceu ma indreptam spre Inginerie Civila, dupa alti 4 ani eram cu o diploma de inginer in brate si exact din acel moment m-am apucat sa fac cu totul altceva. Acum sunt sportiv full time, iar in restul timpului fac o multime de lucruri. Insa si acum ma intreb, ce vreau cel mai mult sa realizez in viata asta ? Ma intreb pentru ca exista sansa sa imi dau seama ca vreau ceva si mai interesant decat ceea ce fac acum. Ceva cu si mai mult sens pentru mine.

Alte intrebari care iti pot fi de folos sa aflii raspunsul la intrebarea: Care e vocatia ta ?

  • Ce activitate iti place atat de mult incat ai plati ca sa o faci ?
  • Sau ce iti place atat de mult sa faci incat daca ai fi platit sa nu o faci, nu ai accepta? pentru ca iti place prea mult.
  • Daca ar fi 100 de oameni in fata ta, pentru ce ai vrea sa iti multumeasca ?
  • Care este cel mai inalt nivel de succes la care poti sa visezi ca vei ajunge in viata asta ?
  • Daca in fiecare zi ar trebui sa pleci de acasa timp de 16 ore, unde te-ai duce si ce ai face ?
  • Peste 10 ani, ce vrei sa spui despre viata ta ? Am suma X de bani sau am vizitat X tari, X oameni salvati, viata a X persoane s-a imbunatatit multumita mie, am tinut X discursuri, AM sau SUNT ? Vrei sa ai, sa detii lucruri materiale sau vrei sa FII, sa experimentezi, sa traiesti experiente ? Intreb pentru ca nu poti fii Bill Gates si in acelasi timp sa calatoresti 5 ani prin lume intr-o rulota.

Remember: Where focus goes, energy flows !

Bineinteles, raspunsul poate consta in mai multe activitati. Timpul pe care vrei sa il aloci pentru fiecare si echlibrul dintre ele, tu le setezi.

In definitiv , ce experienta de viata vrei sa alegi ? Sa vindeci 1000 de oameni, sa te aplaude 1000 de oameni dupa un concert, sa participi la 1000 de competitii, sa hranesti 1000 de oameni, sa faci o aplicatie care sa fie folosita de 1000 de oameni, sa schimbi vietile celor care te urmaresc cu o idee dintr-un discurs pe care il spui in fata unei multimi. In ce mod vrei sa influentezi 1000 de oameni ?

Inspiratie !

S.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[Mindset change] – Cum discutam cu sponsorii ?

Cum discutam cu sponsorii

In articolul de astazi vreau sa acord atentie modului cum discutam cu sponsorii.

Pentru ca ciclismul in Romania sa inregistreze o crestere si o dezvoltare armonioasa de acum inainte, este nevoie sa atragem cat mai multi sponsori, cat mai multi parteneri si colaboratori alaturi de noi in acest drum.

Unul din visele mele este ca nivelul biciclistilor amatori sa fie cel putin la acelasi nivel ca si cel „de afara”, din celelalte tari din Europa la care ne gandim cu totii acum.

Un alt vis este ca in Romania sa fie mai multi biciclisti decat fotbalisti si tot mai multi oameni sa realizeze bucuria, beneficiile si frumusetea ciclismului.

Pentru toate acestea este nevoie de suport. Doar invatand sa obtinem acest suport putem indeplini cele de mai sus. Scriu acest articol deoarece consider ca este important ca fiecare biciclist cu aspiratii serioase e important sa stie cum discutam cu sponsorii. Multi dintre voi o faceti gresit dinainte ca macar sa incepeti discutia, pentru ca nu aveti gandirea potrivita.

Ceea ce urmeaza sa spun, nu este vreo smecherie sau un truc, sunt pur si simplu idei sanatoase care au ca scop bunastarea in orice domeniu. Nu imi apartin, le-am invatat din fiecare carte pe care am lecturat-o, din fiecare articol pe care l-am citit si din toate experientele mele.

  1. Primul lucru la care trebuie sa incepi sa te gandesti este sa oferi, in loc sa ceri. Aceasta idee schimba cu totul paradigma.
  2. Al doilea lucru este sa te gandesti, de ce ar alege cineva un parteneriat cu tine, decat cu altcineva. La urma urmei este vorba de teoria evolutionista a lui Darwin, care in limbaj simplu spune: Cel mai bun sa traiasca!
  3. Al treilea principiu si ultimul, l-am invatat in cele aproape 4 luni in America si suna in felul urmator:

Ofera-le ocazia sa spuna Da !

-DH.

Cu alte cuvinte, la ceremonia de premiere a celui mai bun vanzator din America in anul respectiv, in fata a mers un domn la care nu te-ai fi asteptat sa fie omul cu cele mai multe vanzari inregistrate. Era imbracat simplu, purta ochelari, iar la intrebarea „Care e secretul tau, cum faci sa vinzi atat de mult?” a raspuns:

  • Eu dau 100 de telefoane pe zi.

Aceasta se leaga cu punctul 3 de mai sus. In ultimii 10 ani, am vazut printre noi o multime de sportivi. Multi au renuntat, altii se plang ca au rezultate si nu ii vede nimeni si multi sunt prea ocupati sa spuna ca viata e grea si Jos PSD !

Cu cati parteneri au luat legatura ?

Ce ofera in afara de podiumuri ? In primul rand ofera ceva sau doar cer ?

La cati oameni le-au dat ocazia sa spuna Da ? 20 ? Ti se pare un numar suficient ? Recent am vorbit cu o prietena care activeaza in alt domeniu si mi-a comunicat ca a vorbit cu peste 100 de companii. Iar prietenul nostru, lider pe vanzari in America intr-un anumit an, efectua 100 de telefoane doar intr-o singura zi !

Apoi fa un schimb de roluri si pune-te in locul lor, tu te-ai alege ? Raspunde sincer. Si cel mai important de ce ? De ce Da, de ce Nu.

Ultimul sfat pe care nu l-am scris mai sus, este bineinteles sa crezi ca POTI, uneori dureaza zile, luni, chiar si 2 ani sa reusesti o colaborare. Sunt multe de spus, dar ma opresc aici. Sa iti foloseasca tot ce am scris mai sus si sa vedem cat mai multi ciclisti care se dezvolta. Doar asa putem reusi.

Mult succes si bunastare !

 

Sergiu.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta.

Este luna februarie acum cand scriu acest articol, iar ultimele 2 zile au fost cu antrenamente de 100 de km in fiecare zi, la temperaturi apropiate de 0 grade.

Ideea acestui articol cu 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta, a inceput bineinteles, in timpul unui antrenament (in 4 ore ai timp sa te gandesti la multe 😀 ) si nu imi era greu sa observ care sunt aspectele care imi creeaza neplaceri la temperatura aceea si dupa 4 ore de pedalat.

Am gasit 2, iar acestea sunt bineinteles 2 piese din echipamentul de ciclism, care dupa parerea mea nu trebuie sa lipseasca din garderoba unui ciclist care are ambitii sa pedaleze in lunile de iarna, in Romania.

Astfel, 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt:

1. Manusile rezistente la -0 grade.

Manusi de iarna Salomon

Anul acesta ma bucur sa port aceasta pereche de Manusi Salomon in timpul  antrenamentelor mele. Este pentru prima data in ultimii 10 ani, cand dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, mainile imi sunt inca calde.

2. Husele pentru pantofi

Huse pantofi iarna Force

Personal folosesc huse din neopren pentru pantofi si se dovedesc a fi foarte eficiente. In aceeasi idee, dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, doar usor-usor ingheata varful degetelor. Insa am facut si antrenamente fara aceste huse, cu o zi inainte si a fost nevoie sa ma opresc de 2 ori, sa alerg ca sa imi simt din nou picioarele.

Asadar, cele 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt manusile de iarna si husele pentru pantofi, care au grija de extremitatile noastre si astfel ne putem totusi bucura de antrenamentele noastre, in loc sa strangem din dinti ca avem mainile si picioarele inghetate (partea1), urmand ca apoi cand ajungem acasa sa urlam de durere cand incep sa se incalzeasca (partea 2).

Daca ti-a fost util sfatul meu sau daca ai patit si tu sa nu iti mai simti mainile sau picioarele in timpul antrenamentelor pe timp de iarna, distribuie acest articol pentru biciclistii amatori care inca nu stiu care este echipamentul potrivit pentru sezonul rece.

Sa ne auzim la gura sobei !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Paralela : Povestea lupilor din YellowStone si ciclismul in viata noastra.

povestea lupilor si ciclismul

In urma cu ceva timp am citit o poveste despre o haita de lupi care a fost adusa in Parcul Yellowstone in anul 1995 pentru a reface ecosistemul.

Mi s-a parut fascinant ceea ce a urmat.

Lupii au avut un efect benefic asupra ecosistemului, deşi au reputaţia de „ucigaşi”. Prin faptul că ucid mai multe specii de animale pentru a supravieţui, lupii dau naştere altora.

Când au fost reintroduși lupii în parcul Yellowstone, exista doar o colonie de castori, potrivit specialistului în științele naturii, Doug Smith, responsabil cu proiectul de reintroducere a lupilor în Yellowstone. Astăzi, parcul găzduiește nouă colonii de castori, potrivit yellowstonepark.com.

Prezența lupilor a declanșat o „cascadă trofică” a cărei studiu a durat peste 20 de ani și încă uimește specialiștii.

Pentru a putea explica trebuie să ne întoarcem în timp, în anul 1930, când lupii din Yellowstone au fost eliminați. Deși elanii erau prada urșilor negri și grizzly, pume și coioți, lipsa lupilor a scăpat elanii de o mare teamă, iar aceștia au trăit bine, poate chiar prea bine. Elanii nu și-au mai mutat culcușul pe perioada iernii, așa că au folosit foarte multe resurse ale parcului Yellowstone: salcie și plopi. Acest lucru a fost greu pentru castori, care au nevoie de salcie pentru a supraviețui iarna.

În ziua de azi, standurile de salcie sunt mai mari pentru că prezența prădătorilor îi pune în mișcare pe elani, astfel aceștia n-au timp să consume o cantitate mare din aceste plante, iar castorii au avut o sursă de hrană pe perioada iernii.

Barajele castorilor au efecte multiple asupra fluxului hidrologic, iar salciile găzduiesc păsări cântătoare. „Am descoperit că ecosistemul este incredibil de complex”, afirmă zoologul Doug Smith.

Cercetătorii de la Universitatea Berkley au mai descoperit că această combinație între mai puțină zăpadă și mai mulți lupi a fost un beneficiu pentru necrofagi, atât mici, cât și mari, de la corbi până la urși grizzly.

Cercetătorii în științele naturii au avut ocazia rară, aproape unică să documenteze ce se întâmplă atunci când un ecosistem devine întreg din nou, când o specie cheie este reintrodusă în ecosistem, iar rezultatul a fost uimitor.

Am adus in vedere aceasta poveste deoarece consider ca un asftfel de efect il are ciclismul in viata mea. De cand am descoperit acest sport, a inceput o cascada de evenimente si intamplari care au modelat cu totul viata mea.

Daca inainte sa practic ciclismul ma jucam ore in sir pe calculator, am inceput apoi sa investesc timpul acela in antrenamente, care au rezultat in victorii la concursuri, in primele premii si mici satisfactii. Ciclismul m-a cladit o fire mai organizata decat inainte. Pentru a avea timp de antrenamente a trebuit sa fiu mai eficient la scoala. Am inceput sa imi setez obiective, mai intai sportive, apoi personale. Am inceput sa am viziuni legate de acest sport care s-au concretizat si au generat alte legaturi, intrebari, ganduri si visuri in mintea mea. Disciplina, seriozitate, munca, amanarea recompensei, optimism, recunostinta sunt doar alte trasaturi sau obiceiuri pe care le-am dobandit multumita sportului.

Pe langa toate acestea, am ajuns in locuri in care nu as fi ajuns altfel si am cunoscut o multime de oameni deosebiti pe care nu i-as fi intalnit altfel. Unii dintre ei ma citesc, altii ma incurajeaza, asa cum esti tu si iti multumesc ! 🙂

Sper ca te-a inspirat povestea lupilor si ciclismul in viata noastra.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Giocamp Thassos ( 27 aprilie – 1 Mai ) – Am deschis inscrierile, hai cu noi !

Giocamp Thassos

Giocamp Thassos !
Tabara de ciclism 5 zile pe insula Thassos, o locatie cu privelisti superbe si cu temperaturi foarte primitoare pentru aceasta perioada. Puteti considera acest sejur si un mini-concediu.

Vezi cum a fost anul trecut: https://www.youtube.com/watch?v=CdF_tbLQkAw

Vom participa si la o competitie de sosea : Thassos Road Cup.
Iar in restul timpului ne vom bucura de tot ce are insula de oferit: 17 plaje, posibilitate de scuba diving, mancaruri specifice locale si bineinteles avem ocazia sa facem prima baie in mare din 2018.

Pretul acestui cantonament este 150E care include:
– cazarea pentru 4 nopti aici https://goo.gl/lMCIkV
– micul dejun pentru 3 zile
– un Mithos din partea mea 🙂
– tort aniversar


Extra:
*Pretul transportului este aproximativ 250 lei (dus-intors).

Inscrierile se fac aici: https://goo.gl/forms/fXWey6Y3gy844iPD2
Nr contact: 0736407041 – Paraschivu Sergiu

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Locul 3 la Campionatul Mondial de Winter Triathlon – The story.

campionatul mondial de winter triathlon

Duminica trecuta scriam file de istorie.

Am avut ocazia sa iau startul la Campionatul mondial de winter triathlon, organizat la Cheile Gradistei, o premiera atat pentru mine, cat si pentru Romania sa organizeze o competitie de acest rang. Totodata o premiera pentru disciplina in sine, fiind pentru prima data transmisa Live.

Poti vedea reluarea aici : Winter Triathlon World Championship

A fost o experienta extraordinara din toate punctele de vedere: sa fii acolo, sa faci ture pe traseu, sa urmaresti cei mai buni sportivi din lume, sa mananci in zona, sa vezi creste de munti oriunde te uiti cu ochii, sa te trezesti dimineata cu raze de soare pe cearceaf, sa concurezi, sa dai tot ce poti si ce stii, sa intalnesti prieteni sau oameni noi care te citesc sau imbratiseaza asa cum trebuie si bineinteles, sa porti cea mai importanta medalie…

Pentru toate acestea multumesc echipei Carcover pentru ca sunt alaturi de mine cu tot suportul, costuri si echipamente de cea mai buna calitate, Salomon Romania pentru echipamentul de alergare si o colaborare care continua si in 2018, domnului Ciobanu Ovidiu pentru un ajutor la locul si momentul potrivit, lui Rica care mi-a dat microbul triathlonului de iarna, lui Mario pentru echipamentul de ski si un mini-cantonament, pensiunii Daria din Fundata pentru o primire calduroasa, va invit sa ii treceti pragul, si multumesc celor care m-au incurajat de pe margine.

Povestea aceasta pentru mine incepe undeva in urma cu 2-3 luni, cand am aflat de la Aurelian Raducanu ca se organizeaza acest campionat in Romania si merita sa participam. Dupa ce am aflat probele, 2 dintre ele imi erau cunoscute, insa nu stiam nimic despre ski fond. Eram totusi increzator ca daca am invatat sa skiez pe skiuri normale in 3 zile, probabil voi invata destul de repede si pe cele de fond. Cat de greu putea sa fie ?

Apoi am aflat ca deadlineul pentru confirmarea inscrierilor este 31 decembrie si mi-am spus ca daca fac rost de echipament pentru ski fond, voi participa. Astfel cu cateva zile inainte de deadline, cu ajutorul lui Mario, caci fara prieteni nu faci nimic in viata asta, am primit un echipament de ski fond: pantofi, skiuri de fond clasic si bete. Asa a inceput distractia pentru mine !

Prima oara pe skiuri de fond – 18 zile inainte de concurs

Pentru ca anul acesta zapada a intarziat sa apara chiar si la 1400m, doar in 10 ianuarie am reusit sa pun skiurile in picioare si sa incep sa cad cu ele. Credeam ca nu va fi mare diferenta intre skiuri normale si cele de fond, dar aveam sa descopar ca stilul este cu totul diferit , iar echilibrul este si mai greu de mentinut. Incet-incet am inceput sa inteleg ca skiurile pe care le am eu sunt diferite fata de ceea ce am nevoie la concurs si ca exista 2 stiluri la ski fond:

  • ski fond clasic
  • ski fond freeride
stanga ski fond clasic vs dreapta ski fond freeride

2 stiluri diferite, cu partii diferite pe care se practica, cu skiuri diferite chiar daca seamana si viteze diferite de parcurgere.

Dupa alte 2-3 iesiri cu skiurile de fond pe Semenic, pe partii neamenajate pentru asa ceva, cu o saptamana inainte de concurs ma convinge Rica pana la urma ca ceea ce am invatat eu (ski fond clasic) nu voi folosi la concurs, pentru ca acolo e cu totul alt stil. Avea dreptate. Dupa ce m-am uitat la videoclipurile de la editiile precedente, am inteles si eu ca ceea ce faceam eu nu semana deloc cu ce vedeam acolo. Bam ! Asta e ca si cum inveti pentru un examen 1 saptamana, ca sa aflii apoi ca ai gresit manualul si ca se da din altceva…

Cine credea ca examenele se termina odata cu scoala ? 😀

Astfel, din nou cu ajutorul lui Mario, am reusit sa primesc si o pereche de skiuri de fond freeride, insa pe care nu am mai apucat sa le incerc si am plecat la concurs. Eu totusi speram sa pot participa cu cele pe care exersasem, de clasic.

Am ajuns de Joi in incinta Cheile Gradistei, unde te simti ca si in Austria:

Astfel am reusit sa incep cu adevarat sa pun si in practica ceea ce stiam teoretic sau vazusem in videoclipurile de pe youtube. Ca orice inceput, a fost greu. Si la deal, si la vale. Dupa ziua de joi, inca credeam ca pot fi mai rapid cu skiurile de fond clasic decat cele de freeride, astfel ca vineri le-am testat si m-am convins dupa o tura ca toti ceilalti participanti stiu ceva ce eu nu stiam: skiuri de fond freeride, CLAR !

Aveam o „mica” problema la skiurile mele, in sensul ca incepeau sa se dezlipeasca la coada si marimea era cu vreo 15 cm mai mult decat pentru inaltimea mea. Norocul meu a fost sa ma intalnesc la antrenamentul de vineri cu domnul Ciobanu Ovidiu, care a vazut din priviri ca skiurile imi sunt mari, ca nu sunt ceruite,etc si a avut bunavointa sa imi imprumute la competitie skiurile de rezerva ale fiului sau, Andi. Multumesc frumos pentru gest !

Astfel s-au aliniat stelele si am reusit sa am la dispozitie o pereche de skiuri potrivite pentru aceasta competitie.

Pentru ziua de sambata, spectacolul a fost asigurat de competitia Elitelor, unde am urmarit cei mai buni sportivi din lume, oferind cea mai buna performanta de care sunt capabili in goana pentru cel mai scurt timp. Ne-am bucurat cand am vazut ca dupa prima proba conduceau 2 romani, Cristian Mosoia si Viorel Palici. Am fost dezamagiti cand am vazut ca la proba de bicicleta nu mai erau in top 5 din prima tura. I-am incurajat, i-am motivat cum am stiut noi mai bine si ne-am bucurat din nou sa aflam ca la finalul competitiei dupa 5 ture de alergat, pedalat si ski, Viorel Palici a reusit sa incheie competitia in top 10 mondial ! El fiind totodata si campion national la aceasta disciplina.

Competitia a fost urmarita cu sufletul la gura de toti cei prezenti:

Ziua de duminica, avea sa fie ziua cea mare pentru amatori, adunand la start peste 100 de participanti. Inainte de start, eram entuziasmat si ma gandeam: „Haide sa vedem ce va fi !”. Inca din boxa de tranzitie unde eram pozitionati inainte de start, aveam alaturi de mine adversarii si ne masuram cu totii din priviri.

Sentimentul ca iau parte la o competitie de acest rang era cu adevarat inaltator. Bucuria era mare deja datorita faptului ca sunt acolo si ca am facut tot ce am putut ca sa ma pregatesc. Nu mai participasem niciodata la un campionat mondial, mai mult, nimeni din familia mea nu mai participase vreodata. Mai urmau doar 3 probe de parcurs.

Daca la competitiile de ciclism, cineva numara 3,2,1 – Start !, aici nu s-a auzit nimic decat „30 seconds before the start !” urmat de un glont tras in aer si peste 100 de oameni au pornit la goana.

Am inceput sa imi croiesc drum prin multime, iar dupa primul tur ma aflam in top 15 la general. O pozitie buna pentru cineva care nu e alergator. Am reusit sa pastrez ritmul si pozitia pana la finalul probei dupa care a urmat mult asteptata proba pentru mine: bicicleta !

Imediat ce m-am urcat pe bicicleta, mi-am dat seama ca nu imi intra pantofii in pedale. Incepeam sa fiu paranoic sa cred ca mi-au pus ceva, insa era doar zapada adunata pe placutele pantofilor. A durat vreo 500 de metri sa reusesc sa clipsez. Un lucru destul de dificil sa bati pantofii de pedale sa cada zapada cand in acesti 500m era una dintre cele mai dificile portiuni cu zapada afanata urmata de o urcare, unde abia in varf am clipsat cum trebuie. De aici am inceput sa recuperez, in timp ce dansam pe bicicleta, pentru ca asta faci atunci cand mergi pe zapada si nu poti controla prea mult bicicleta: dansezi cu ea. O lasi sa mearga unde vrea ea, o urmezi si foarte gentil ii dai directia. Sa lasam totusi salsa si sa revenim la winter triathlon 😀

Dupa proba de bicicleta am reusit sa recuperez atat de multe pozitii incat sa ajung in top 5 la general, insa a urmat proba de foc.

campionatul mondial de winter triathlon

Cu toate ca reusesc sa inchei primele 2 probe cu un avans de aproape 1 minut fata de viitorul castigator absolut la general, acest avans nu dureaza prea mult. Inca din prima tura de ski, incep cu o cazatura. (m-am emotionat din cauza suporterilor 😀 ). Mai departe incerc sa mentin un ritm sustinut si sa skiez cat pot de bine, insa simt ca parca imi pica bratele de fiecare data cand imping in bete, picioarele nu ma asculta, nu iese nimic. Ma taram, practic. Pe urcari nu reuseam decat sa pun 1 picior in fata celuilalt.

Sa ne amintim de vorbele lui Brancusi:

Nu e greu sa muncesti, greu e sa te pui in postura de a munci.

campionatul mondial de winter triathlon

Am vazut pe pielea mea in prima tura de ski cat de greu e sa te pui in postura de a „munci”. In tot acest timp pierdeam pozitie dupa pozitie. Urmatoarele 2 ture au mers din ce in ce mai bine si incepeam sa mai depasesc cate 1-2 participanti. Ma incalzisem, iar in ultima tura deja atacam interiorul curbei, adica nu exteriorul pentru a le face loc celor mai buni. Cand ma simteam si eu cat de cat competitiv pe skiuri, urma sa se incheie distractia. La un moment dat, pe cea mai abrupta coborare, vad 2 concurenti cazuti, unul in stanga, altul in dreapta, incerc sa ma strecor si in ultimul moment iau un bat peste picioare de la cel din dreapta, ma dezechilibrez si ies in decor, ca un actor intr-o piesa de teatru. Ma ridic repede si continui, e ultima tura si nu e timp de povesti.

Un sentiment interesant a fost cand am parcurs ultima curba si stiam ca urmeaza linia de finish. Dupa toate pozitiile pierdute nu mai stiam unde ma clasez. Vazusem in ultima tura 2 adversari intr-un loc unde se uneau trasele, insa nu stiam daca erau in fata sau in spatele meu.

Intru in ultimii 10 metri….

campionatul mondial de winter triathlon

…trec linia de finish si aud:

– „Sergiu Paraschivu, the Bronz medalist in his category!”.

 

– End of story –

Daca ti-a placut, arata-mi aici: