UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

In 2010 am fost ultima data la Mures, atunci participam la XCO Lornion Trophy.

( De la stanga la dreapta: Nea’ Bebe, Kertesz Levente pe cand era participant nu organizator, Szentes Norbert, subsemnatul, Georgian Popovici pe cand era biciclist nu IT-ist, Zsuzsa pe cand avea 13 ani 🙂 , Lucian Logigan pe cand era la fel de bun ca si acum :))) si Crista Dani pe cand era mountainbiker nu soselar )

De amintit ca in aceeasi competitie participase si Edi Grosu, pe cand nu participa inca in Turul Italiei 🙂

Pentru cei care ati participat la UMF Bike Days anul acesta, asa aratau in 2010 S-urile. Prima intalnire cu ele a fost una umeda:

 

Anul 2018 a venit cu prima editie UMF Bike Days avandul in frunte pe Lucian Logigan ca si organizator. O competitie desfasurata de-a lungul a 3 zile de concurs.

  • Prima zi a fost dedicata copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie
  • Ziua de sambata a fost despre XCO cu 3 ture amatorii si 6 ture Elite pe un traseu cu flow pe care chiar te puteai bucura de mountainbiking.
  • Ultima zi, Duminica, a fost alocata probei de maraton 40 de km pe dealurile Muresene.

Asa cum am amintit in ultimul post, weekendul acesta era planificat pentru cea mai lunga competitie dintotdeauna pentru mine : Iron Man (proba de bike, la stafeta). Din fericire cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca echipa cu care trebuia sa particip a renuntat. Am fost bucuros, caci astfel am putut sa onorez invitatia pe care a facut-o Lucian Logigan clubului Carcover Racing Team.

Am ajuns de vineri seara la Mures impreuna cu Elisei Miron si George Sergiu Balauca. Dupa ce am ridicat pachetele de start, am testat traseul de XCO timp de 2 ture, am parcurs sectiunile tehnice de mai multe ori. Printre acestea s-au numarat o urcare foarte abrupta unde cu putina iscusinta, care mi-a lipsit, era posibil sa urci, apoi un bustean peste care trebuia sa treci fara sa atingi cu angrenajul, au mai fost sectiunile in S urmate de mici saritori. Aici am avut placerea sa il urmarim pe Kelemen Arpad in momentul exercitiului pe 2 sectiuni de enduro, care spre neplacerea lui au fost inchise in timpul concursului.

Dupa sesiunea de antrenamente, am ajuns la cazare unde am avut parte de cea mai placuta primire la un concurs. Multumim Lucian ! 🙂

About today.UMF Bike Days – Thank you for having me !

Publicată de Sergiu Paraschivu pe 1 Iunie 2018

La proba de XCO am participat impreuna cu colegii mei Kecskes David, Madaras Attila si Kocsis Andrei.

Dupa mici rasturnari de situatie si o joaca „de-a prinselea” timp de 3 ture, am incheiat prima zi de concurs pe locul 2 la categoria de varsta. Mi-am pus sperantele in a 2-a zi de concurs, unde maratonul imi este mai pe gust.

Ziua de duminica a inceput inca de la ora 7 cu o ploaie torentiala si incepeam sa ma gandesc ca istoria de acum 8 ani se repeta. Startul era programat la ora 11 si am avut cu totii surprinderea sa vedem ca traseul nu e chiar atat de noroios in urma ploii. Fiind o perioada cu temperaturi ridicate, apa s-a absorbit destul de repede. Dupa primii 5 km deja nu mai era urma de ploaie torentiala.

Am pornit impreuna cu acelasi grup de la XCO, dar si din masina cu care am venit. Ritmul a fost unul bun pe care il puteam controla in orice moment. Ajunsi la urcarea cea mai grea a zilei (dealul P.) am putut vedea si cine era in fata noastra. Caldura radia din pamant, lanturile erau pe cele mai mari pinioane la toti dintre noi, XX1, Eagle, all-inclusive ! Urcam toti fiecare cum putea, unii se ridicau in picioare si pedalau cu o tehnica specifica ca sa nu derapeze, altii incepeau sa urce in zig-zag. Intr-un final am ajuns cu totii in varf si a inceput coborarea.

La un moment dat, a venit si momentul meu sa fac pana. Pe coborare, dupa Elisei, ma surprinde o curba si intru putin ciudat peste niste cioate dupa care incep sa aud unul din cele mai urate sunete pentru biciclisti: „Sssssss”.

Continui sa pedalez si sper ca se inchide, doar am tubeless. Roata deja se lasa jos si o simt moale in curbe. Ma depaseste Sergiu Balauca si incep sa ma gandesc ca trebuie sa opresc, doar ca era vale si nu iti vine sa opresti cand ai adversarii langa tine. Intr-un final opresc, bag capsula de CO2, scutur roata sa ajunga lichidul unde trebuie. Se inchide repede, super ! Sar pe bike si continui, vine o urcare scurta si ii vad spre varf. Inca sunt in carti !

Ssssss, din nou. Se pare ca nu s-a inchis. Era o gaura pe calea de rulare, care se inchidea dar nu bine. Ma opresc, o scutur, iarasi nu se aude nimic si cred ca pot sa continui. Nu trece mult pana sa aud din nou. Ajung la asfalt si scot CO2 din nou. Acum pare bine, nu stiu de ce, dar sper sa fie asa.

Deja incep sa vad oameni in spate aproape de mine. Incep sa fortez si sa calculez oare ce intarziere am. Oricum e neplacut, caci ei erau 3 oameni puternici in fata, iar eu singur. Ma uit pe ceas: km 15, bun ! Hai ca inca este timp, cred ca ii pot prinde ! (incredere oarba) De precizat ca cei pe care incercam sa ii prind din urma sunt actualul campion national la XCE ( Fabian Gandila ), o legenda vie ( Elisei Miron ) si Sergiu Balauca.

De acolo am continuat singur, am pedalat cum am stiut eu si ma gandeam ca e mai bine asa ca acum ma antrenez mai greu decat daca nu as fi patit pana. Imi doresc macar sa ii vad. Mai trec cativa km, trec printr-un punct de alimentare plin de gagici care urlau 😀 Pfff, pinionul de 10 inventat de Sram, era pentru astfel de momente motivante :))).

Continui si un pic mai tarziu se intampla minunea. Ajung pe o coborare unde puteai sa vezi in zare varful urmatoarei urcari si vad acolo 2 biciclisti. Am impresia ca sunt aproape, insa sunt 2 minute intre noi. Dar e suficient pentru mine, suntem la vanatoare ! 😀

Mai trec 2-3 dealuri si vad un biciclist tot mai aproape, dar nu seama cu cei 2 pe care ii vazusem. Trec repejor pe langa el, era Adi Popa si imi spune ca sunt la 1 minut in fata Eli cu Fabi si Sergiu la 20 de secunde in fata lor.

Pe urmatoarea coborare incepe ploaia. Bun moment ! Ochelarii se umplu de apa si eu ii dau inainte. Intram in padure si devine alunecos, dar si distanta tot mai mica fata de cei din fata. La un moment dat simt ca fiecare pedala ma duce mai aproape. Intr-un final trec de Fabi si la 10 metri il vad pe Elisei, trec si de el. E plin de balti si e la vale cu mari riscuri sa aluneci. Pedalez cat pot, in spate nu mai e nimeni, doar in fata, dar nu vad inca nimic.

Apoi s-a intamplat ca :

Am incheiat cei 42 de km pe locul 2 la categoria de varsta si 4 la general amatori. Multumit de mine.

Daca m-am descurcat bine si am reusit sa prind din urma campionii si legendele, un „Sergiu” nu este asa usor de prins ! 😀

Multumesc Carcover Racing Team pentru sustinere si lui Lucian Logigan pentru invitatii si aceasta ocazie.

Mi-a placut mult de data aceasta la Mures. Un oras frumos si o experienta de mountainbike de 2 zile. In ultima perioada urmaresc mai mult experientele de biking, decat concursurile de mtb.

Stii care este diferenta intre cele doua atunci cand traiesti sentimentul.

La final va las cu videoclipul realizat despre acest weekend 🙂

Arrivederci !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Extemporal la XCE si locul 2 in prima etapa de XCO la Cluj !

Extemporal la XCE

Exact asa ma gandesc sa explic cel mai bine sentimentul de la XCE, ca un extemporal, un test fulger cu corectura la rezultat si contracronometru.

Sambata trecuta s-a desfasurat Campionatul National de Cross Country Eliminator (XCE) intr-o locatie frumoasa din jurul Clujului, Muzeul Satului. Traseul a fost unul putin mai tehnic decat la o proba de XCO, cu butuci de sarit, rampe, trepte si alte obstacole de parcurs. Datorita faptului ca nu ma descurc atat de bine la probele scurte, m-am gandit ca ar fi bine sa particip si sa incep sa imi dezvolt putin si abilitatile in probele de scurta durata.

Proba a inceput cu un start de calificari, dupa care ne-am format grupe de cate 3, urmand ca primii 2 sa se califice in finala.

Sortii au decis sa fiu direct in grupa cu locurile care aveau sa fie 1 si 2 la finalul zilei. La mijlocul turei, am reusit sa ajung in pozitia 2 pe un traseu unde ai doar 1-2 ocazii de depasit. Eu am reusit sa profit de una dintre ele si am ajuns pe locul 2, insa o mica ezitare in care am incetinit putin mai mult, chiar pe un obstacol unde nu te astepti sa fii depasit, i-am oferit, fara sa vreau, ocazia viitorului campion sa ramana in cursa.

Extemporal la XCE

(momentul in care am fost depasit)

Nu mi-a venit sa cred, insa asta inseamna XCE, nu te iarta si nu ai timp sa mai corectezi greseli. Uite asa am ajuns la finish sprint toti 3 si m-am clasat pe locul 3, insuficient pentru a ma califica in finala.

Asta e. (nu mi-a ramas altceva de spus)

Una peste alta mi s-a parut o proba destul de aiurea, pentru ca mai mult timp te incalzesti decat participi, insa lucrul cel mai enervant este ca ne-am incalzit pentru calificari, am luat primul start, dupa care am avut de asteptat o ora pana la primul start din probe. Incalzire din nou, iarasi un start, din pacate nu m-am calificat, insa cei norocosi, au mai avut de asteptat inca 30 de minute pana la startul in finala.

Acum nu stiu daca organizatorii stiu ce inseamna acest efort pentru un sportiv, sa nu mai spunem daca au efectuat vreodata aceasta rutina. Nu e mare solicitare sau din cale afara de grea, insa e neplacuta si total aiurea pentru inima si muschi sa te incalzesti, sa tragi tare dupa care te opresti, stai 30 min, te incalzesti iarasi, tragi tare din nou cu dintii sa nu cumva sa eziti putin sa tragi de frana prea mult, apoi te opresti pentru alte 30 de minute sau o ora si mai iei un start pentru care trebuie sa ramai incalzit. O solutie mai buna ar fi fost eliminarea timpilor morti dintre probe, care uneori nu au avut nicio logica, doar asa de dragul artei: „hai sa asteptam o ora dupa calificari, ca sa respectam programul” -zis-au organizatorii.

Una peste alta, ma bucur mult pentru colegul meu Kecskes David, care a avut o strategie foarte buna si care a dat rezultate. A facut si el o greseala si a pierdut locul 1, insa a reusit sa obtina titlul de vicecampion national. La finalul zilei, cineva din echipa Carcover Racing Team a fost pe podium si a meritat.

Dupa prima zi de sambata si extemporalul la XCE, am revenit putin mai la normal: teze cu subiect unic la XCO 😀

O competitie mai placuta decat cea din prima zi. Am avut de parcurs 3 ture a cate 4 km, pe care le-am parcurs in 38 de minute. Destul de scurt si aceasta proba, uneori doar incalzirea la un concurs dureaza acest timp.

Dupa un start destul de agitat, alaturi si de juniorii Elite, Masters, etc, pe prima urcare serioasa am inceput sa recuperez pozitii importante. La un moment dat am depasit 5 concurenti o data. Pulsul a urcat destul de repede in jurul valorii 190 si acolo a ramas toata cursa, datorita faptului ca traseul nu iti oferea prea multe locuri sa iti tragi respiratia. Asta inseamna XCO la urma urmei, esti cu pulsul sus de la inceput pana la final.

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Publicată de Carcover Racing Team pe 27 Mai 2018

In tura 2 am fost depasit de Adi Marasescu de la Bulls, un impatimit al probelor scurte si intense. Cel mai probabil el stia mai bine „cu ce se mananca” XCO-ul.

In ultima tura am inceput sa fortez mai tare vazand ca se apropie un grup de 4-5 persoane si am reusit sa imi pastrez pozitia, incheind pe locul 2 prima etapa din Cupa Nationala de XCO, urmat de colegul meu Kecskes David.

Multumim echipei Carcover Racing Team, care a fost prezenta cu 5 sportivi la aceasta competitie din care 4 s-au clasat pe podium, vezi aici toate rezultatele:

https://www.facebook.com/carcoverracingteam/

Ne vedem la Bac !

Iar daca suntem elevi seriosi poate si la olimpiada. #numazic 😀

Multumesc Cluj pentru experienta de o saptamana aici, oamenii foarte simpatici pe care i-am revazut sau i-am intalnit, locurile care mi-au trezit amintiri de acum 9 ani si pentru aceste 3 competitii cu rezultate frumoase.

Daca totul decurge bine, weekendul viitor vine cu cea mai lunga competitie in care am participat vreodata. Stay tunned ! 😎

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

BT Faget Maraton – Un XCO mai lung pe un traseu deosebit.

BT Faget Marathon

BT Faget Marathon, traseul de 75 de km cu 1900 de metrii diferenta de nivel – despre aceasta competitie a fost ziua de ieri.

Anul acesta pentru Faget Marathon am pornit cu asteptari foarte mici, tinand cont de ploile din ultimele zile de peste tot prin tara si afland ca in loc de un traseu de 75 de km, vom avea 3 ture pe un traseu de 25, impreuna cu cateva sute de participanti. Ce asteptari poti avea ?

Insa Levi a reusit sa ne surprinda foarte placut, iar norocul a tinut cu el.

Vremea a fost perfecta, traseul 98% uscat, iar problema ingramadelii s-a rezolvat prin starturile decalate, cei de la 25 de km au pornit la ora 9, deci pana cand am luat noi startul ei au terminat cu totii. Am prins cativa din urma de la 50 de km incepand cu tura 2 insa nu au fost niciun fel de probleme, totul s-a desfasurat fairplay.

Inca din prima tura de 25 de km, am realizat ca imi va placea sa parcurg acel traseu de 3 ori. Mi-a placut mereu sa concurez pe traseele de la Cluj. Sunt trasee de munte, prin paduri, cu radacini, urcari super faine scurte sau lungi. Cateva franturi din competitia de ieri care imi trec acum prin minte ar fi derapajele pe noroi la limita baltii si inca 1-2 momente cand simteam ca pierd aderenta pe roata de fata, dar cauciucul cumva a ramas in picioare. Un alt moment a fost acela cand goneam ca nebunii prin padure si la fiecare bifurcare de drumuri ne separam si noi, ca apoi cand se uneau sa ne imbinam din nou si totul la viteze destul de ridicate, intr-o sincronizare foarte buna.

Ritmul din timpul competitiei a fost unul destul de sustinut, in fiecare moment a fost nevoie sa fiu in priza si atent la distanta pe care o am fata de cei de langa mine. Surprinzator sau nu, dar in tura 3 mi s-a parut ca ritmul a fost cel mai ridicat. Am mai prins oameni din fata si fiecare impunea ritmul sau incerca sa se desprinda. Eram vreo 5-6 oameni: Mura Istvan, Cristi Jidovu, Horia Pal, Cristescu Stefan + subsemnatul si toti fortam pedalele pe potecile intortocheate din padure.  Spre finalul turei 3 am ramas doar cu Jidovu si Horia Pal, iar ritmul era unul acceptabil, pana cand a trecut Aprodu Petr pe langa noi cu un ritm care ne-a surprins pe toti si atunci a inceput nebunia de final. Cristi a accelerat, am reusit sa raman cu el desi bateriile erau pe final, carceii stateau sa apara si ei.

Intr-un final aproape de punctul de alimentare, nu am mai tinut pasul cu Cristi si s-a distanta usor. A fost o cursa pe cinste cu el pentru 90% din traseu, mai putin ultimii 5 km.

Am ajuns la banana din punctul de alimentare, putin cam tarziu, bateriile erau spre rosu, dar nu puteam sa o las prea moale, mai erau doar 5km.

„Ultimii 5 !” (stim noi).

Am mers cum am putut mai bine, m-a prins Horia din spate, s-a distantat putin si el, dar nu tare caci nici el nu era prea fresh si am reusit sa inchei BT Faget Maraton pe locul 1 la categoria de varsta.

Mare multumire lui Serban, care a fost in fiecare tura in punctul de alimentare cu ceea ce aveam nevoie fiecare din echipa.

A fost un weekend reusit si cu multe evenimente, in care echipa Carcover a participat la 5 competitii, in 5 orase si 2 tari (Romania si Ungaria) atat la competitii de ciclism, cat si de Moto.

Vezi aici rezultatele noastre: Rezultate Carcover Racing Team.

Multumim Abus pentru castile super ventilate si gentile in care incap toate echipamentele, Nutrend pentru tot ce am consumat in timpul acestui concurs, X-factor Shop pentru asistenta tehnica cu realizarea tubeless cu 1 ora inainte de start.

Weekendul viitor ne vedem la XCO !

Tschuss ! 🙂

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Locul 3 si a 3-a participare la Drumul Regelui.

Drumul Regelui

Credit photo: Velocitas.

De data aceasta am participat la un concurs cu istorie pentru mine si anume Drumul Regelui unde am participat de 3 ori din cele 5 editii, iar una dintre ele am reusit sa o castig la general. Nu am reusit si de data aceasta. Uneori castigi, alteori pierzi, ce ramane la final ? 🙂

In 2018 cred ca a fost o bucurie pentru toti participantii, cand dupa ultimele editii noroioase, in sfarsit se anunta soare in ziua concursului, dar si in ultima perioada premergatoare evenimentului, prin urmare am avut parte de un traseu uscat si ideal pentru pedalat.

Traseul a fost de 42 de km, cu poate prea mult asfalt, insa au fost suficiente portiuni de offroad cu urcari sustinute, chiar pushbike unde concurentii au putut sa isi arate fortele. Pentru mine personal, traseele scurte nu sunt pe gustul meu, iar la acest concurs ideal ar fi fost sa mai facem o tura pe traseu.

Am constatat ca a trecut prea repede concursul. Am parcurs traseul in 1 ora si 51 de minute, pe locul 3 la categorie, destul de aproape de locurile fruntase. Acum, imi aduc aminte de acest citat:

Drumul Regelui

Un lucru pe care nu l-am realizat decat cand am ajuns acasa si care m-a bucurat foarte mult, l-am descoperit in acest video:

START Drumul Regelui 5 – Marea Unire a Cicliștilor! ❤️

Publicată de Drumul Regelui – Maraton MTB de ciclism pe 12 Mai 2018

Timp de 2 minute, oamenii au luat startul la Drumul Regelui. Cat de fain e asta ? 🙂

Fiind mereu in fata nu vedem lucrurile acestea, parca suntem intr-o alta lume, cu planurile, strategiile, incalzirea noastra, Garmine, etc si langa noi, sunt o multime de oameni cu aspiratiile lor si care se bucura si ei sa mearga la un concurs de biciclete. Tare mult mi-a placut sa observ acest lucru uitandu-ma la videoclipul de mai sus, mi-ar fi placut sa ii felicit, sa ii imbratisez sau sa pedalez cu fiecare dintre ei. Ma bucur sa cunosc o parte din ei si sa ii revad din cand in cand la concursuri.

Bravo fiecarui participant de la Drumul Regelui si in special celor 2 simpatici cu care am impartit podiumul: Muntean Paul si Silviu Buzan.

Felicitari lui Logigan Lucian, care confirma din nou ca este un Rege adevarat al mountainbikingului in Romania 🙂

Jos palaria pentru echipa Carcover Racing Team care a fost la inaltime si de data aceasta, cu 6 oameni pe podium, si pentru prezenta si sustinerea lui Adrian Bocut si Raul Sinza care au fost alaturi de noi.

Weekendul viitor vine cu o noua etapa din Cupa Nationala de Maraton, sa vedem daca zilele cu soare de la Drumul Regelui, au ajuns si la Faget Marathon.

PS: Pana miercuri poti castiga o inscriere la BT Faget Marathon, vezi aici cum:

Castiga o inscriere la BT Faget Maraton !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

TMD – Turul Municipiului DEVA, o competitie adevarata de sosea !

Turul Municipiului Deva

Imi place ca dupa 10 ani de participari la competitii, inca sunt concursuri la care ajung pentru prima data. Asa a fost si in weekend cand am participat pentru prima oara la Turul Municipiului Deva.

Dupa micul „esec” din Thassos, a fost o sansa buna sa ma revansez, fata de mine in primul rand. De data aceasta am avut parte de un traseu care m-a facut sa ma simt in largul meu (126 de km), desi chiar si aici unele greseli nu le mai poti repara, cum ar fi sa pierzi plutonul elitelor.

Competitia in sine a fost mai complexa, s-a desfasurat pe 2 zile, iar in prima zi a fost o proba de incalzire, spun de incalzire pentru ca a fost scurta, doar 3,7 km, insa a fost efortul cel mai intens din acest an pentru mine, iar pe altii nici nu ii mai recunosteai la fata 🙂 Asadar, 3.7 km de contratimp individual in urcare si am reusit sa ma clasez destul de bine, pe un loc 3 la categoria de varsta.

Startul:

Dupa prima zi de concurs si o baie la piscina, impreuna cu echipa am luat startul la proba de fond. Mare agitatie in pluton, multa lume la un loc, unii cred ca acum la prima curba se castiga sau se pierde, prin urmare trebuie sa fii cu ochii in 6 : la drum, la cel din fata, din stanga-dreapta, la cel din spate si la toti deodata. Este o stare generala ambigua in pluton, de aceea caut de fiecare data marginea care imi permite o margine de eroare. Dupa primele mici urcari eram inca grupati si credeam ca vom merge asa pana la urcarea speciala a zilei, insa cum-necum, m-am trezit ca pe o coborare au fugit elitele, a mai venit o urcare si deja nu mai eram toti.

Ciclismul de sosea mi se pare ca este disciplina unde fiecare secunda conteaza mai mult, daca nu esti pe faza, daca ai pierdut din vedere un om sau ai ezitat un moment, poate fi decisiv. E adevarat, peste tot e asa, insa aici parca mai tare observ acest lucru.

Astfel, am ramas impreuna cu plutonul 2 si am mai recuperat dintre cei care nu faceau fata in primul. A venit urcarea „Caprioara”, eu nu am mai urcat asa ceva cu cursiera, insa mi-a placut, in special cand vedeam ca ma descurc mai bine decat cei de langa mine. La un moment dat aveam 5-6 oameni in fata mea si fiecare urca in zig-zag 😀 Am ajuns in varf unde ne astepta Adrian Bocut, cu incurajari, cola, bidoane cu apa, banane, tot ce aveam nevoie. Iau repede un pahar de cola si continui. Pe coborare ne-am regrupat din nou toti si atunci am inceput sa observ ca am de-a face cu niste lenesi. Nimeni nu vroia sa pedaleze, unii s-au apucat de povesti, altii mai mult incurcau.

Cumva am inteles din acel mic pluton, la Deva, de ce nu merge treaba in Romania, facand un mic exercitiu de logica micro-macro, in felul urmator:

  • in pluton nimeni nu vroia sa contribuie, se pastrau pentru final sau pentru fel de fel de strategii.
  • fiecare astepta ca altcineva sa pedaleze in fata, sa duca greul.
  • auzeam in jur: Nu te obosi, lasa-i pe altii, nu mai du’ tu 🙂
  • In alt context, aceeasi oameni asteapta ca altcineva sa gaseasca sponsori pentru ei. Echipa ar trebui sa le ofere tot, daca nu atunci federatia ar trebui sa se ocupe, altcineva ar trebui sa ii caute pe ei, sa ii vada. Nicidecum nu sunt ei responsabili.

Sa ne intelegem, un efort de a pedala in fata (la trena) 500m-1km este nesemnificativ pentru un sportiv care se declara sportiv si se inscrie la o astfel de competitie. Pur si simplu, fiecare nu vroia sa contribuie cu partea lui, pentru ca treaba per ansamblu sa functioneze bine si omogen.

In sfarsit, treaba asta se intampla mereu la sosea, asta este unul din principalele motive pentru care iubesc mtb, acolo depinzi de tine, esti liber si responsabil pentru ce reusesti sau nu.

Am mers eu in fata destul de mult, pentru mine totul era ca si antrenament, am incercat sa ii mai organizez putin, m-am grupat cu cine am crezut eu si cumva am reusit sa ii tragem dupa noi si imi amintesc de acest citat, pe care probabil l-ai mai vazut:

Oamenii sunt ca o sfoara, nu ii poti impinge, ii poti doar trage dupa tine.

Fast forward, am ajuns din nou pe urcare,

la vanatoare,

de caprioare 😀

Si de data aceasta am ramas un grup de 5 dupa coborare, cu Radu Sarca in frunte, care se pastrase pentru acest final de tur, ajutandu-si colegul junior David Urs sa incheie proba lui de 2 ture, pe care a reusit sa o castige intr-un final. Din 5 am mai ramas 2, cu Mititelu pe urmele noastre, ne-am grupat 3 am incercat sa mentinem avansul, chiar sa mai prindem din fata pe cineva, insa uitandu-ne in spate venea un trenulet, hotarat de data aceasta, de la Steaua. Ne-am format un pluton destul de frumos de cativa oameni, care intram in tura 3 si ne indreptam din nou spre ultimele urcari.

Am mai prins pe cineva de la Steaua din fata si am auzit acelasi lucru:

  • Voi ce cautati in fata ? (certandu-si colegii) 😀

Acum nu ma mai irita, doar zambeam si intelegeam.

Cand toti stau in spate, cine mai e in fata ? si cand toti gandesc asa, ce performanta se mai face ? Cred ca mentalitate de sportiv ne trebuie mai intai, nu bani in ciclism.

Una peste alta, ajungem din nou pe cea mai grea urcare a zilei, unde „e plin de caprioare, bine ca mi-am luat alicea”. 😀 Urcarea se numea Caprioara, nu stiu daca am mentionat. Nu e de mirare ca poarta acest nume.

Inchei urcarea al doilea din grupul nostru, nu mai opresc la pit stop, atac coborarea in limita bunului simt si ma indrept spre finish de unul singur, pe Radu nu il mai prind, de altfel coborarea si portiunile de plat cu vant de fata nu ma avantajeaza, dar ma descurc acceptabil. Chiar incep sa observ un grup de 3 in fata la cateva sute de metri aflu apoi ca erau Mihai Babaita, Adi Blagoescu si Radu, dar nu mai reusesc sa ii prind.

Inchei prima editie a Turului Municipiului Deva pentru mine, pe locul 2 la categorie, dupa 126 de km.

Mi-a placut competitia, sunt bucuros ca desi nu voi ajunge la Max Ausnit, am participat totusi la o competitie de sosea de asa calibru.

Si dupa acest weekend, I’m proud of this team:

Start Carcover Racing Team 2018

Debutul echipei in 2017 a fost unul exploziv, la Ciclism 5 titluri de Campion National, 3 titluri de vicecampion National, 3 locuri 3 la Campionatul National, 1 Campion Balcanic, un loc 3 la Campionatul Balcanic, 63 locuri 1, 31 locuri 2 si 29 locuri 3, in 51 de curse la care am fost prezenti.La Motociclism a fost anul dominatiei CarCover Racinr Team in Dunlop Romanian SBK, locul 1 la SBK Challange, locul 1 la Supersport, Locul 1 la Rookies 600. Dupa o deschidere de sezon incendiara pe care nici ploaia nu a putut-o domoli, sportivii echipei #CarCoverRacingTeam sunt mai determinati ca oricand, cu forte proaspete, gata sa intre in batalie pentru apararea titlurilor din 2017 si pentru obtinerea altor titluri noi.Urmariti postarile echipei CarCover Racing si aflati totul despre cursele ciclistilor si urmariti pilotii CarCover in lupta pentru apararea titlurilor in cele 9 etape ale Dunlop Romanian Superbike 2018.

Publicată de Carcover Racing Team pe 15 Aprilie 2018

Am pedalat impreuna cu ei la Deva cel mai mult timp intr-o competitie, la un moment dat eram 5 oameni din echipa Carcover impreuna. Ne-am ajutat, cu sfaturi live, cu cate o gura de apa, una de miere, suport moral ( cand vezi cum merg baietii langa tine, nu poti lasa pedala mai lejer, Bravo Serban ! ) si suport tehnic la pit stop pentru care apreciem ajutorul familiei Bocut, de la mic la mare, am fost impreuna toti 🙂

Turul Municipiului Deva

Ne vedem la Drumul Regelui, sa vedem daca dupa raceala de saptamana asta, reusesc sa recuperez coroana castigata in 2014. 😀

Pe curand,

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Giocamp Thassos – Powered by Carcover | 16 din 350 : Am cedat, sunt si eu om !

Giocamp Thassos

Weekendul de 1 mai 2018 ne-a gasit pentru a 5-a oara pe insula Thassos, de data aceasta alaturi de un grup frumos de 12 oameni in Giocamp Thassos.

Principalul motiv pentru care am ales Thassos sunt competitiile care se desfasoara acolo si care au marcat pentru mine in fiecare an, sfarsitul perioadei de baza ( cei din Giocoach inteleg ).

Anul acesta este unul de sarbatoare a deceniului in ciclism atat pentru mine, cat si pentru organizatorii Thassos Cup care ne-au incantat cu 10 editii pana acum. Urmeaza si Prima Evadare sa sarbatoreasca acelasi lucru, competitie la care am participat de 2 ori.

Revenind pe insula noastra, pe care am ajuns vineri la timp pentru apus, dupa un drum de cateva ore bune (11 mai exact), in aceeasi zi am facut o mica recunoastere a ultimilor km din competitia de sosea. Pentru anul acesta am venit cu ambitii mai mari in Thassos, dar veti vedea de ce m-am consolat in final.

Ziua de sambata ne-a gasit alaturi de un total de 350 de oameni la start pentru competitia de sosea. Dupa portiunea neutra de pedalat in spatele masinii, s-a dat startul real al competitiei. Cum a venit primul deal m-am trezit pentru un moment al doilea dupa un tip care a sprintat crezand ca finishul e 100 de metri mai sus, apoi nu l-a mai vazut nimeni, atat de in spate s-a dus.

Ne-am format un grup de vreo 15-20 de oameni estimez si am continuat impreuna la un ritm destul de nebun pe alocuri si pierzand din camarazi dupa fiecare urcare. Peste alti 20 de km de full-gas, la deal si la vale, in care nu am dat nicio ocheada Marii Mediterane care imbratisa frumoasa coasta pe care pedalam, am ajuns la cea mai lunga urcare din traseu. Deja pana aici pulsul era blocat la 180, nu scadea nici cum, nu avea timp.

Urcarea odata inceputa, diferenta de nivel crestea si pulsul dupa ea, ajungand la 190 acum. Un junior cret ne intindea pe toti pe urcare, plutonul nostru s-a facut lung ca spaghetele. La un moment dat incep sa simt ca imi este foarte dificil sa tin pasul. Ma uit la ceas si imi dau seama ca nu te poti simti altcumva la un puls de 196. (maxim pentru mine) Fara niciun moment de respiro, doar mai tare si mai tare. De data aceasta nu am mai putut. Mental cred, caci fizic am regretul acum ca mai puteam forta cat sa ma lipesc din nou de ei. Este acel 1% care face diferenta. Acel „Do more!”. Ori il faci si te duci pana la capat, ori cedezi.

Eu am cedat.

Asta e. E inceput de sezon, cum spuneam mai devreme, tocmai ce am incheiat o perioada de antrenament care nu are nimic de a face cu profilul si ritmul acestei curse. Cu toate ca in urma cu o saptamana, m-am descurcat foarte bine la Avrig Mtb Race, unde pulsul maxim a fost 192 si doar la start. So 🙂

Dupa ce m-am desprins de cei fruntasi am incercat sa fac echipa cu cei in situatia mea. Am avut placerea sa il vad pe tovarasul meu de cu o saptamana inainte: Maus. Am format repede o echipa de 4, la acelasi ritm ridicat. La un moment dat, Hop-Hop, Poc ! 2 au picat in fata mea. Pana i-am ocolit Maus a prins avans pe care nu l-am mai recuperat. Aici am facut a 2-a greseala. Trebuia sa fortez din nou, un pic.

Deja aveam 2 esecuri, deci moralul putin sifonat. Am continuat singur pentru o perioada de timp, demoralizat putin dupa cele 2 esecuri, insa eram pe locul 3 la categorie, fara sa stiu, pana m-a prins un tip din spate si am continuat impreuna. Intr-un final ajungem in ultimii 500 de m, intr-un format de 4 oameni, eu ultimul. Ma gandeam ca toti vor forta, doar asta se face la finish, nu ? Insa Andreea Marin avea alte planuri: surprize din nou ! Cel din fata mea nu mai facea fata, il depasesc moment in care primul incepe sprintul, al doilea si el se gandea la pensionare si nu mai forteaza deloc, trec si de el si incerc sa il prind pe primul, dar nu reusesc si trece linia de finish cu un avans de 4-5 metri. Aflu apoi ca am pierdut locul 3 la sprint. Al treilea esec al zilei.

Partea buna este totusi ca am incheiat pe un loc 16 la general din cei 350. Tin sa il felicit pe Gaita Madalin, care a fost intr-o forma foarte buna, fiind primul roman care a incheiat proba si locul 3 sau 4 la general.

M-am consolat fata de ambitiile mele la aceasta competitie pentru ca mi-am dat seama ca nu voi putea sa fiu niciodata in forma atat de devreme si nici nu vreau asta. In fiecare an Thassos a fost doar de pregatire si e bine sa ramana doar atat. Anul acesta am fost mai bine pregatit decat in anii precedenti, insa media orara a competitiei a fost mai mare, chiar si organizatorii mi-au confirmat ca s-a mers mult mai rapid.

Aici s-a incheiat aventura mea competitionala in Thassos. Am spus PAS pentru proba de mtb, deoarece nu am mai poftit la roci si pietre pe o caldura nebuna. Noi avem trasee frumoase in tara, nu e nevoie sa ne chinuim inutil prin alte tari.

A urmat in schimb o zi de calatorit pe insula. Desi am facut turul la concurs, nu am vazut prea multe. Astfel in urmatoarea zi, am revazut Giola, 2 plaje, am servit pranzul si am vizitat fabrica de ulei de masline. Cine stie cum se fabrica uleiul de masline ? 😀  Apoi am incheiat ziua cu o baie pe Paradise Beach.

In urmatoarea zi, o parte din grup a fost la Scuba diving, iar eu impreuna cu Daniel am mai facut o tura de insula, de data aceasta la un ritm lejer si foarte placut. In fiecare seara am cinat la Taverna Irene, unde Otilia a avut grija ca toti romanii veniti sa aiba parte de cea mai buna primire, asa cum se cuvine pe insula.

Pentru prima data, Giocamp a avut trofeu :D, iar dupa cele 4 zile, trofeul Giocamp a ajuns la Valentin Pistea, care m-a impresionat participand la ambele probe, sosea si mtb. Mai mult el are frica de apa si a fost curajos sa mearga la scuba. Ma bucur ca am avut placerea sa ii intalnesc, pe el si sotia lui , sa desiram povesti de viata intr-o seara in Thassos.

Astfel, s-a incheiat a 10-a editie Thassos Cup, ocazie cu care a mai trecut un Giocamp totodata. Sunt o multime de motive pentru care sunt recunoscator dupa aceasta experienta, in special oamenii pe care i-am intalnit, i-am cunoscut sau i-am revazut. Pentru experientele, modelele si lectiile cu care plec si eu. Pe de alta parte simt ca vom lua o pauza de la acest eveniment in anii urmatori. As pastra motivele pentru mine din respect pentru organizatori care imi sunt si prieteni, insa unul din rolurile mele este sa am grija de cei care ma citesc sau care sunt atenti la ce scriu. Ceea ce nu mi-a placut a fost :

  • sa vad ca un om ca si Maus, care cred ca a participat la toate cele 10 editii, ca este descalificat pe un motiv penibil. Omul acesta ar merita statuie acolo pe Ypsarion, nu descalificat pe motiv ca „reguli fara rost de ultim moment” .
  • o taxa care a crescut in fiecare an, iar acum cu 25E la proba de sosea am primit un tricou (unii, nu toti si oricum reclama se plateste daca bine retin) si un mini borcan cu ceva dulce.
  • am auzit de o multime de oameni care nu au gasit apa in punctele de alimentare. Prietenii mei au gasit un furtun intr-o gradina si de acolo au baut. 🙁
  • pentru o mini-competitie de sosea sau un traseu de mtb la care in loc sa participi, daca iti iei un pikamer pornit in maini, te bagi intr-un solar si iti pui ochelari VR, ai aceeasi senzatie, nu cred ca merita un drum de 2 zile si 2000 de km.

Aceste lucruri nu ne opresc totusi sa ne bucuram de experienta, 3-4 zile de 1 Mai pe o insula este un sejur placut, doar ca pe mine ma pun pe ganduri daca mai revin sau, mai mult, daca recomand cuiva.

Multumesc mult Carcover Racing Team pentru un suport iesit din comun, care a facut posibil ca eu sa ajung in Thassos.

Weekendul viitor ne vedem la Deva, pentru o competitie adevarata de sosea. 2 zile de competitii din nou.

Stay tunned !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Pentru prima oara la Avrig Mountain Bike Race: Mi-a fost dor de mtb !

Avrig Mountain Bike Race

Premierele continua !

Daca ultima saptamana am fost pentru prima data la Lipova, weekendul ce tocmai s-a incheiat am participat la prima editie pentru mine Avrig Mountain Bike Race si prima etapa din Cupa Nationala de maraton din sezonul 2018. Au fost 2 zile, timp in care am luat startul la 3 intreceri. Prima dintre ele (XCT) a fost un contratimp de calificare pentru a 2-a proba.

Avrig Mountain Bike Race

Traseul a fost unul de aproximativ 1 km, desfasurat in gradina Palatului Brukenthal din Avrig si desi a fost unul scurt, portiunile tehnice au fost suficiente. De la radacini si pante abrupte, scari cu sarituri sau doar scari simple de coborat in viteza, rampe de lemn sau urcari foarte abrupte dar scurte. Astfel, inca de la recunoasterea traseului de cu o zi inainte, mi-am dat seama ca ar fi bine sa imi amintesc destul de repede tehnica si curajul pe bicicleta, un lucru nu tocmai usor de facut tinand cont ca in 2018 am iesit doar de 2 ori cu mtb-ul. Chiar si asa, am reusit sa parcurg toate sectiunile dificile si am realizat ca mi-am adus aminte destul de bine abilitatile dezvoltate pe traseele de la Metal Enduro.

Acest fapt mi-a fost de mare folos, am reusit sa fac diferenta si sa castig pozitii importante exact pe portiunile tehnice. Dupa ziua de sambata, am reusit sa ma clasez in top 5 in clasamentul amatori general.

Traseul de sambata se prezinta in felul urmator:

Daca anul trecut proba de sambata a fost optionala, in 2018 intreaga competitie a avut un statut de stage race, fiind aproape obligatorie participarea la ambele probe. Totodata, clasamentul s-a realizat in urma celor 2 zile de concurs cumulate.

A 2-a zi a urmat proba de maraton asteptata de mai multi oameni, decat fanii XC. Din meniul acestei zile, am ales „all inclusive”, adica 80 de km cu 1900 m diferenta de nivel, iar ospatul a fost pe masura 😀

Startul a fost la ora 10, asa cum ne obisnuim si a continuat cu o portiune de asfalt foarte buna pentru o incalzire usoara. In acest timp s-a format un grup fruntas, format in principal din Elite si cativa amatori care au cedat destul de curand. Odata ajuns pe portiunea de offroad, m-am „imprietenit” cu Maus pentru urmatorii 45 de km. Ritmul mi se potrivea destul de mult cu al lui si mi-a placut sa rulam impreuna. S-a alaturat si Paul Muntean, proaspat intors dupa o competitie pe etape, 4 Islands.

Avrig Mtb Race

Peste 45 de km eram tot impreuna, ba mai mult, pentru ca ne distram asa fain s-au mai alaturat Razvan Juganaru si Daniel Rosioru, exact la timp pentru portiunea de plat unde ritmul a fost sustinut, dar mai usor de gestionat intr-o formatie de 5, dupa care am mai prins oameni din urma.

Am ajuns cu totii la punctul de alimentare, dupa care am atacat primul urcarea. M-am poticnit putin la un sant mai noroios, iar Daniel Bostan mi-a luat-o inainte si nu l-am mai vazut o buna parte pana cand am ajuns la push bike si abia in varful urcarii l-am ajuns din nou. Despre ceilalti, legenda spune ca inca sunt in punctul de alimentare 🙂 Am continuat impreuna cu Daniel ultimii 20 de km, unde am avut parte de coborari adevarate de mountainbike de care imi era dor: cu portiuni usor tehnice si uneori la viteze mari, pe o poteca care te facea sa crezi ca traseul e doar pentru tine. Ajunsi spre final am reusit sa facem fata si portiunii de „ţarină”, unde bicicletele ne scuturau de numa-numa. Simteam ca am un picamer pornit in maini si nu gaseam priza sa il scot. Nu ar fi fost o problema, dar oboseala si foamea incepeau sa faca o echipa nu tocmai placuta.

Cand am ajuns la drumul mai bun, nu am putut sa ma bucur prea tare caci Daniel a calcat acceleratia lasandu-ma in urma. Nu a savurat nici el prea mult despartirea, caci o mica poticnire din partea lui m-a ajutat sa ajung din nou in spatele rotii sale. Cum e vorba aceea: „Ciorba reincalzita nu are gust bun”, asa ca intr-un moment am crezut ca il pot domina si am atacat, dar nu am reusit sa ma distantez, dupa care a atacat el si a intrat primul in viraj, iar dupa alte 2-3 curbe, a venit linia dreapta, iar el a fost suficient de puternic incat sa castige sprintul. Un sprint mai mult simbolic pentru ca amandoi eram la categorii diferite.

In urma celor 2 zile de concurs, juriul a decis, iar verdictul a venit:

  • Locul 1 la general amatori Avrig Mountain Bike Race 🙂

Avrig Mountain Bike Race

Astfel, incep Cupa Nationala cu dreptul. Sunt foarte bucuros ca am incheiat weekendul fara incidente, am avut cu totii parte de o vreme incredibil de frumoasa si trasee pe masura.

Felicitari colegilor mei din echipa Carcover Racing Team, impreuna ne-am descurcat cat am putut de bine cu un Loc 1 general la traseul scurt prin Silviu Buzan si un loc fruntas la traseul lung dupa cele 2 zile. Multumim lui Adrian Bocut in primul rand pentru prezenta fizica si suportul moral atat la start, cat si pe traseu in cele 2 zile. Cred ca ai reusit sa traiesti competitia alaturi de noi 🙂

Pe data viitoare,

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Rocca Lipova – Al doilea weekend de mtb.

Rocca Lipova

Sambata trecuta am participat pentru prima data la Rocca Lipova, o competitie aflata la a 4-a editie.

Am avut placerea sa ma intalnesc cu mare parte din colegii de echipa si sa facem impreuna un exercitiu de pregatire pentru urmatorul weekend cand vom debuta in prima etapa din Cupa Nationala de marathon, la Avrig.

Lipova ne-a asteptat cu un traseu de 42 de km, foarte lejer si prietenos cu biciclistii incepatori. La start s-au asezat aproape 300 de participanti, ceea ce confirma entuziasmul si nerabdarea de a concura.

Primavara asteptata de toti dintre noi, a venit in sfarsit !

Startul a fost pe sosea, iar dupa 1-2 km a venit prima urcare dupa care am ramas un grup de 3 oameni. Atunci s-a desprins usor-usor Florin Muresan, un tip pe care nu l-am mai intalnit si care nu stiam ce vrea sa faca. Sincer sa fiu am crezut ca e din Ungaria. Apoi am lasat ritmul un pic mai jos impreuna cu Zoran Zsivity si au inceput sa ne ajunga si cei din urma cu care am continuat.

Silviu Buzan si-a gasit la un moment dat ritmul si a plecat inainte, iar noi am ramas un grup de 3 impreuna cu Andrei Mititelul. Am ajuns impreuna la prima coborare mai de viteza, unde singurul lucru ce puteai sa il patesti era sa faci pana, iar ghinionul de Vineri 13, a intarziat pana Sambata asa ca am profitat de ocazie si am facut o pana 🙂 Acela a fost momentul cand s-au incheiat planurile de podium.

Am incercat totusi sa repar roata cat de repede am putut, insa nu mi-a prea iesit. Mai mult, in graba mea, mi-am dat de 2 ori degetul mare peste cap incercand sa dau jos cauciucul care nu era tubeless, dar totusi parca se lipise de janta.

Pe aceasta cale multumesc tuturor celor care au trecut pe langa mine si au fost dispusi sa ma ajute. A meritat sa fac o pana ca sa vad atatia oameni binevoitori. Cristi, a vrut chiar sa imi ofere bicicleta lui 😀 Cum sanse de podium nu mai erau, nici masuri disperate nu am mai luat.

Dupa aproximativ 5 minute in care am incercat sa umflu camera noua, mi-am dat seama ca pompa nu umfla si cauciucul e tot la fel. Am primit o noua pompa si a inceput sa se ridice roata de la sol 🙂 Intr-un final, cand pierdusem sirul minutelor, am rezolvat problema cu pricina si a inceput distractia.

In momentul acela din competitie, totul s-a transformat in antrenament pentru a avea totusi un moral ridicat. Din punct de vedere al competitiei nimeni nu ar mai fi fortat si ar fi fost nevoie de un efort putin inuman sa recuperez tot decalajul, cu atat mai mult ca traseul nu ma avantaja deloc.

Am recuperat pozitii, m-am simtit bine si m-am jucat pana la finish, unde un junior a tras cu dintii de pedale in ultimii 100 m ca sa castige sprintul. M-am bucurat pentru el !

Minusurile competitiei:

  • un traseu putin interesant, care la un moment dat te face sa realizezi ca trebuie sa te plictisesti de 2 ori, caci mai faci o tura. Ma intrebam, oare voi face din nou pana in acelasi loc ? Sunt convins ca zona are si poteci faine in jur, chiar munti la cativa km, nu doar drumuri pline de pietris pe care poti merge si cu masina.
  • zone cu marcaje lipsa, unde fara atentia cuiva ne rataceam 2 participanti printre care Zoran, care ocupase locul 3 la general.
  • categorii de varsta, care au fost publicate in clasament, insa … doar acolo, nu si pe podium. Atunci care mai e rostul lor ?
  • un program care nu a fost publicat, drept urmare nimeni nu stia 100% cand e startul. Dupa ce am aflat intr-un final, s-a mai amanat putin ca e in trend. 🙂

Mi-a placut in schimb foarte mult faptul ca au fost 2 optiuni de plata a inscrierii:

  • 50 de lei cu pachet complet
  • 20 de lei la fata locului doar pentru numar, un lucru nemaintalnit pana acum si pozitiv din punctul meu de vedere. In sensul ca tricouri de dormit sau de curatat lantul nu ne mai trebuie, iar bidoane si batoane are orice biciclist.

Bineinteles jos palaria pentru acesti oameni care au organizat acest eveniment de care s-au bucurat o multime de biciclisti in acest weekend.

Multumim organizatorilor, lui Radu Rusu pentru fotografii, participantilor pentru o zi frumoasa de primavara si echipei Carcover Racing Team ! 🙂

Ne vedem la Avrig sambata si duminica !

 

 

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

#Vesti Bune: Doneaza si Renoveaza o sectie de spital in Resita !

Doneaza si Renoveaza

Prietenul meu, George Popovici, organizeaza o cauza nobila si vrea sa redea o fata noua unei sectii de spital. Fara prea multe cuvinte din partea mea, spun doar ca il sustin in orice face si am incredere in el.

George este omul care atunci cand castiga o bicicleta ca premiu la concursuri de mtb, o facea cadou cui credea ca are mai mare nevoie dintre participanti.

Apoi a organizat evenimente caritabile de Craciun pentru cei care au nevoie.

A creat a aplicatie pentru orice turist care vrea sa vina in Banat si cel mai important, zilnic face Banatul Montan mai bun, mai frumos si mai primitor. Acum vrea sa renoveze o sectie de spital.

Mai jos va spune el cu cuvintele sale despre ce e vorba in proiectul sau actual:

 

Georgian Popovici 17 martie, 22:00 · Reșița:

#VestiBune #RenovareSectiiSpital

Sper sa lasati like-urile deoparte, sa cititi cu atentie si sa va alaturati cu toate fortele. Acum, depinde doar de noi. De Craciun, va propuneam sa ne adunam toti fortele si sa facem ceva, „ce sa ramana in timp” si sa fie cu adevarat folositor oamenilor de langa noi. Imi cer scuze ca a durat asa de mult, dar acum suntem aproape de final si pot sa spun ca ce a fost mai greu a trecut. Saloane de la sectia de Boli Infectioase si Pneumologie vor avea noptiere, mese, scaune si suporti de perfuzie noi (asta e sigur), dar exista speranta sa primim si cosuri de gunoi ca sponsorizare si capace de WC. Am facut inventarul celor necesare si am dat comanda pentru:

– 40 de noptiere mobile cu masa pliabila;

– 45 de noptiere fara masa pliabila

– 80 de scaune;

– 20 de mese;

– 20 de suporti de perfuzie;

** ramane sa vedem cu cosurile de gunoi si capacele de la Dedeman

Am trimis nenumarate email-uri la diferite firme si cei care ne-au sustinut cel mai mult, cu cel mai bun pret pentru calitatea oferita au fost parintii Arianei Stoica si Claudiu Stoica, prin firma lor de mobila. Si ei ne sustin, neconditionat! Nu am vrut sa va intristez cu poze din saloane, cu conditiile actuale, dar va spun ca acest mobilier de calitate pe care-l vom dona va schimba fata fiecarui salon si sper sa ne apropiem de conditiile din alte tari. De luni, 17 martie pana in 4 aprilie, vom strange banutii pentru donatie. Vom nominaliza cateva persoane reprezentate care vor strange banii de la liceu si va voi anunta maine, toate detaliile. Eu voi strange de la studenti sau adulti. Fiecare persoana, care a donat, va avea acces la un document cu toate costurile pentru fiecare piesa de mobilier si cat s-a donat. Puteti sa le povestiti parintilor vostri despre tot demersul nostru, sa-i rugati sa ne sustina si daca mai e nevoie de informatii, ma pot suna la 0751085092. Termenul de producere a mobilierul este de aproximativ 40 de zile.

Ieri, vorbeam cu Mester Sergiu (actualmente rezident, fost coleg de scoala) si imi zicea ca e foarte important sa facem o dezinfectie serioasa, cand e totul gata. Asa am ajuns, ca azi sa trimitem mailuri la cateva companii de dezinfectanti, sa ne ofera solutiile necesare si in cateva minute, ma suna un baiat din Cluj sa-mi zica ca isi doreste sa ne sustina si vine sa faca dezinfectia completa, gratuit, la sectiile, unde schimbam mobilierul. Toate costurile sunt acoperite de el. Haideti sa ajutam si noi, cu ce putem si sunt sigur ca o sa iasa ceva frumos la final! Banii pot fi dati la Deliana sau la Ariana, iar la final va prezint toate donatiile facute.

Vineri, m-a sunat doamna invatatoare Ozana Dragila de la generala 2 si mi-a spus ca parintii copiilor de la ea din clasa au auzit de idea noastra de a ajuta la renovarea saloanelor si au fost foarte incantati. Astfel, ca de o pe o zi pe alta, au reusit sa stranga 800 de lei si vor stange banuti pana vineri. Am fost tare emotionat si bucuros, dar uite ca de multe ori ajutorul vine de unde nu te astepti. Va rog, ganditi-va, daca merita sa sustinem fiecare acesta idee si sa o ducem la sfarsit. Mobilierul pe care-l cumparam va rezista cel putin 10 ani si va servi de-a lungul timpului mii de oameni, oare merita sa renuntam la o pizza sau la o bluza noua care ne tine maxim un an, pentru asa ceva?

Daca credeti ca merita, pana vineri, 30 martie 2018, puteti dona in contul lui Georgian Popovici:

 

RO57 RZBR 0000 0600 1075 1332

Popovici Georgian

Raiffeisen Bank

 

La final, va voi prezenta detaliat, situatia banilor primiti din donatii si situatia cheltuielilor, pentru fiecare persoana ce a donat.

 

Multumim pentru atentia voastra !

Eu cred ca schimbarile bune se fac putin, cate putin.

 

„Unde-s multi, puterea creste !”

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cum ii influenteaza pe amatori noile categorii de concurs stabilite de Federatia Romana de Ciclism.

categorii de concurs

Recent, Federatia Romana de Ciclism a anuntat noi categorii de concurs in regulamentul FRC, articolul oficial aici : Modificare categorii

Inainte de a spune orice, vreau sa mentionez ca nu ma simt afectat de noile categorii de concurs, insa cunosc mai multi oameni pe care cred ca nu ii incurajeaza aceasta decizie, ei sunt motivul pentru care formulez aceasta opinie.

Pe scurt, reies urmatoarele noutati pentru 2018:

  • nu mai exista categoria dedicata juniorilor amatori, decat cadeti (legitimati) si juniori (legitimati)
  • toate categoriile de varsta amatori vor concura in calendarul FRC intr-o singura categorie : Amatori OPEN.
  • apar categoriile legitimate:
    • Master 1 ( 30-39 ani )
    • Master 2 ( 40-49 ani )
    • Master 3 ( 50+ )

In aceste categorii de Master vor fi obligati sa se inscrie toti fostii Elite.

Categoriile de Elite si U23, raman la fel.

Ce parere ai pana aici ? 🙂

Din punctul meu de vedere, din aceasta schimbare rezulta 2 lucruri:

1. Performanta. 

Care este si unul din motivele pentru care au implementat aceste categorii de concurs. In sensul ca, acum este putin mai clar cine face ciclism serios si cine e doar amator si nu are pretentii.

2. Partea negativa

Faptul ca 70-80% dintre oamenii care vin la concursuri sunt neglijati, iar aceasta decizie cred ca ii va descuraja sa mai participe la competitiile din acest calendar.

De ce ?

Sa luam 2 exemple:

Primul exemplu este al unui om la 35 de ani, cu job 5 zile pe saptamana, familie  si cu aspiratii in ciclism, care se antreneaza in restul timpului cat poate el de serios si cand isi permite, de 3-4 ori pe saptamana. Motivatia lui de a merge la concursuri este ca daca este serios si se pregateste, ar putea fi pe podium. In perioadele lui bune obtine un loc 2-3, la cate un concurs. Este amator, s-a apucat de acest sport de curand si ii place, stim cu totii de ce 🙂 Participa la concursuri, la fel ca si noi toti, pentru ca exista sansa sa castige. Competitia are scopul de a tinti spre locul 1. Desi este greu, iar adversarii numerosi, speranta e acolo pentru el.

Dupa noul regulament, orice vis al lui de vreun podium vreodata s-a dus.  Cunosc multi oameni in aceasta situatie, care se antreneaza frecvent, deci cat de cat serios pentru un amator. Nu exista unul sa nu isi doreasca sa fie pe podium. Iar acum, prietenul nostru din exemplu, din 4-5 adversari pe care ii avea in vizor, are acum cateva sute. Ce sanse are ? Ce motivatie sa mai pedaleze el 3-4 zile pe sapt, 9-10 luni pe an?

Daca anul trecut dupa un concurs pentru care a facut sacrificii, se intorcea acasa si ii spunea sotiei:

„-A fost un concurs reusit, am terminat pe 5 la doar 2 minute de locul 3. Data viitoare cred ca ma intorc cu o medalie”.

Acum dialogul va suna ceva de genul: „-A fost bine. Am terminat pe 36.”

FRC, ar veni si ar spune: Sa se inscrie la Master 1 (30-39 ani), daca e asa serios si vrea podium.

Ok, am mentionat ca el are job, familie, etc. Ciclismul este oricum un sport costisitor, e mai bine sa nu ne amintim. 🙂 Sunt oameni care nu vin la concursurile importante din lipsa de fonduri. O cazare, o inscriere, 1-2-3 mese, un drum pana la Cluj sau Sibiu, costa. Cand ai un calendar modest totusi de 10-15 concursuri, vorbim de niste costuri serioase deja. Echipamentul, nu mai vorbim. Ideea e ca sportivii amatori nu dau pe afara de bani. Exista concursuri unde castigatorul la general nu castiga indeajuns incat sa recupereze cheltuiala doar cu acel concurs. ( Nu dam exemple )

Ce varianta ii ofera FRC ? Master 1 ! Hai sa vedem…

Pai ce sa vedem… decat si mai multe costuri decat avea deja prietenul nostru amator:

in primul an 500 lei (afiliere club la federatie)+500 lei (taxa anuală membri afiliati) + 70(taxa licența master) + 100 lei ( asigurare medicala ) = la un club de 5 oameni vine un total de 370lei de persoana sau 1350 lei/club -> in buzunar la FRC, anual ce-i drept.

Apoi de anul viitor câte 850lei/club in fiecare an, cifrele sunt extrase de aici: Taxe FRC

Acestea sunt cele 2 optiuni pentru prietenul nostru. Prima optiune Amatori OPEN care il motiveaza, dar sa se apuce de cricket nu de ciclism, iar a 2-a din sarac si mai sarac.

Al doilea exemplu este al unui junior de 14 ani, asa cum eram si eu cand m-am apucat de ciclism si nu imi permiteam nici o inscriere de 50 de lei la un concurs, cu atat mai putin un echipament complet. Ce variante are acesta ? Pai nu are nicio varianta de fapt, ca are 14 ani, categoria de cadeti incepe de la 15 ani. Asadar, voi lua un exemplu de 15 ani ca sa fie bine, sa nu fie rau 🙂 La 15 ani, juniorul are o singura optiune:

  • cadet legitimat

Adica ? Pai aceeasi discutie de mai sus de 400 de lei anual. Practic, faci cum faci, vrei podium ? Baga mana in buzunar! De fapt, juniorii sunt obligati sa bage mana in buzunar din start, ei nu au optiuni.

Un alt motiv al FRC pentru aceasta schimbare, este ca odata cu aceste categorii de concurs, fostii sportivi Elite nu vor mai putea participa alaturi de amatori, fiind obligati sa se inscrie la master. Spun ei ca s-ar elimina eterna discutie si nemultumire: profesionist vs amator care participau impreuna. O chestie buna, dar degeaba daca acum ii pui pe toti amatorii la un loc si cred ca sute de amatori pe care ii bagi intr-o singura  categorie sunt mai importanti decat 3-4 fosti Elite care participa la amatori.

De ce categoria asta Amatori Open ? FRC spune ca, ciclistii care fac acest sport doar de placere pot fi incadrati intr-o singura categorie, ei neavand pretentii. Daca au pretentii sa se legitimeze.

Pai sa ne plimbam cu bicicleta si sa mancam banane, nu putem face asta si acasa ?

Una peste alta, ce deduc eu din toata treaba aceasta cu noile categorii ?

Ca la FRC vor ajunge si mai multi bani, de la sportivi, cluburi si organizatori, care toti cotizeaza sa fie afiliati. Ceea ce e un lucru bun in teorie, insa sa vedem daca se intorc in vreun fel inapoi spre sportivi acesti banuti. Adica daca dupa o cupa nationala de 5 etape, castigatorii sunt recompensati cu ceva mai mult decat o medalie din partea FRC, pentru tot acest efort nu doar fizic, ci si financiar.

Pe principiul, cere-cere, dar ce oferi ? FRC nu prea spune ce ofera, decat liste de preturi.

  • esti fost Elite -> la Master cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • esti junior -> nu ne intereseaza daca inca nu stii cu ce se mananca ciclismul, la cadeti sau juniori cu tine obligatoriu – deci obligatoriu taxa
  • amator si ai pretentii ? -> Master – banii jos, ochii la usa !

Ce beneficii ai de pe urma acestei taxe ?

Pui prea multe intrebari ! 😀

Sa nu exageram totusi, te alegi cu o asigurare medicala si analize la zi. Daca mai este si altceva pe langa aceasta, atunci cu acel lucru ar fi trebuit sa inceapa FRC articolul privind noile categorii.

Imi pare rau sa vad ca federatia neglijeaza total marea masa de amatori, acest procent de oameni de care cred ca depinde organizarea evenimentelor de ciclism si care sustin existenta ciclismului in Romania.

In felul acesta, datorita motivatiei scazute, vom vedea tot mai putini amatori la concursurile din calendarul FRC. Un lucru deloc de dorit, deoarece caramida primordiala cred ca sunt amatorii. Mai putini participanti la concursuri, mai putini sponsori -> mai putine premii. Totodata amatorii sunt cei care fac 90% din cumparaturile care se fac in magazinele de ciclism.

Ca sa avem o pozitie asupra acestei decizii, ne ramane sa ne intrebam simplu:

Noile categorii de concurs ii incurajeaza pe amatori sau nu ?

Desigur, satisfactia amatorilor nu este datoria FRC, ei se ocupa de organizare si performanta, dar cred ca totul este un ciclu si ca performanta este influentata de prezenta amatorilor.

Acum, situatia nu e chiar atat de neagra, caci aceste categorii se aplica doar in calendarul FRC, momentan. ( in sezonul 2018) Pe de alta parte, sunt destul de multe alte competitii in afara acestui calendar unde categoriile de concurs vor fi cele normale si unde accentul se pune pe bucuria participantilor ( Vezi Cozia Mtb sau Baru Mare de exemplu ).

Inchei pozitia mea cu optimism si am incredere totusi ca, una peste alta, aceasta schimbare va avea efecte pozitive pe care poate nu le vedem sau nu le intelegem acum. Am incredere ca aceasta implementare a noilor categorii de concurs, luata in urma discutiilor cu o multime de oameni importanti din ciclism, va fi o alegere buna si constructiva pentru ciclismul romanesc.

Ca o mica paranteza, cred ca un pas spre performanta nu este legitimarea si taxele, ci prezenta unor modele de ciclisti romani care traiesc mai bine decat un angajat la Lidl. Cand avem un Kelemen Arpad care dupa un sezon (2017) in care a castigat toate competitiile de mtb si cele mai importante titluri, castigurile sale financiare sunt in jur de doar 3000E, spre ce ii incurajam pe sportivi ?

Ok facem abonamente anuale, dar ce promitem sportivilor legitimati, Elite sau care se dedica 100% ?

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici: