Cine a fost Buddha si care e cea mai mare lectie de la el.

Naşterea lui Gautama Buddha Pe parcursul primului mileniu î.Hr., sisteme religioase alternative au început să se răspândească în spaţiul afro-asiatic. Noii veniți era religii cum era Jainismul și budismul în India, taoismul și confucianismul în China, precum și stoicism, cinismul, şi epicureismului în Marea Mediterană. Aceste religii erau indiferente faţă de divinităţi. Ele afirmau că ordinea supra-umană care conduce lumea este un produs al legilor naturale și nu al unor capricii divine. Unele dintre aceste religii au continuat să creadă în existența zeilor, dar zeii lor erau supuşi legilor naturii la fel de mult ca şi oamenii, animalele sau plantele. Zeii aveau propria nișă în cadrul ecosistemului la fel ca elefanții sau aricii. Ei nu puteau schimba legile naturii, la fel cum nu o poate face nici elefantul sau ariciul. Un exemplu de prim ordin al acestor religii ale legilor naturale este budismul, care a fost probabil cea mai importantă dintre religiile vechi a legilor naturale. Budismul este încă una dintre cele mai importante credințe ale lumii. Figura centrală a budismului nu este vreun Dumnezeu, ci o ființă umană, Siddhartha Gautama. Conform tradiției budiste, Gautama a fost moștenitorul unui mic regat din munții Himalaya în nordul Indiei aproximativ în anul 500 î.Hr. Tânărul prinț era profund impresionat de suferința pe care o vedea în jur în regatul său, precum și în lume în general. El a văzut că toată lumea suferă, bărbați și femei, copii și bătrâni, nu doar în urma catastrofelor accidentale, cumLecția X – Legea religiei pagina 197 erau războiul sau ciuma, dar ei suferă în mod constant, măcinaţi de neliniști, frustrări și nemulțumiri, toate acestea păreau a fi o parte inseparabilă a condiției umane. Chiar dacă am pune capăt tuturor războaielor și bolilor, oamenii vor suferi în continuare de neliniști și nemulțumiri. Gautama a văzut că oamenii caută mereu bogăție, putere și cunoștințe noi, dobândesc multe posesiuni, nasc fii și fiice, construiesc case și palate, dar indiferent de ce ar realiza, oamenii nu sunt niciodată mulţumiţi. Cei care trăiesc în sărăcie visează natural să fie bogaţi. Cei care câștigă un milion vor două milioane. Cei care au două milioane visează să dobândească 10 milioane. Chiar şi cei bogaţi si faimoşi, cum era propria familie regală, erau rareori împliniţi. Erau prea împovăraţi de griji și frământări fără sfârşit, care nu încetau până când boala, bătrânețea și moartea pun capăt vieţii. După aceea, tot ce a fost dobândit de-a lungul vieţii dispare ca un fum. Viața îi părea lui Gautama un soi de cursă de șobolani zadarnică. Trebuia găsit un alt mod de viaţă. Conform tradiției budiste, când Gautama a împlinit 29 de ani, el a decis că răspunsul la această întrebare este cel mai important lucru din viața sa. El a părăsit în mijlocul nopții regatul. S-a strecurat din palat, a lăsat în urmă familia, bunurile și regatul său. A calatorit ca un vagabond fără adăpost prin întreaga Indie, căutând o cale de eliberare din suferință. Nu numai din războaie și boală, dar din toate nemulțumirile, neliniștile și frustrările. Gautama a petrecut șase ani meditând asupra esenței, cauzelor și posibilelor soluţii la suferinţă. ascetul Bodhisatta Gotama El a realizat că suferința nu este cauzată de avere, boală, nedreptate socială sau capricii divine, ci de comportamentul propriei minţi. Revelaţia majoră a lui Gautama a fost că, orice ar experimenta mintea, ea reacționează aproape întotdeauna cu dorinţe şi pofte noi care aduc nemulțumire. Când mintea experimentează ceva neplăcut, cum ar fi durere, își dorește să scape de ea. Când mintea experimentează ceva plăcut, tânjește ca plăcerea să dureze și să se intensifice. Prin urmare, mintea este întotdeauna nemulțumită și agitată, deoarece doreşte mereu ceva mai mult. Acest lucru este evident pentru lucruri neplăcute, cum este durerea, neam dori natural să scăpăm de ea. Cu toate acestea, chiar atunci când experimentăm lucruri plăcute, conform constatărilor lui Gautama, noi nu suntem niciodată mulţumiţi. Ne temem ori că plăcerea ar putea să dispară, ori sperăm că plăcerea se va intensifica. Spre exemplu, oamenii care visează de ani de zile la marea iubire, atunci când o găsesc în cele din urmă sunt rareori complet multumiţi. Unii se tem că ar putea-o pierde, alții cred că ar putea poate găsi ceva mai bun. Unii sunt măcinaţi de ambele nemulțumiri. Meditația budistăLecția X – Legea religiei pagina 198 Divinităţi grandioase ne pot iubi sau să ne ude câmpurile. Instituții sociale ne pot oferi dreptate sau îngrijirea sănătății. Coincidențe ne pot transforma în milionari. Nici unul din aceste lucruri nu poate însă schimba caracteristicile de bază ale minții. Chiar cei mai bogaţi și mai puternici dintre noi nu sunt niciodată mulțumiți, fug fără oprire de experiențe neplăcute. Gautama a înţeles că există o metodă de a scăpa din acest cerc vicios, în care oamenii sunt prizonieri. Dacă atunci când mintea experimentează ceva, plăcut sau neplăcut, ea înțelege și acceptă pur și simplu lucrurile așa cum sunt, atunci nu se creează nici o suferință. Dacă vă confruntați cu tristețe şi nu vă doriţi ca ea să dispară, veți continua să simțiţi tristețe, dar nu veţi mai suferi. Poate exista o învăţătură specială, înțelegere în tristețe. Dacă vă confruntați cu bucurie, fără a dori ca bucuria să continue și să se intensifice, veți continua să simțiţi bucuria dar fără a vă pierde mintea. Puteți fi complet mulțumit cu bucuria pe care o trăiţi, indiferent de gradul ei. calea sigură spre NIRVANA Gautama a propus un set de tehnici de meditație care instruiesc mintea să experimenteze realitatea aşa cum este ea, fără a dori ceva diferit sau mai mult. Practicile meditative antrenează mintea să concentreze toată atenția asupra întrebării “ce experimentez eu acum cu adevarat?” și nu la “ce aş experimenta eu mai degrabă” în schimb? Este foarte dificil să se atingă această stare de spirit, dar nu imposibil. Gautama bazează meditaţia pe un set de reguli etice pentru ca oamenii să se concentreze mai uşor pe experimentarea prezentului, evitând în același timp alunecarea minţii spre fantezii, pofte sau frici. Gautama şi-a îndemnat adepții să evite omuciderea, sexul promiscuu și furtul. Nu pentru că vreun zeu mare ar interzice-o, ci pentru că astfel de acte nasc poftă de putere, plăcere senzuală și dorinţa de îmbogăţire. Când flăcările dorinţei sunt complet stinse, dorinţa este înlocuită cu o stare perfectă de liniște şi mulțumire, numită în budism nirvana. Sensul literal al cuvântului „nirvana” este stingerea focului. Stingerea incendiului dorinţelor care ard tot timpul pe scena minţii și creează nemulțumiri și mizerie. Potrivit idealului budist, cel care a reușit să obțină Nirvana este eliberat pe deplin de toată suferința. El trăieşte realitatea cu cea mai mare claritate, fără fantezii sau iluzii. El mai poate încă trăi neplăceri sau dureri, dar astfel de experiențe nu îi mai provoacă suferință, pentru că nu mai există dorinţa ca durerea sau neplăcerile să plece. O persoană care nu tânjeşte după ceva nu poate suferi.Lecția X – Legea religiei pagina 199 Gautama Buddha Conform tradiției budiste, Gautama a reușit să atingă nirvana și a fost complet eliberat de orice suferință, de de acum încolo el a fost cunoscut sub numele de Buddha. Sensul cuvântului Buddha este cel iluminat. Buddha, după eliberarea din suferință și-a petrecut restul vieții explicând descoperirea sa altora, astfel încât toată lumea să poată fi eliberată de suferință. El încapsulează învățătura sa într-o singură regulă care spune că suferința apare din dorinţă. Singurul mod de a fi eliberat pe deplin de suferință este eliberarea deplină de dorinţe. Singurul mod de a fi eliberat de dorinţe este de a instrui mintea să experimenteze realitatea aşa cum este ea, fără dorinţa ca realitatea să fie altcumva. Această lege, cunoscută în budism ca Dharma sau Dhamma, este văzută de budiști ca o lege universală a naturii. Suferinţa însoţeşte mereu dorinţa, la fel cum în fizica modernă E egal mc la pătrat. Aceasta este o lege a naturii și budiștii fac această credinţă centrul tuturor activităților lor. Credința în divinităţi are o importanță minoră la budişti. Principiul de bază al religiilor monoteiste spune: Dumnezeu există, ce vrea el de la mine? Principiul budismului spune: există suferință, cum pot să mă eliberez de ea? Budismul nu neagă existența zeilor, ei sunt adesea descrişi în filosofia budistă, în povești cu entităţi care pot aduce ploaia sau victoria în război, dar ele nu au nici o influență asupra legilor naturii. Suferința și fericirea sunt rezultatul unor legi naturale care lucrează pe deplin independent faţă de zei. Dacă mintea unei persoane este liberă de orice dorință, nici un dumnezeu din univers nu-l poate face pe acest om să sufere. În schimb, odată ce dorinţa apare, toți dumnezeii din univers combinaţi nu pot salva persoana de la suferință, pentru că poftele şi dorinţele duc în mod inevitabil la suferință. Cel puțin aceasta este teoria budistă. BRAHMA, Vishnu și SHIVA CU consoartele lor. (CREDIT – Wikimedia) Cu toate acestea, la fel ca religiile monoteiste, religiile legilor naturale premoderne, cum a fost budismul, nu au să se elibereze complet de închinarea la diverşi zei. Budismul a recunoscut existența zeilor și eficacitatea lor de în aducerea ploii, victoriei în război, leac pentru boli și așa mai departe. Budismul a spus oamenilor că ei ar trebui să urmărească scopul final al eliberării complete de suferință și nu să se mulţumească cu scopuri mai mici, cum ar fi prosperitate economică sau putere politică. Cu toate acestea, 99% din budiști nu au obținut nirvana, și chiar dacă speră ca într-o zi, poate într-o viață viitoare, să fie complet eliberaţi de suferință, ei îşi dedică cea mai mare a vieții exercitând activităţi lumești. Cei mai mulţi budiști au continuat să adore zeii de cult, cum ar fi zeii hinduşi din India, zeii Bon din Tibet, zeii Shinto în Japonia, precum şi numeroase zeităţi și sfinți budişti. Aceasta a caracterizat toate religiile tradiționale ale legilor naturale, nu numai budismul, de asemenea taoismul și jainismul și altele. Chiar dacă, în teorie, ei au dat puțină atenţie zeilor, în practică închinarea la zei variaţi a continuat să fie de importanță considerabilă.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

27 de lectii pe care le-am invatat pana la 27 de ani

 

  1. Fii recunoscator!
  2. Uneori faptul ca mai incerci inca o data, face toata diferenta. ( Cerand al doilea interviu la un job in America )
  3. S-ar putea sa dureze cativa ani, dar pana la urma vei reusi, astfel lectia 3 este despre perseverenta. ( Devenind campion national dupa 8 ani de incercari )
  4. Fa lucrurile la timpul lor si cat poti de bine. ( Integralist la Inginerie Civila )
  5. Ceea ce poti, nici tu nu stii, cum ar putea sa stie altii pentru tine? ( Promovand toate examenele in cel mai greu an la Constructii Civile, inclusiv 2 restante, in ciuda profesorilor care spuneau ca e imposibil )
  6. Inceteaza sa vrei sa ai sau, mai exact, sa ti se dea dreptate , in discutiile neimportante de zi cu zi.
  7. Ocaziile ti le creezi. ( Saltul cu parasuta la 18 ani)
  8. Un om nu se poate certa de unul singur. “Iti poti da seama de maretia unui om dupa motivele care il supara”.
  9. Fa o lista cu 100 de vise, stabileste clar si precis ce vrei si ai grija ce scrii.
  10. Suna oamenii de ziua lor.
  11. Daca ai ganduri mici, nu mai ai timp de cele mari.
  12. Meritul pentru ceea ce suntem si ce reusim, nu este al nostru.
  13. Fii bun ! Necesita un effort putin mai mare decat sa nu fii, dar va merita si este cel mai bun lucru pe care il poti face.
  14. Citeste, e modul in care gandurile tale ajung la o vibratie mai inalta si lucruri frumoase incep se intample, idei noi incep sa apara.
  15. Fa ceea ce iti trece prin cap si cat mai repede, perfectioneaza mai tarziu.
  16. Orice exista in lumea asta inseamna vibratii: (de la ganduri, la alimente, la evenimente, la filme, oameni, carti, locatii, religii, obiecte, etc.) Ai observat vreodata ca in preajma anumitor oameni te simti bine ? Pentru ca te afli in campul lor vibrational, care este unul pozitiv.
    25 de lectii pe care le-am invatat pana la 25 de ani
    Recomand cartea „Putere versus Forta”
  17. Unii oameni chiar ii vei vedea pentru ultima data atunci cand le vei face o vizita spontana.
  18. Asculta si urmeaza-ti intuitia. E gandul acela care il auzi o singura data si care parca vine de altudeva decat din mintea noastra rationala. Uneori este un gand care nu are logica. Urmeaza-l si lucruri bune se vor intampla.
  19. Scrie corect ( “18…E gandul acela PE care il…” ) Modul in care faci un lucru e modul in care faci orice lucru.
  20. Modul in care vorbesti despre ceva sau cineva, este modul in care vorbesti de fapt despre tine. Urmareste oamenii din jurul tau si iti vei confirma acest lucru.
  21. Din 100 de cunostinte, cu 50 doar te vei saluta, unora le vei fi antipatic, cativa te vor critica dur sau vor spune ca esti prost, vreo 2-3 chiar nu te vor suporta, cu 20 vei vorbi ceva mai mult decat un „Buna ziua”, ceilalti 30 te vor aprecia, dintre ei cu 15 vei iesi si la un ceai sa povestiti mai mult, 10 iti vor ura La multi ani de ziua ta, cu 7 dintre ei chiar te vei imbratisa si 3 iti vor face viata mai frumoasa si vei simti ca ii iubesti. Este o regula a cifrelor, mereu vor fi oameni de ambele parti. Nu te dezamagi cand vei gasi diferiti oameni din categoriile neplacute, ei doar echilibreaza balanta si confirma regula cifrelor. Nu te vor simpatiza niciodata toti cei 100 si nu iti fa griji din prisma asta, 1 este de ajuns.
  22. Conteaza foarte mult pe cine asculti. Intr-un fel gandeste un om care ocupa locul 10 la o competitie si altcumva gandesc cei din primii 3. Intr-un fel gandeste cineva cu un salar de 500E si in alt mod cineva care castiga 5000E pe luna sau pe zi. Urmareste rezultatele si vei sti pe cine sa asculti si al cui sfat sa il urmezi.
  23. Pune-te si in papucii celuilalt, incearca sa intelegi si punctul lui de vedere. Intr-un conflict sunt mai multe puncte de vedere si fiecare considera ca are dreptate.
  24. Urmatorul Pas se intampla doar daca te ridici si il faci.
  25. „Ai grija ce iti doresti, caci se intampla” – Am invatat ca citatul acesta chiar functioneaza.
  26. “Daca crezi ca poti sau ca nu poti, in ambele cazuri ai dreptate!” 🙂
  27. Am putea la fel de bine sa nu fim aici, asa ca haideti sa ridicam un pahar de vin, ocazie cu care va multumesc ca sunteti aici ! ( Vezi punctul 1 si mai citeste inca o data lista )
  28. PS: Fa ceva in plus. La fel ca si numarul acestui sfat. Diferenta intre extraordinar si ordinar este doar acel “EXTRA”.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

De ce nu sunt afisate premiile la competitii ?

Deschid un subiect destul de complex, dar care consider ca trebuie abordat si poate setam regula de a prezenta informatii despre premiile la competitii.

Haterii vor spune ca: „Dar ce, numai premiile conteaza?”

Insa cred ca e bine sa prezentam putin pe larg subiectul, sa oferim exemple de „Asa da!” si sa stabilim niste reguli care au ca scop respectarea participantilor care trec pragul unei competitii.

Sunt convins ca aceste informatii nu sunt usor de oferit de catre un organizator, unul incepator probabil, dar atunci cand vine vorba de competitii consacrate, cu vechime sau chiar etape in Cupa Nationala, cred ca lucrurile ar trebui sa fie ceva mai stabile.

Personal consider ca este neplacut atunci cand incep sa imi creez calendarul competitional al unui sezon si incep sa ma uit la competitii, sa vizionez websiteuri, informatii si detalii ale competitiilor.

Imi este foarte clar prezentat care este taxa de inscriere, care sunt termenele de plata in functie de cat de lenes sunt, obligatiile mele ca si participant, etc.

Insa cand ajung la sectiunea premii:

Cu exemple reale:

Adica pentru ce ne deplasam, concuram si chiar antrenam, dincolo de motivatiile personale?

Sunt cazuri de competitii care omit cu totul aceasta sectiune.

Fara informatiile despre premiile la competitii, s-ar putea sa ai surprize ca mergi la unele competitii unde inscrierea este de ordinul sutelor (de euro), iar daca te numeri printre castigatori, recompensele sunt cel putin hilare comparativ cu ceea ce scoti din buzunar. Daca esti ok cu asta chiar daca ai sti de la inceput acest lucru, este bine, dar daca nu ?

Competitiile nu sunt plimbari in parc, implica multe costuri si eforturi fizice, iar cand ai un sezon cu peste 30 de competitii, iei in calcul daca sa mergi la o competitie sau nu in functie de anumiti factori: distanta, traseu, experienta, costuri, importanta si premii.

La fel daca ai 2-3 competitii intr-un weekend, factorii mentionati anterior iti motiveaza alegerea.

In aceeasi situatie, daca ai de ales intre 2 trasee. Cu atat mai mult, daca este a 2-a competitie din weekend la care participi. Vrei sa stii si sa faci o legatura intre efort si rasplata, ca sa stii bine la ce vrei sa te inhami.

Daca nu as fi patit, probabil ca acest articol nu ar exista. Insa am avut neplaceri, sa parcurg distante considerabile, sa castig competitii la general, sa descopar ca premiul este un bidon de apa ?! sau dupa 70 de km si o victorie in etapa de Cupa Nationala sa gasesti in plic 100 lei si sa constati fara amuzament, ca nu este o gluma.

O alta neplacere este atunci cand taxa de incriere este mai mare decat premiul. Exemplu: platesti peste 200 lei taxa la 2 competitii in acelasi weekend (cele mai grele din tara), reusesti locul 2 la ambele si primesti tricouri, sepci, plasturi. (0 lei)

Inteleg si acel argument ca premiile ar trebui sa fie la Elite, insa consider ca pentru orice categorie care exista si pentru care platesti o taxa de inscriere, trebuie recompensat efortul castigatorilor, indiferent ca sunt juniori, amatori, veterani 50+, femei, femei cu copii in brate, etc. Suntem de acord ?

Bineinteles, daca vrei lingoul de aur, participi la Elite, dar daca nu, celelalte categorii trebuie sa fie de sine statatoare, cu grila aferenta de premii corespunzatoare efortului.

In continuare doresc sa prezint si cateva exemple de „Asa da!”, oameni care isi asuma rolul de organizator si respecta participantii. Cei care nu ofera aceste informatii, mi se pare ca au ceva de ascuns, vor sa pacaleasca participantii, prin faptul ca presimt ca daca ar oferi aceste detalii, oamenii nu ar mai veni. Prin urmare, nu le ofera din frica. De mentionat din nou, ca excludem organizatorii la inceput de drum, care nu au parteneri si sponsori stabili, pentru a putea oferi informatii complete.  premiile la competitii

TBT RACE

Iata cum unii organizatori stiu sa isi faca bine calculele si se folosesc de aceste informatii ca sa ofere o motivatie in plus oamenilor, de a veni sa participe la competitiile pe care le organizeaza cu drag.

As propune ca aceste informatii sa se regaseasca la fiecare competitie afiliata la Federatia Romana de Ciclism.

Sa auzim de bine !

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Competiţiile din calendarul cu ciclisti romani de TOP.

calendarul cu ciclisti romani de TOP

In limita stocului disponibil, calendarul cu ciclisti romani de TOP se poate comanda de aici:

https://www.bnb.ro/calendar-de-birou-ciclisti-romani-de-top-2020.html

Haide in continuare sa iti prezentam toate informatiile de care ai nevoie despre oricare dintre competitiile pe care ti le recomandam cu drag in calendar.

Ceea ce este important sa stii este ca aceste competitii sunt atent alese dintre multitudinea de competitii din tara si este un motiv anume pentru care credem ca merita sa ajungi la aceste competitii, printre care:

  • Modul de organizare al competitiei
  • Oamenii care te intampina
  • Traseele si zonele in care ajungi
  • Sentimentele pe care le traiesti in timpul competitiei
  • Concursuri organizate cu drag, de oameni care pun suflet
  • Competitii la care merita sa ajungi cel putin o data

Anul incepe cu prima luna:

– IANUARIE –

 

– FEBRUARIE –

 

– MARTIE –

 

– APRILIE –

 

– MAI –

 

– IUNIE –

 

– IULIE –

 

– AUGUST –

 

– SEPTEMBRIE –

 

– OCTOMBRIE –

 

– NOIEMBRIE –

 

– DECEMBRIE –

 

Note:

As dori sa scot in evidenta cateva competitii dintre toate la care am participat pana acum (peste 200):

– Concursul etalon din toate punctele de vedere, in special calitatea si diversitatea traseului. Am putea spune ca este un traseu adevarat de MTB, in adevaratul sens al cuvantului: Maraton Miercurea Ciuc

– Cel mai greu concurs de 50 de km din Romania, dar si unul dintre cele mai frumoase unde se observa munca organizatorilor, acelasi concurs care a adunat la start chiar si 100 de copii :O : Cozia MTB

– Cel mai mare concurs din estul Europei ramane: Prima Evadare (singurul concurs din Romania care a adus la start o campioana mondiala)

– Concursul care are voluntari din loc in loc, pusi doar ca sa te incurajeze si sa te sustina, surprinzator de placut. Mai mult, la final te asteapta cu masaj din partea casei :O : Maratonul Tarnavei

Iar in final, felicitari tuturor acestor organizatori, care ne dau motive sa luam startul ! 🙂

 

PS: Daca doresti ca si concursul tau sa apara in calendar, scrie-mi aici:

comrace93@yahoo.com

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

19 Tipuri de bautori de RedBull

După ce am adunat 137 de doze de RedBull în doar 7 km, am observat anumite tipologii ale consumatorului.

Vezi aici video: https://www.youtube.com/watch?v=B6Jxmc0MGd0 

*Ceea ce urmează să citiţi este un pamflet cu substanţă la final

1. Băutorul de RedBull turmentat

2. Băutorul de RedBull sub acoperire

3. Băutorul elegant de RedBull, care respectă doza. O aruncă întreagă fără a o deteriora în vreun fel.

4. Băutorul de RedBull care, surprinzător, iubeşte natura.

5. Băutorul care dă dovadă de spirit creativ.

6. Cel care iubeşte sporturile de iarnă

 

7. Băutorul care face lucrurile cu jumătate de măsură

8. Băutorul de RedBull mărunt

 

9. Băutorul masochist

10. Cel care merge pe burtă, că e apa mică.

 

11. Cel care e nemultumit de aspectul său fizic:

12. Băutorul pescar

13. Băutorul de RedBull sleit de puteri, abia a reusit să arunce doza pe geam.

14. Tricoul Galben în pluton

15. Înotătorul

 

16. Băutorul de RedBull slim-fit.

 

17. Tipul Struţ de băutor.

 

18. Băutorul ţăran, cu ţărâna pe el.

19. Băutorul de RedBull tras prin inel.

 

Si o fotografie cu toate cele 19 tipuri de bautori de redbull si multi altii :

 

19 tipuri de bautori de redbull

 

Lăsând glumă la o parte, prin acest articol şi videoclipul de la început, am dorit să atrag atenţia asupra acestui fenomen.

Trag speranţe că în timp ce oamenii urmăresc aceste tipologii, conştientizează de fapt problema reală şi în mintea lor se schimbă ceva, apoi ei vor schimba la rândul lor oamenii din jur prin propriul exemplu sau cu un impact si mai mare prin share la acest articol sau la videoclip.

Tu cum ai rezolva această problemă ? Aruncatul gunoiului pe geamul maşinii.

Ceea ce am facut eu in videoclip, nu schimba absolut nimic. Locul pe unde am fost este in continuare plin de gunoaie, iar in scurt timp vor fi la loc si alte 137 de doze de RedBull noi noute.

Ceea ce are cu adevarat potential sa schimbe ceva, este constientizarea faptului ca nu e bine sa aruncam pe geam. Acest lucru este posibil doar printr-un share ca informatia sa ajunga la oamenii care fac aceasta greseala. Poate vor intelege si ei.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Povestea despre calendarul cu ciclisti romani de TOP

calendarul cu ciclisti romani de TOP

Am avut ideea aceasta acum 2 ani, in 2018 cand de ziua mea eram la un prieten bun Marius din Medias si vazusem un calendar pe perete pentru alergatori. M-am gandit:

„Ce tare ! Noi biciclistii de ce nu avem asa ceva ?”

„Sa ne creasca si noua inima cand il vedem undeva prin casa sau cand vin prieteni la noi (ca si mine in situatia aceea) si sa descopere pentru cateva secunde cat timp il privesc, putin din universul nostru.

Am mai copt putin ideea si am discutat cu cei de la BNB.RO , care mi-au fost de mare ajutor atunci cand am avut nevoie de tipar sau orice altceva din domeniul papetariei. Am inceput o discutie cu Alin si spuneam ca as vrea sa fac calendarul si ca vreau sa fie WOW cand il deschid oamenii.

El mi-a spus doar atat: „Spor la treaba!”

Nu era tocmai raspunsul pe care il asteptam, dar era un raspuns corect de care aveam nevoie. La urma urmei, cel care are ideea este insarcinat sa o scoata la lumina, nu altcineva in locul lui.

A mai trecut 1 an. Nu stiam cum vreau sa arate, ca sa fie WOW. Sa fie de perete, sa fie de birou. Aveam in minte o multime de variante de calendare, iar cand vorbim de design sunt mii de posibilitati care arata WOW. Pe care sa o aleg ?

In 2019, am inceput sa ma gandesc mai serios la idee si sa incep sa adun materiale. Sa concep lista sportivilor, facusem un sondaj online ca sa vad ce crede lumea despre cine ar fi intr-un TOP de genul. Nu am fost multumit de rezultate, pentru ca stiam ca sunt si alti oameni care merita sa fie acolo.

Am adunat fotografii, mai multe variante, am discutat cu sportivii, cu designeri, chiar vorbisem cu o arhitecta din Spania despre care aflasem prin recomandare de la cineva si ma gandeam ca ea poate reusi efectul de WOW.  Nu am ales-o pe ea pana la urma. Am avut norocul sa aleg intr-un final designerul care sa reuseasca din prima ceea ce era in mintea mea si vi-l recomand:

Razvan Radu Photography.

De aici a inceput munca mai serioasa. Fotografii la calitate superioara. Alege dintre ele care si de ce. Am modificat de 4-5 ori calendarul final pana cand am ajuns la ceea ce este acum si pot spune un singur lucru:

Este WOW !

Nu ma asteptam, dar a iesit exact cum mi-am dorit acum 2 ani, nu as schimba nimic la el.

Prin acest calendar urmaresc ca mai multe lucruri bune sa se intample:

  1. Oamenii au in casele lor pe birou, in dormitor, in bucatarie un mini album cu fotografii profesionale la cea mai buna calitate cu sportivii de top ai Romaniei. Sunt convins ca vei aprecia si vei admira cel putin unul dintre cei 12 ! 🙂
  2. Sportivii au un venit extra din fiecare vanzare. Sunt onorat sa le pot aduce acest beneficiu.
  3. Recomandam oamenilor sa participe la 4 concursuri in fiecare luna. Concursuri la care chiar credem ca merita sa ajungi. Sunt o multime in fiecare luna si e bine sa sortezi intre ele.
  4. Prin recomandarea de concursuri, promovam in fata ta si zone ale Romaniei in care probabil nu ai mai ajuns, oameni si organizatori pe care merita sa ii cunosti, experiente care merita traite.
  5. Una peste alta, acest mic calendar, aceasta idee a mea de acum 2 ani, imi doresc si cred ca aduce un mic plus ciclismului sub o forma sau alta, poate in moduri pe care nu le cunosc eu acum.

Comanda-l si scrie-mi daca e WOW cand il primesti in mainile tale si il rasfoiesti.

https://www.bnb.ro/calendar-de-birou-ciclisti-romani-de-top-2020.html 

Totodata as fi curios sa imi spui care sportivi ii apreciezi cel mai tare dintre cei 12. 🙂

In curand voi reveni cu un articol in care prezint motivele care m-au facut sa ii aleg pe cei 12 sportivi. Sunt povesti care te vor inspira si iti vor face parul sa se ridice pe mainile tale.

Revin !

Pana una alta pentru 24 de ore am redus pretul si mai mult, pentru ca nu vreau sa fie niciun motiv pentru care sa nu te bucuri de aceasta idee care a prins culoare !

Comanda calendarul cu ciclisti romani de TOP:

https://www.bnb.ro/calendar-de-birou-ciclisti-romani-de-top-2020.html

Multumesc celor care imi sunt alaturi, dar si celor care nu. Uneori poate ca mai dezamagesc, dar sigur am acelasi scop ca si voi, sa facem ciclismul tot mai frumos !

Sa auzim de bine!

 

Sergiu,

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[7 ani] – Cat timp dureaza un vis sa se implineasca ?

O incursiune in lumea viselor.
Astazi voi face ceva ce nu prea fac de obicei, doar pentru ca sa va ofer un exemplu sau pentru ca sa intelegeti cat timp e necesar ca unele lucruri sa se intample, care pentru altii par usoare.
Este parte din povestea unui campion.
Mi-am dorit prima data aceasta reusita in 2011. Nu cred ca se mai vede in imaginea de mai jos, dar sub 3 a fost 1 la inceput, care s-a transformat in 2 si apoi in 2013 asa cum a ramas. Nu am reusit nici in 2013.
Apoi am modificat si am spus ca e suficient si podium daca reusesc (am facut un compromis). Un an mai tarziu, nu am mai modificat, deoarece ar fi aratat prea urat un 4 peste 3, dar in 2014 am reusit titlul de vicecampion national la XCO, motiv pentru care acest vis este bifat in imaginea de mai sus.
Insa era un compromis.
Am ajuns la un compromis, dupa un esec de 3 ani la rand. Nimeni nu isi doreste sa fie locul 2, ne dorim doar locul 1.
In 2015 am avut o accidentare care nu mi-a mai permis nici macar sa visez. In 2016 am avut licenta la facultate si o vara in America, deci departe visul de a fi campion.
In 2017 am reluat antrenamentele, dar nu si visul.
Era deja un vis indepartat, pornind de la zero dupa o pauza de 2 ani, cum sa mai visezi sa fii campion ? Am uitat de visul meu. Daca la inceput cand l-am scris pe foaie eram plin de speranta si energie, 6 ani mai tarziu nu mai credeam ca e posibil.
Iar, in 2018 s-a intamplat ceea ce vedeti in a 2-a fotografie
La 7 ani de cand am notat acest lucru prima oara intr-un caiet, pe o fila.
In 2019 s-a intamplat ceea ce vedeti in a 3-a fotografie:
Inca un titlu consecutiv.
Va invit sa visati in 2020 si sa reusim impreuna !
PS: Pana in 10 ianuarie poti alege sa ne antrenam impreuna pentru acest sezon: http://www.giolive.ro/giocoach/
Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cea mai dura experienta cu bicicleta

Cea mai dura experienta cu bicicleta nu a fost intr-un concurs.

Desi am participat la concursuri de 100 de km, la concursuri de mai multe etape, la un concurs chiar am plans cand am trecut linia de finis (a fost mai mult un scancet 😀 ) a fost atat de greu, nu se mai terminau urcarile, aveam crampe si eram primul, trebuia sa continui pana la final nu puteam sa o las mai moale.

Cu toate acestea, cea mai dura experienta pe bicicleta pentru mine a fost la un antrenament, ce parea a fi unul normal. Cei drept ma pregatisem mental ca voi parcurge putin peste 100 de km. Un traseu pe care l-am mai parcurs in trecut. E vorba de Trans Semenic cu pornire din Resita.

Pe drum pana in primul sat, am observat ca in fata se intuneca tot mai tare datorita norilor. Am avut o tentativa sa ma intorc, insa ideea nu imi suradea, chiar parea plictisitoare. Ma intorc si ce ? am fugit de ploaie ? Asa ca am continuat. Pe coborarea spre Valiug deja incepuse sa ploua, iar pana am ajuns jos deja ploua torential. Acum deja nu mai era cale de intoarcere, cand ploua asa ori te opresti la caldura, ori nu te opresti. Pe margine ti se face frig in 10 minute.

Pe bicicleta insa era ok, cu toate ca eram ud tot, doar in tricou si pantaloni scurti. Gandul meu era ca ploaia este doar in acea vale si daca reusesc sa ies din vale ( dupa o urcare de 7-8 km ) apoi nu va mai ploua si ar trebui sa fie soare, numai bine ma usuc la loc. Zis si facut, am inceput urcarea, iar ploaia se accentuase atat de tare, incat deja ploua cu grindina (noroc cu casca Abus).

Era atat de dureros in special unde pielea nu era acoperita. O bucata de gheata imi lovise mana pe ghidon si m-a lasat cu o vanataie o saptamana intreaga.

Cu moralul eram inca bine, desi vedeam deja masini care nu mai circulau ci erau oprite pe marginea drumului, asteptau sa treaca ploaia si se uitau mirati la mine printre geamurile aburinde. Atat timp cat esti in miscare este in regula, nu suferi suficient de tare, nici ploaie, nici frig.

Dupa ce am parcurs cei 8 km de urcare, am ajuns in varf si am avut primul moment de ingrijorare serioasa. M-am uitat in zare si cerul senin care ma gandeam ca ma asteapta, era de fapt la fel de negru ca si pana atunci. Ploua peste tot cu grindina si nu era o ploaie de vara care sa treaca in 20-30 minute. Cel mai dezamagit nu am fost pentru ca nu am mai putut sa continui, ci momentul acela cand am realizat ca trebuie sa ma intorc pe unde am venit. Atunci m-am intrebat: „Acum ce ma fac?”

Am dat jos tricou sa il storc putin de apa 😀 desi ploua in continuare torential. Cumva aveam impresia ca daca fac asta nu va mai tine la fel de rece. Nu a durat mult si a devenit la fel de imbibat. Intre timp am inceput coborarea inapoi in sat si odata cu inceperea ei, au inceput si dintii sa clantane, iar pana la finalul celor 8 km de coborare a fost un adevarat concert de clantanit.

Am trecut din nou pe langa aceleasi masini nemiscate, am ajuns jos deja cu miscari serioase de breakdance pe bicicleta si cel putin eram bucuros ca am in fata o urcare din nou, ceea ce insemna ca urmeaza sa ma incalzesc nitel. Ploaia a inceput sa nu mai fie chiar asa de apriga, dar era in continuare pronuntata.

Gandindu-ma acum, imi dau seama ca din masinile care totusi au trecut si nu au ramas oprite, nu a oprit niciunul sa spuna ceva. Mi-o meritam ce e drept, dar macar asa din complezenta sa fi oprit.

Povestea se incheie pana la urma cu o masina care a oprit. Cei nebuni se recunosc intre ei. Desi initial l-am refuzat pentru ca nu vroiam sa ii murdaresc si ud toata masina cu mine si cu bicicleta mea, spunand ca nu avem unde pune bicicleta, el imi arata suportul de deasupra si accept apoi invitatia pe un scaun calduros care m-a scutit de alti 22 de km de coborare, care chiar si fara ploaie ar fi fost neplacuti, ud fiind. Am aflat ca era unul din organizatorii de la TOR si m-am inscris imediat ca si voluntar la competitie. Nu am mai ajuns sa ii intorc favorul, pentru ca s-a suprapus cu o alta competitie importanta, dar nu se stie niciodata cum te voi intampina la concursul acela ca si voluntar.

Atunci sa stii cum am ajuns acolo. 🙂

Competitia se numeste Team Outdoor Race.

Desi sunt din cale afara de neplacute astfel de experiente, ele sunt totusi cele care ne formeaza si ne fac puternici. Dupa aceasta experienta crezi ca ma mai uit cum e vremea la un concurs ? Am trecut prin cele mai grele conditii pe bicicleta pentru mine pana acum. O ploaie normala nu ne mai poate face decat sa zambim. Daca m-ai pune acum sa aleg, cred ca as repeta experienta cu ploaia cu grindina de mai sus.

Altfel ce v-as povesti acum ?

Cu siguranta vor mai urma experiente si mai dure.

PS: O veste sau o pelerina pot face minuni in astfel de situatii, prin urmare va recomand sa le aveti cu voi cand vremea se arata neprielnica.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Deva XCM – Un weekend de povestit.

Unul din ultimele weekenduri competitionale a fost cel care tocmai a trecut, si nu oricum, ci cu 2 competitii. Sambata a fost proba de XCO, iar duminica proba de marathon in cadrul TCH (Trofeul Comitatului Hunedoara).

Dupa ce anul trecut TCH a fost cea mai frumoasa etapa din cupa nationala de marathon, am revenit anul acesta si confirm acelasi lucru. Traseul este deosebit ! Doar vremea putin capricioasa din ultima perioada a afectat mici portiuni de noroi lipicios, suficient cat sa ne incetineasca putin. Cum s-ar spune a pus o „pata de culoare” (maro) asupra competitiei 😀

Proba de XCO s-a desfasurat pe potecile frumoase din jurul Cetatii Deva. Competitia a fost redusa, chiar si asa nu am putut fi relaxat, deoarece lantul meu nou de la Coolbike Team nu se impaca prea bine cu pinioanele. Practic doar pinionul al doilea din primele 4 il puteam folosi, deoarece atunci cand montezi un lant nou, este nevoie de o perioada de 1-2 saptamani de acomodare a lantului cu celelalte piese. Chiar si asa am reusit sa imi asigur victoria.

Daca la XCO competitia a fost redusa, la marathon distractia a fost asigurata pe toata durata celor 66 de km in compania lui Georgian Grec si Paul Muntean. Pentru ziua de duminica am montat la loc lantul vechi de uzura 1 si s-a impacat perfect cu placa noua de la FUNN. A fost suficient pentru o zi.

Legat de vreme si echipament, inca din dimineata cursei a plouat si am optat pentru varianta cu pantalon scurt, incalzitoare la maini, vesta si buff sub casca. Parea o alegere buna, pana la primele urcari unde simteam ca imi fierbe capul. M-am oprit am dat vesta jos, urmand ca ulterior cand am ajuns la temperaturi mult mai scazute la altitudine, sa o pun la loc si sa ma bucur foarte tare de buff-ul de sub casca. Intr-un final a fost o alegere foarte buna.

Din primii km s-a format grupul favoritilor ce urmau sa castige competitia si am fost fiecare dintre noi pe rand in fruntea clasamentului. Primul a fost Georgian care datorita furcii RS1 nu a avut probleme cu noroiul lipicios spre deosebire de mine si Paul care ne caram bicicletele pe o portiune de 2-300 m si ne rugam sa fie un fotograf care sa surprinda „competitia” dintre noi, la pas, cu bicicletele in brate 😀

Dupa minute bune necesare curatarii bicicletei in mai multe randuri, am inceput sa prindem o viteza de croaziera si sa mai speram la intalnirea cu locul 1. Credeam ca e posibil, dar avansul ma descuraja. Am continuat sa fortez si sa mentin un ritm bun. La un moment dat scazuse si temperatura foarte mult si ceata ne invaluia. Nu se auzea nimic decat rotile pe nisip si pe fundal la 10m in stanga drumului, vacute negre care aplaudau mut. Pe o ceata demna de filme horor, prin ochelarii murdari, il vad pe Paul in spate ca se apropia. Mergem impreuna pe asfalt, ne intrebam de sanatate la temperaturile acelea si continuam.

Ajungem in urmatorul punct de alimentare si printre bidoane de apa si ulei pe lant, scap o intrebare: „Cat avans are primul ?”

Raspuns:”3 secunde, e aici dupa curba. Cand voi ati ajuns, el pleca.”

Nais ! (in mintea mea)

Era abia jumatatea cursei. Incepem coborarea, undeva pe la mijlocul ei il vedem pe Georgian oprit, facea o pana. Il intreb daca il ajutam cumva si ne spune sa ii dam la vale. Ajungem jos si incep sa intind lantul si mai mult decat era deja, pe a 2-a parte de urcari. Am uitat sa va spun ca traseul are 66 de km cu 2300m diferenta de nivel: 9 urcari, cum ar spune Garminul Edge 830 🙂

O bucata buna de vreme si cateva urcari sanatoase le-am parcurs cot la cot, iar prin minte imi treceau tot felul de flash-uri pe care le-am avut cu Paul in toti anii de pana acum 🙂 Ar trebui sa ii dedic un folder special in albumul people. De multe ori ne-am duelat si el e omul care a reusit sa ma faca sa merg la puls mediu 200 timp de 1 ora la Cupa Concordia in 2016.

Am mai pedalat, am mai impins, am ales cele mai bune trase impreuna, la un moment dat faceam drifturi laterale amandoi pe o pojghita de noroi alunecos, iar tehnica dezvoltata in toti acesti ani ne-a ajutat sa nu cadem niciunul dintre noi. A fost un fairplay toata cursa. Cand a pierdut un bidon, i l-am dat pe al meu sa isi puna cat are nevoie. Nu o spun ca sa ma laud, ci poate mai invatam unii de la altii cum sa fim prieteni si rivali in acelasi timp, cand se poate.

La un moment dat am inceput sa maresc ritmul si m-am distantat usor-usor de el. Am ajuns singur in fruntea cursei, iar Garminul era oprit. Dupa ce la ultimele 4 competitii consumase doar 10% baterie la fiecare, de data aceasta 20% nu i-a fost de ajuns, intrucat si temperatura scazuse, astfel dupa 22 de km s-a oprit. Am mentinut un ritm sustinut si am sperat ca va fi marcat bine pana la final. Asa a si fost, de fapt pe toata durata competitiei, marcajul a fost impecabil fara poticneli.

Am ajuns cu bine la finish si am intrat in categoria selecta a castigatorilor la general a acestei competitii, alaturi de Marton Blaszo sau Wouter Cleppe. Desigur, nivelul riderilor de anul acesta a fost cel mai scazut, fata de editiile precedente, insa victoria e victorie.

A fost pentru a 3-a oara la TCH Deva si cred ca nu are cum sa nu iti placa competitia aceasta cand vezi in fata ta o poteca care serpuieste printr-un covor de frunze intr-un cadru de toamna.

Dincolo de cele 2 competitii, a fost un weekend de povestit, deoarece sambata dupa XCO am pornit mai multi prieteni la invitatia lui Iulian, sa vizitam cascada Lolaia in apropiere de Hateg. O experienta cu care nu te intalnesti la orice concurs.

Cascada Lolaia – Fotografie realizata de Petrut Iulian

Dupa ce am luat aer de munte si la pachet, am pornit inapoi spre locul de start al maratonului de a 2-a zi, iar pe drum ne-am oprit la Hanul Domnesc, inainte de intrarea in Calan, un loc pe langa care nu poti sa treci fara sa opresti. A meritat din plin oprirea noastra, multumim Yasminei si parintilor ei pentru recomandare.

Am ajuns impreuna la concluzia ca pentru un weekend cu adevarat reusit reteta este urmatoarea:

  1. Concurs de ciclism
  2. Un loc de vizitat
  3. Ceva bun de papa
  4. O mana de prieteni (sau 2)

Deva XCM

Daca reteta de mai sus este respectata, deja podiumurile sunt doar bonus. Multumesc Deva pentru 2 victorii consecutive. Felicitari domnului Omota pentru ca la varsta sa de pensionar, organizeaza competitii de ciclism, asa cum poate dansul si cu ce are la dispozitie.

A fost competitia cu nr 21 din acest sezon si mai urmeaza una singura pentru 2019.

Multumesc celor care apreciaza si sustin aceste performante: Carcover Veloteca Racing Team

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Care tip de sa ti se potriveste ? Fabric Scoop FLAT si SHALLOW la TEST

De vreo 2 ani am inceput sa observ seile Fabric Scoop, pe la cate un prieten, prin cate-o fotografie, pe cate o bicicleta, in cate un story. Toti spuneau ca e cea mai confortabila. Personal, sunt destul de greu de convins si inteleg ca atunci cand primesti ceva gratuit, esti tentat sa il lauzi asa ca nu am crezut foarte tare ce spuneau.

Pe de alta parte, vorba spune: „Incearca inainte sa deschizi gura!”. Zis si facut. Asa m-am ales in urma cu cateva saptamani cu 2 sei Fabric la test, multumita Extreme Riders Distribution, sa vedem daca asa e cum spun oamenii.

stanga FLAT vs dreapta SHALLOW

Inca dinainte sa le primesc am avut de ales intre 3 tipuri si nu stiam care mi se potriveste. Aici este primul punct interesant din acest articol. Constientizarea faptului ca seile sunt de mai multe tipuri si nu se potrivesc la toti, la fel.

Dupa cum vezi in cele 2 imagini de mai sus, in functie de tipul de bicicleta si implicit activitatea pe care o desfasori cu ea, forma seii se modifica pentru ca tu sa te simti confortabil. Alege intelept, realist si cu atentie !

Cele 3 tipuri pentru Fabric Scoop din care am avut de ales sunt: Flat. Shallow. Radius.

Ei ofera pe website-ul lor un video in care te ajuta sa iti dai seama ce ti se potriveste si confirm, la mine au avut dreptate !

Vezi video aici: https://fabric.cc/saddle-fit/

E interesant sa le urmaresti si povestea, cum creeaza aceste sei si de ce sunt diferite de celelalte.

Am inceput testarea seilor Fabric Scoop cu varianta Shallow direct la campionatul national de Marathon. Nu recomand sa testati nimic nou inainte de competitiile importante. Eu mi-am asumat ca se putea sa nu ma simt confortabil. Am reusit un loc 2 si titlul de vicecampion national la doar 1 minut de locul 1, dar nu am fost impresionat de saua Fabric. S-a comportat ok si atat, nici nu mi-a displacut.

In schimb, beneficiul cel mai mare l-am observat cand m-am urcat din nou pe bicicleta la 3 zile dupa concurs, cand ajunsesem acasa si am iesit la o plimbare in oras: m-am simtit confortabil pe ea. Ceea ce nu se intampla cu vechea sa Selle Italia SLR, mult mai usoara si mai scumpa. Uite asa am inceput sa cred ca aveau dreptate oamenii aceia in postarile lor. Mai mult, mi-au spus acelasi lucru si cand am discutat cu ei in privat la telefon (acolo se afla cu adevarat ce cred despre ce promoveaza). Au fost momente in care am descoperit cu adevarat surprize din discutiile cu ei referitor la alte produse pe care le recomanda, dar nu intram in detalii.

Revin putin la punctul 1 si vreau sa stii ca seile sunt de mai multe forme, iar ele se aleg, dincolo de disciplina pe care o practici, si dupa forma oaselor tale coxale. Acest lucru se determina in magazinele specializate pentru saddle fitting, am observat ca unele sunt si in Romania. Sau pur si simplu poti sa testezi mai multe sei si vezi pe care te simti cel mai bine. Nu vei sti explicatia de ce te simti confortabil pe ea, dar cel putin ai rezolvat problema, iar data viitoare vei alege o sa de aceeasi forma sau tip.

Fabric Scoop Flat

Ulterior, in ultimele zile am montat si varianta FLAT, dedicata triathlonistilor conform videoclipului si au fost confirmate indicatiile celor de la Fabric. Nu ma simt la fel de bine pe ea, pentru ca eu nu fac triathlon. Voi reveni asadar la varianta Shallow si va spun ca merita sa testati o astfel de sa si sa trageti singuri concluziile.

 

Totodata poti urmari si acest top facut de unii mai priceputi decat mine:

TOP Sei in 2019 : https://www.theadventurejunkies.com/best-mtb-saddle/

 

Sa avem parte de ture pe bicicleta cu confort sporit !

Daca ti-a placut, arata-mi aici: