[Geiger Mtb Challenge]- Cel mai frumos maraton din RO si povestea tricoului de campion national.

Dupa un weekend petrecut la Campulung pentru Campionatul Balcanic de XCO si o saptamana in Sibiu, am ajuns din nou la Geiger Mtb Challenge, pentru a 5-a oara.

Am stat la Cabana Nora, asa cum se obisnuieste la Paltinis, si chiar daca nu sunt cele mai bune conditii, pentru mine este un sentiment special la acea cabana. Poate din cauza linistii si amintirilor pe care le am de acolo.

Meniul pentru acest weekend a fost in felul urmator:

  • Sambata: Campionatul National de XCO
  • Duminica: Cel mai greu maraton din Romania

Frumos, nu ?

Chiar asa urma sa fie.

In ziua de marti am fost sa vad traseul de XCO de la Arena Platos. Nu am mai participat pe acest traseu, eu fiind familiar cu traseul vechi de la Paltinis. Spre surprinderea mea, am reusit sa parcurg integral traseul fara sa fie vreo sectiune imposibila. Am mai evoluat intre timp, dar si traseul a fost mai fluent decat cum eram obisnuiti la Paltinis.

Ziua de sambata a venit mai repede decat te astepti. Campionatul National este obiectivul sezonului pentru cei mai multi dintre ciclisti. Un lucru pe care l-am invatat este ca nu iti poti face planuri legat de un rezultat pe care ti-l doresti. Poti doar sa muncesti si sa te antrenezi cum poti mai bine in cele 8-9 luni dinainte. Dupa start, totul depinde de ceva mai presus decat tine.

Au fost ani la rand cand mi-am dorit acest tricou. La un moment dat, am creat o fotografie in photoshop cu mine pe podium la Campionatul National. Ca doar e bine sa vizualizezi ce iti doresti nu ? Si cum auzisem ca e bine sa iti scrii exact si data cand esti hotarat sa reusesti, mi-am notat si eu.

Sincer sa fiu, erau suprapuse, nu chiar unul sub altul. 2012 peste 2011, 3 peste 2 si tot mai ingrosat. Ciudat, in 2018 mi-am dorit foarte mult, dar nu mi-am mai notat. Am sters si poza. Chiar daca nu mai aveam ce sa vizualizez si nu am notat anul 2018, m-am antrenat mai bine ca niciodata, incepand din noiembrie.

Anul acesta ne-am asezat la start din nou, alaturi de 2-3 adversari destul de puternici, dar eram increzator in ceea ce am facut in ultima perioada.

Prima urcare dupa start, toti accelereaza ca din tun. Sunt pe locul 10 aproximativ. Si nu pare sa recuperez ceva. In sinea mea: „Pff, cea mai importanta competitie pe care am asteptat-o tot anul si uite cum ma misc.” Continuam asa pana la mijlocul turei unde pe cea mai lunga urcare, incep sa recuperez pozitii, una dupa alta. Sunt in elementul meu pe urcari, m-am antrenat pe cele mai grele. Incepe coborarea cu flow si vad deja ca primul adversar si coechipier de echipa a luat o tranta. Ma gandeam ca recupereaza el, dar ulterior am aflat ca a iesit din cursa dupa incident.

De aici pana la final, toata cursa am mers impreuna cu Florin Muresan, un maratonist de exceptie. Cand era el in fata, cand eu. In ultima tura, incepe cu un avans care nu credeam ca mai poate fi recuperat. Castiga secunde si pe coborare si vine ultima urcare, unde intr-un moment critic de concentrare imi dau seama ca acela e momentul cand trebuie sa atac, sa recuperez si sa intru primul pe coborare daca vreau ceva mai mult de la ziua aceea. In momentul acela am simtit ca fiecare antrenament de pana acum a contat, am reusit sa recuperez secundele si sa intru primul pe coborare.

Geiger Mtb Challenge

Mi-am spus: „Acum ori cobor cum trebuie si iese totul bine, ori pierd”.

Norocul a tinut cu mine, fara niciun incident sau ezitare pe ultima coborare si cea mai tehnica din traseu. Fortez cat pot pe ultimii metri si trec linia de finish.

Habar nu aveam pe ce loc sunt.

Unii ma intrebau, altii ma felicitau, nici eu nici ei nu stiam pentru ce.

Intr-un final am aflat.

Geiger Mtb Challenge

Tocmai obtinusem titlul de campion national, categoria general amatori si mi-am indeplinit visul din caiet. Sincer sa fiu cred ca erau alti sportivi mai pregatiti decat mine, dar si norocul tine, cu cine doreste el sa tina. 🙂

Timp de 1 an acest tricou este la Resita acum !

Totusi, nu pot sa nu ii multumesc lui Florin pentru aceasta cursa, a fost o experienta pe cinste si ne-am simtit grozav sa ne intrecem. El este surpriza anului. Cand l-am intalnit la primul concurs, credeam ca este ungur 🙂 Am aflat intre timp ca este roman, unul tare drag, stabilit destul de mult timp in Spania, un fel de Vlad Dascalu.

De obicei traseele de XCO la Paltinis erau cele mai tehnice cu portiuni pe care nu reuseam sa le fac. Anul acesta a fost un traseu foarte placut si cu flow, chiar una dintre coborari purta acest nume. Traseul a avut si un Jump, unde la antrenamente am cazut fiecare, insa in concurs a decurs bine.

Publicată de Sergiu Paraschivu pe Duminică, 29 Iulie 2018

Inca de la recunoasterea de marti, mi-am dat seama ca imi va placea traseul. Combinatia de radacini si pamant de munte este una care creeaza dependenta.

Dupa reusita de sambata, ziua de duminica a urmat cu startul in cel mai greu maraton din Romania, Geiger Mtb Challenge: 81 km cu 3200m diferenta de nivel. Auzisem ca s-a modificat traseul anul acesta si ca e mai urat decat anul trecut. Incepuse sa imi para rau, dar asa e cand te iei dupa ce auzi. Cu toate acestea, am avut surpriza placuta sa descopar ca s-a modificat, dar mult in bine. In sensul ca aproape toate portiunile de push-bike de anul trecut au disparut si au aparut portiuni noi si frumoase, unele cu emotii tari. ( Adi Popa, stie) Este vorba de coborarea pe bolovani din cel mai inalt punct al traseului, unde am avut ocazia sa vad cel mai fericit participant (mentionat adinauri) pe acea sectiune. Omul chiuia de bucurie in timp ce eu nu stiam pe unde sa calc pe langa bicicleta. La un moment dat radea in hohote in timp ce ii dadea la vale pe bike si spunea:

– Maamaaa ce-i aiceaaa !! Wooohoooo !!

Asta e spiritul ! Si il inteleg perfect, asa te simti cand reusesti ceva super greu, cand iti iese si esti in starea aia de flux, nu ?

E drept ca in varf cand am trecut de el isi punea castile in urechi. Ce asculta la ele, numai el stie, iar eu banuiesc doar. 😀

Geiger Mtb Challenge

Cum spunea si Mititelu, la un maraton ai mai multe experiente. Ai mai mult timp sa te gandesti la toate. La acest concurs chiar am avut un dialog cu mine insumi tare amuzant, dar pe care nu il pot reproduce fidel. Cred ca daca am face o colectie cu aceste dialoguri de la mai multi participanti, ar fi foarte interesant de ascultat. Oare la ce se gandeste Kelemen, Luci sau Duca dupa ce a rupt cadrul sau cand a trecut la conducerea cursei dupa 80 de km ? Mindsetul este o felie mare din Pizza succesului.

Una peste alta, am facut o cursa buna de care sunt multumit dupa ziua de sambata. In alti ani nici nu imi puteam imagina acest efort. Insa cred ca am fost singurul participant care dupa cel mai greu maraton din tara, eram putin dezamagit ca au scos ultima urcare grea din traseu. Practic ajunsesem destul de ok cu bateriile la final, pentru ca ma gandisem tot concursul la acea urcare unde cei mai multi la final nu mai pot si care nu a mai venit. Se pare ca inca mai trebuie sa ajustez ritmul de la maratoane.

Am incheiat pe aceeasi pozitie de anul trecut, locul 4 la categorie si cu obiectivul atins: o frumoasa clasare pe locul 2 in clasamentul Triada la general amatori impreuna cu acesti veterani pe podium, dupa cele 3 etape: Avrig, Paltinis XCO si Geiger Marathon.

In alti ani ma uitam la cei care castigau acest clasament si mi se parea ceva aproape imposibil. Acum ma uit la fel la cei de la Elite. 🙂

Sanatosi sa fim, ca de restul ne ocupam !

Concluzia dupa maraton a fost ca daca pana acum Geigerul era considerat cel mai greu maraton din tara, pentru mine de acum este si cel mai frumos. Pur si simplu le are pe toate: drumuri forestiere, coborari de viteza, urcari lungi, urcari grele si foarte grele, coborari pe noroi, pe jnepenis, pe bolovani miscatori sau stabili si mari pe care rulezi frumos, urmate de tot felul de terenuri si tipuri de teren mixate cu emotii si oameni care te astepta cu vorbe bune in punctele de alimentare, in timp ce tu incerci sa faci ce stii mai bine si sa il depasesti pe cel care erai.

A fost un weekend in care m-am simtit foarte bine alaturi de concurenti, alaturi de colegii de echipa care au facut si ei o treaba foarte buna si alaturi de fiecare om pe care am avut placerea sa il intalnesc.

Cei care ma sustin in aceasta calatorie sunt echipa Carcover Racing Team, Nutrend care ne alimenteaza pe bicicleta, Garmin Romania care ne masoara bataile inimii, Adidas si Salomon Romania. Multumesc pe aceasta cale si cred ca aceste rezultate sunt un motiv de bucurie si o dovada prin care apreciez efortul si increderea pe care mi-o acordati !

Duminica ce vine, ne intalnim la o noua etapa de XCO, in Cupa Nationala, la Herneacova UCI C2 !

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Vidraru Mtb 2018 – Cel mai lung traseu de mtb intr-o competitie si un loc 5.

vidraru mtb

Prima data am concurat la Vidraru Mtb in 2011, era prima editie si am castigat la general pe un traseu de 40 de km.

Insa 7 ani mai tarziu, acum 2 zile, am avut de infruntat cel mai lung traseu de mtb pe care am concurat vreodata: 90 de km cu 2400m diferenta de nivel. (am spus doar cel mai lung, nu si cel mai greu) 🙂 Totodata, aceasta editie Vidraru Mtb a constat in a 3-a etapa din Cupa Nationala de Maraton, clasament in care inca ma aflu pe locul 2.

vidraru mtb

Am plecat prea tare, aceasta a fost una dintre greseli. O greseala de incepator as spune, insa o data ce intri in hora cu primii baieti, chiar daca iti dai seama ca faci o greseala si ca s-ar putea sa te coste 50 de km mai tarziu, nu iti vine sa o lasi mai moale si sa retrogradezi. Cumva imi parea rau si de efortul depus deja sa stau cu ei. Lucrurile pareau simple, insa pe termen lung nimic nu e simplu. Acesta este si farmecul competitiilor de durata mai lunga: cum se schimba lucrurile pe parcurs. Concluziile pe care le tragi dupa 30% din cursa, gandurile si modul cum te simti atunci, se schimba mai tarziu.

Una peste alta, inca din primii km eram intr-un grup cu Daniel Bostan, Radu Diaconescu, Sergiu Balauca, Andrei Banescu (daca nu gresesc) si un junior de la Magura Cisnadie ( Good job Romica Vestemean! 🙂 ) Ritmul era unul sustinut, deloc usor de mentinut, primul semnal ca nu aveam ce sa caut acolo, la un asa ritm in primii 10 km. La prima separare a traseelor, juniorul nostru s-a trezit singur din 6 oameni :D, iar la a 2-a cred ca mai eram doar 3 de la lung.

Am ramas un pic un spate pe coborare si mi-am pierdut putin din elan. Dupa o prima coborare de viteza pe forestier, m-au prins Elisei si Mura din spate, iar la scurt timp ni s-a alaturat si Paul Muntean, pe care l-am intrebat:

„Cand incepe mtb-ul ?!”

Caci erau 30 de km parcursi deja si traseul putea fi parcurs cu masina. A urmat o urcare de 20 de km, care ne-a intins pistoanele bine de tot si unde am inceput sa trag ponoasele ritmului din primii 30.

Pe ceas arata km 55, inca ma miscam bine ne indreptam spre cel mai inalt punct din traseu si aveam in fata la 20 de metri locul 1 si 2. Ma gandeam ca ii prind pe parcurs, asa ca nu m-am agitat. (alta greseala)

Cred ca o lectie importanta pe care o invatam din sportul asta este ca daca nu faci lucrurile la timp atunci cand ai ocazia, mai tarziu nici vorba sa le mai faci.

Cand e momentul potrivit ? Atunci cand ti-a trecut prin gand !

Mai departe (scrie in carte)…am trecut de varf, impreuna cu camaradul meu de competitii Cristian Jidovu. Ne regrupam din nou cu Mura si Elisei pe urmatoarea urcare.

km 65 : apare Mititelu din spate, cu un ritm nebun si zice : Ursuu’ ! 😀

Cred ca inca era speriat de ceea ce a vazut cu o zi inainte la 3 km de start

Acela a fost momentul cand am pierdut contactul cu Jidovu, iar de acolo am continuat o cursa solitara. A urmat o urcare de 5 km, in care am avut resurse sa trag de mine in continuare si sa fortez, insa in afara de concurentii de la tura de 50 de km, nu am intalnit pe nimeni. Ajuns in varf, km 80, ma prind din spate 3 rideri pe ultima coborare: 10 km la vale pe drum pietruit si nicio distractie. Chiar ma gandeam ca la fel de bine ne puteau lega la ochi si sa ne dea un pikamer in mana. Se incheie coborarea si pentru prima data ma bucur ca intalnesc asfalt intr-un concurs de mtb si incepeam sa inteleg de ce nu am vazut elitele tari la start. Mi-au placut totusi portiunile de padure, unde am mai vazut si noi pamant, cate o radacina si partea de gol alpin care a fost frumoasa.

De apreciat, ca desi a fost o taxa mare de inscriere (120 lei), pachetul de start a fost unul consistent, dar cred ca sampoane si deodorante ne putem cumpara si singuri. La urmatorul concurs, ne asteptam la farduri.

Daca suntem la punctele pozitive ale competitiei, traseul desi a avut 90 de km, a fost foarte bine marcat, fara niciun moment de ezitare in alegerea trasei corecte.

Aproximativ 600 de oameni au fost prezenti, prin urmare o escapada frumoasa de weekend la munte pentru multi dintre participanti. Din pacate la finish, multi dintre ei i-am vazut bandajati, juliti, cazuti ca urmare a coborarilor pe pietris alunecos unde atentia si aptitudinile de ciclist sunt testate la maxim.

vidraru mtb

Locul 5 la categorie pentru mine la aceasta editie Vidraru Mtb unde am facut greseli noi, altele le-am corectat. Mergem tot inainte ! 🙂

Ii felicit pe baieti care au facut o cursa frumoasa, Muntean Paul care de pe locul 4 a ajuns pe 1 pentru scurt timp, Mititelu pentru ca revenirile sunt cele mai faine, pe Mura Istvan care de data aceasta a dat full gas pana la final, Elisei care ne alearga la trasee lungi si cu putinul sau antrenament si pe camaradul meu Cristian Jidovu, un om extrem de puternic si simpatic, care se intrece cu noi, ca altfel s-ar plictisi la 40+ :O

Carcover Racing Team, multumesc pentru aceasta ocazie !

Pe data viitoare,

 

PS: Poate ca unii organizatori ar fi bine sa inteleaga ca sportivii fac sport de placere acasa. Pe de alta parte, atunci cand vin la un concurs pentru care se pregatesc cu lunile si obtin un loc pe podium cu eforturi mari, se asteapta la probabil ceva mai mult decat o plasa cu cereale. Este a 2-a etapa din Cupa Nationala in care oameni de pe podium, dupa 80-90 de km, nu recupereaza nici macar taxa de inscriere din premiu. Incurajam oare ciclismul in felul asta ? 🙂 #numaintreb.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

4 lectii importante pe care le-am invatat dupa 4 ani de facultate.

Cu siguranta sunt mai mult de 4, dar acestea sunt cele mai esentiale:

  • Da 100% din prima, ca sa economisesti timp.

Pe principiul daca tot inveti pentru examen, da 100% din prima, ca sa nu te mai prezinti de mai multe ori la un examen.

  • Lucrurile cele mai bune sunt la sfarsit.

Unele dintre cele mai mari satisfactii au venit pentru mine in ultimul an de facultate, dupa ce in anul 2 vroiam sa renunt.

  • Cel mai mic detaliu face diferenta, prin urmare nu fa niciun compromis.

Au fost nenumarate ocazii cand am neglijat unele aspecte, am invatat mai putin decat trebuia, am fost superficial, iar asta m-a costat. Au fost si ocazii cand am insistat putin mai mult, cand am facut lucrurile asa cum trebuie si apoi am realizat ca acest fapt a facut diferenta.

  • Nu exista dorinta pentru mediocritate.

Lucrurile functioneaza in felul urmator: iti doresti sa fii excelent, iar daca nu reusesti vei fi mediocru. In cel mai bun caz vei fi excelent si sa nu uitam, ca a gandi mare sau mic, necesita acelasi timp de gandire. Astfel, de ce sa nu gandim mare de la inceput ?

Acestea au fost 4 lectii.

Sa va fie de folos in ceea ce faceti !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[ Giocamp ] – Tabara cu bicicletele la munte, editie aniversara „10 ani de MTB” ! (21-23 SEP 2018)

GioCamp este un vis împlinit.
Când eram în facultate şi mergeam cu trenul mă uitam pe geam şi mă gândeam cât de fain ar fi să organizez un eveniment cu biciclişti, să ne strângem o gaşcă de oameni şi să fim 3 zile la munte pe cele mai faine poteci, să mâncăm împreună bucate alese, să petrecem serile împreună la foc de tabără şi să trăim o experienţă adevărată de ciclism, care iată că se împlineşte:)

Această ediţie Giocamp este una specială. Pe lângă faptul că este ediţia cu numărul 10, coincidenţa face totodată că voi sărbători împreună cu voi 10 ani de când practic ciclism. Astfel vă invit la o nouă experienţă adevărată de mountainbike timp de 3 zile în munţii Semenic, acolo unde am început în urmă cu 10 ani. M-aş bucura să mă întâlnesc cu cât mai mulţi dintre voi, să ne revedem cei care aţi participat la celelalte 9 ediţii şi să facem un eveniment frumos din nou.

Perioada când vă aştept în tabără este 21-23 septembrie 2018.

Aşadar, dacă ai vrut de mult timp să participi într-un Giocamp la munte şi nu s-au aliniat stelele sau dacă ai participat, ţi-e dor de ediţiile trecute şi vrei să retrăim atmosfera aceea de poveste alături de oameni speciali, dacă vrei să trăieşti o experienţă cu bicicleta pe trasee adevărate în inima muntelui după care să avem parte de cele mai bune bucate şi de un somn adânc, urmând ca a 2-a zi să descoperim alt traseu şi alt traseu care se ne facă să tragem aer adânc în piept, atunci te invit cu mare drag la o nouă ediţie Giocamp, în munţii Banatului Montan.

Giocamp

Ce include acest cantonament ?

Răspuns: Tot ceea ce ai nevoie ca să trăieşti 100% o experienţă adevărată de mountainbike, fără nicio grijă:

  1.  2 nopţi de cazare la o pensiune foarte primitoare.
  2.  2 x Mic dejunul campionilor
  3.  3 x Cină: 2 feluri + desert
  4.  3 x Pachet alimentare în timpul turelor oferit de Nutrend (batoane, băuturi energizante)
  5.  3 Trasee de mtb în inima munţilor Semenic
  6.  Posibilitate de curăţare a bicicletei + perii, soluţii şi lubrifianţi la dispoziţie
  7.  Baie în Staţiunea 3 Ape.
  8.  Foc de tabără seara
  9.  Un stamplu de ţuicomicină din partea casei (sau 2 😀 )
  10.  Tort aniversar „10 ani de mtb”
  11.  Masaj după fiecare tură pentru ca să fii fresh din nou
  12.  Sesiune tematică despre soluţii la probleme pe care le întâmpini pe bicicletă
  13.  şi Trofeul Giocamp ! 🙂

Costul de participare pentru ediţia aniversară Giocamp, este următorul:

  •  ALL INCLUSIVE – (cele 13 puncte de mai sus) – 100 Euro
  •  Hoinar – fara cazare (la cort) – 80 E
  •  Naked – fara cazare si fara mese – 60 Euro

Ce spun oamenii care au participat la celelalte ediţii ?

Cine stie despre ce vorbesc acesti oameni aici ? 🙂 Save the date:21-23 septembrie.

Cine stie despre ce vorbesc acesti oameni aici ? 🙂 Save the date:21-23 septembrie.

Publicată de GioLive pe Joi, 2 August 2018

Una peste alta, cu siguranţă vei avea parte de o experienţă adevărată la munte cu bicicleta timp de 3 zile, pe cele mai faine trasee din Banatul Montan, alături de oameni deosebiţi.

Pentru că încurajăm oamenii care acţionează, aceste costuri sunt valabile până în 8 septembrie, după această dată costurile cresc cu 30 Euro.

Dacă vi împreună cu însoţitori (soţii, fraţi, etc) care nu pedaleaza dornici să viziteze Banatul Montan, aceştia vor beneficia de 30% reducere. valabil şi pentru copii sub 14 ani.

Pentru confirmarea unei rezervări, vom avea nevoie de un avans din partea ta de 200 lei.

Înscrierile se fac aici: https://goo.gl/forms/fXWey6Y3gy844iPD2, dupa care vei fi contactat pentru urmatoarele detalii.

Primele 5 doamne şi primii 5 bărbaţi care confirmă înscrierea vor primi un cadou în plus.

Locurile sunt limitate. Rezervă un loc şi hai cu noi  ! 😀

Giocamp

Pentru orice intrebare ma poti contacta aici.

Ne vedem la munte !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

In 2010 am fost ultima data la Mures, atunci participam la XCO Lornion Trophy.

( De la stanga la dreapta: Nea’ Bebe, Kertesz Levente pe cand era participant nu organizator, Szentes Norbert, subsemnatul, Georgian Popovici pe cand era biciclist nu IT-ist, Zsuzsa pe cand avea 13 ani 🙂 , Lucian Logigan pe cand era la fel de bun ca si acum :))) si Crista Dani pe cand era mountainbiker nu soselar )

De amintit ca in aceeasi competitie participase si Edi Grosu, pe cand nu participa inca in Turul Italiei 🙂

Pentru cei care ati participat la UMF Bike Days anul acesta, asa aratau in 2010 S-urile. Prima intalnire cu ele a fost una umeda:

 

Anul 2018 a venit cu prima editie UMF Bike Days avandul in frunte pe Lucian Logigan ca si organizator. O competitie desfasurata de-a lungul a 3 zile de concurs.

  • Prima zi a fost dedicata copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie
  • Ziua de sambata a fost despre XCO cu 3 ture amatorii si 6 ture Elite pe un traseu cu flow pe care chiar te puteai bucura de mountainbiking.
  • Ultima zi, Duminica, a fost alocata probei de maraton 40 de km pe dealurile Muresene.

Asa cum am amintit in ultimul post, weekendul acesta era planificat pentru cea mai lunga competitie dintotdeauna pentru mine : Iron Man (proba de bike, la stafeta). Din fericire cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca echipa cu care trebuia sa particip a renuntat. Am fost bucuros, caci astfel am putut sa onorez invitatia pe care a facut-o Lucian Logigan clubului Carcover Racing Team.

Am ajuns de vineri seara la Mures impreuna cu Elisei Miron si George Sergiu Balauca. Dupa ce am ridicat pachetele de start, am testat traseul de XCO timp de 2 ture, am parcurs sectiunile tehnice de mai multe ori. Printre acestea s-au numarat o urcare foarte abrupta unde cu putina iscusinta, care mi-a lipsit, era posibil sa urci, apoi un bustean peste care trebuia sa treci fara sa atingi cu angrenajul, au mai fost sectiunile in S urmate de mici saritori. Aici am avut placerea sa il urmarim pe Kelemen Arpad in momentul exercitiului pe 2 sectiuni de enduro, care spre neplacerea lui au fost inchise in timpul concursului.

Dupa sesiunea de antrenamente, am ajuns la cazare unde am avut parte de cea mai placuta primire la un concurs. Multumim Lucian ! 🙂

About today.UMF Bike Days – Thank you for having me !

Publicată de Sergiu Paraschivu pe 1 Iunie 2018

La proba de XCO am participat impreuna cu colegii mei Kecskes David, Madaras Attila si Kocsis Andrei.

Dupa mici rasturnari de situatie si o joaca „de-a prinselea” timp de 3 ture, am incheiat prima zi de concurs pe locul 2 la categoria de varsta. Mi-am pus sperantele in a 2-a zi de concurs, unde maratonul imi este mai pe gust.

Ziua de duminica a inceput inca de la ora 7 cu o ploaie torentiala si incepeam sa ma gandesc ca istoria de acum 8 ani se repeta. Startul era programat la ora 11 si am avut cu totii surprinderea sa vedem ca traseul nu e chiar atat de noroios in urma ploii. Fiind o perioada cu temperaturi ridicate, apa s-a absorbit destul de repede. Dupa primii 5 km deja nu mai era urma de ploaie torentiala.

Am pornit impreuna cu acelasi grup de la XCO, dar si din masina cu care am venit. Ritmul a fost unul bun pe care il puteam controla in orice moment. Ajunsi la urcarea cea mai grea a zilei (dealul P.) am putut vedea si cine era in fata noastra. Caldura radia din pamant, lanturile erau pe cele mai mari pinioane la toti dintre noi, XX1, Eagle, all-inclusive ! Urcam toti fiecare cum putea, unii se ridicau in picioare si pedalau cu o tehnica specifica ca sa nu derapeze, altii incepeau sa urce in zig-zag. Intr-un final am ajuns cu totii in varf si a inceput coborarea.

La un moment dat, a venit si momentul meu sa fac pana. Pe coborare, dupa Elisei, ma surprinde o curba si intru putin ciudat peste niste cioate dupa care incep sa aud unul din cele mai urate sunete pentru biciclisti: „Sssssss”.

Continui sa pedalez si sper ca se inchide, doar am tubeless. Roata deja se lasa jos si o simt moale in curbe. Ma depaseste Sergiu Balauca si incep sa ma gandesc ca trebuie sa opresc, doar ca era vale si nu iti vine sa opresti cand ai adversarii langa tine. Intr-un final opresc, bag capsula de CO2, scutur roata sa ajunga lichidul unde trebuie. Se inchide repede, super ! Sar pe bike si continui, vine o urcare scurta si ii vad spre varf. Inca sunt in carti !

Ssssss, din nou. Se pare ca nu s-a inchis. Era o gaura pe calea de rulare, care se inchidea dar nu bine. Ma opresc, o scutur, iarasi nu se aude nimic si cred ca pot sa continui. Nu trece mult pana sa aud din nou. Ajung la asfalt si scot CO2 din nou. Acum pare bine, nu stiu de ce, dar sper sa fie asa.

Deja incep sa vad oameni in spate aproape de mine. Incep sa fortez si sa calculez oare ce intarziere am. Oricum e neplacut, caci ei erau 3 oameni puternici in fata, iar eu singur. Ma uit pe ceas: km 15, bun ! Hai ca inca este timp, cred ca ii pot prinde ! (incredere oarba) De precizat ca cei pe care incercam sa ii prind din urma sunt actualul campion national la XCE ( Fabian Gandila ), o legenda vie ( Elisei Miron ) si Sergiu Balauca.

De acolo am continuat singur, am pedalat cum am stiut eu si ma gandeam ca e mai bine asa ca acum ma antrenez mai greu decat daca nu as fi patit pana. Imi doresc macar sa ii vad. Mai trec cativa km, trec printr-un punct de alimentare plin de gagici care urlau 😀 Pfff, pinionul de 10 inventat de Sram, era pentru astfel de momente motivante :))).

Continui si un pic mai tarziu se intampla minunea. Ajung pe o coborare unde puteai sa vezi in zare varful urmatoarei urcari si vad acolo 2 biciclisti. Am impresia ca sunt aproape, insa sunt 2 minute intre noi. Dar e suficient pentru mine, suntem la vanatoare ! 😀

Mai trec 2-3 dealuri si vad un biciclist tot mai aproape, dar nu seama cu cei 2 pe care ii vazusem. Trec repejor pe langa el, era Adi Popa si imi spune ca sunt la 1 minut in fata Eli cu Fabi si Sergiu la 20 de secunde in fata lor.

Pe urmatoarea coborare incepe ploaia. Bun moment ! Ochelarii se umplu de apa si eu ii dau inainte. Intram in padure si devine alunecos, dar si distanta tot mai mica fata de cei din fata. La un moment dat simt ca fiecare pedala ma duce mai aproape. Intr-un final trec de Fabi si la 10 metri il vad pe Elisei, trec si de el. E plin de balti si e la vale cu mari riscuri sa aluneci. Pedalez cat pot, in spate nu mai e nimeni, doar in fata, dar nu vad inca nimic.

Apoi s-a intamplat ca :

Am incheiat cei 42 de km pe locul 2 la categoria de varsta si 4 la general amatori. Multumit de mine.

Daca m-am descurcat bine si am reusit sa prind din urma campionii si legendele, un „Sergiu” nu este asa usor de prins ! 😀

Multumesc Carcover Racing Team pentru sustinere si lui Lucian Logigan pentru invitatii si aceasta ocazie.

Mi-a placut mult de data aceasta la Mures. Un oras frumos si o experienta de mountainbike de 2 zile. In ultima perioada urmaresc mai mult experientele de biking, decat concursurile de mtb.

Stii care este diferenta intre cele doua atunci cand traiesti sentimentul.

La final va las cu videoclipul realizat despre acest weekend 🙂

Arrivederci !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Extemporal la XCE si locul 2 in prima etapa de XCO la Cluj !

Extemporal la XCE

Exact asa ma gandesc sa explic cel mai bine sentimentul de la XCE, ca un extemporal, un test fulger cu corectura la rezultat si contracronometru.

Sambata trecuta s-a desfasurat Campionatul National de Cross Country Eliminator (XCE) intr-o locatie frumoasa din jurul Clujului, Muzeul Satului. Traseul a fost unul putin mai tehnic decat la o proba de XCO, cu butuci de sarit, rampe, trepte si alte obstacole de parcurs. Datorita faptului ca nu ma descurc atat de bine la probele scurte, m-am gandit ca ar fi bine sa particip si sa incep sa imi dezvolt putin si abilitatile in probele de scurta durata.

Proba a inceput cu un start de calificari, dupa care ne-am format grupe de cate 3, urmand ca primii 2 sa se califice in finala.

Sortii au decis sa fiu direct in grupa cu locurile care aveau sa fie 1 si 2 la finalul zilei. La mijlocul turei, am reusit sa ajung in pozitia 2 pe un traseu unde ai doar 1-2 ocazii de depasit. Eu am reusit sa profit de una dintre ele si am ajuns pe locul 2, insa o mica ezitare in care am incetinit putin mai mult, chiar pe un obstacol unde nu te astepti sa fii depasit, i-am oferit, fara sa vreau, ocazia viitorului campion sa ramana in cursa.

Extemporal la XCE

(momentul in care am fost depasit)

Nu mi-a venit sa cred, insa asta inseamna XCE, nu te iarta si nu ai timp sa mai corectezi greseli. Uite asa am ajuns la finish sprint toti 3 si m-am clasat pe locul 3, insuficient pentru a ma califica in finala.

Asta e. (nu mi-a ramas altceva de spus)

Una peste alta mi s-a parut o proba destul de aiurea, pentru ca mai mult timp te incalzesti decat participi, insa lucrul cel mai enervant este ca ne-am incalzit pentru calificari, am luat primul start, dupa care am avut de asteptat o ora pana la primul start din probe. Incalzire din nou, iarasi un start, din pacate nu m-am calificat, insa cei norocosi, au mai avut de asteptat inca 30 de minute pana la startul in finala.

Acum nu stiu daca organizatorii stiu ce inseamna acest efort pentru un sportiv, sa nu mai spunem daca au efectuat vreodata aceasta rutina. Nu e mare solicitare sau din cale afara de grea, insa e neplacuta si total aiurea pentru inima si muschi sa te incalzesti, sa tragi tare dupa care te opresti, stai 30 min, te incalzesti iarasi, tragi tare din nou cu dintii sa nu cumva sa eziti putin sa tragi de frana prea mult, apoi te opresti pentru alte 30 de minute sau o ora si mai iei un start pentru care trebuie sa ramai incalzit. O solutie mai buna ar fi fost eliminarea timpilor morti dintre probe, care uneori nu au avut nicio logica, doar asa de dragul artei: „hai sa asteptam o ora dupa calificari, ca sa respectam programul” -zis-au organizatorii.

Una peste alta, ma bucur mult pentru colegul meu Kecskes David, care a avut o strategie foarte buna si care a dat rezultate. A facut si el o greseala si a pierdut locul 1, insa a reusit sa obtina titlul de vicecampion national. La finalul zilei, cineva din echipa Carcover Racing Team a fost pe podium si a meritat.

Dupa prima zi de sambata si extemporalul la XCE, am revenit putin mai la normal: teze cu subiect unic la XCO 😀

O competitie mai placuta decat cea din prima zi. Am avut de parcurs 3 ture a cate 4 km, pe care le-am parcurs in 38 de minute. Destul de scurt si aceasta proba, uneori doar incalzirea la un concurs dureaza acest timp.

Dupa un start destul de agitat, alaturi si de juniorii Elite, Masters, etc, pe prima urcare serioasa am inceput sa recuperez pozitii importante. La un moment dat am depasit 5 concurenti o data. Pulsul a urcat destul de repede in jurul valorii 190 si acolo a ramas toata cursa, datorita faptului ca traseul nu iti oferea prea multe locuri sa iti tragi respiratia. Asta inseamna XCO la urma urmei, esti cu pulsul sus de la inceput pana la final.

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Publicată de Carcover Racing Team pe 27 Mai 2018

In tura 2 am fost depasit de Adi Marasescu de la Bulls, un impatimit al probelor scurte si intense. Cel mai probabil el stia mai bine „cu ce se mananca” XCO-ul.

In ultima tura am inceput sa fortez mai tare vazand ca se apropie un grup de 4-5 persoane si am reusit sa imi pastrez pozitia, incheind pe locul 2 prima etapa din Cupa Nationala de XCO, urmat de colegul meu Kecskes David.

Multumim echipei Carcover Racing Team, care a fost prezenta cu 5 sportivi la aceasta competitie din care 4 s-au clasat pe podium, vezi aici toate rezultatele:

https://www.facebook.com/carcoverracingteam/

Ne vedem la Bac !

Iar daca suntem elevi seriosi poate si la olimpiada. #numazic 😀

Multumesc Cluj pentru experienta de o saptamana aici, oamenii foarte simpatici pe care i-am revazut sau i-am intalnit, locurile care mi-au trezit amintiri de acum 9 ani si pentru aceste 3 competitii cu rezultate frumoase.

Daca totul decurge bine, weekendul viitor vine cu cea mai lunga competitie in care am participat vreodata. Stay tunned ! 😎

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

BT Faget Maraton – Un XCO mai lung pe un traseu deosebit.

BT Faget Marathon

BT Faget Marathon, traseul de 75 de km cu 1900 de metrii diferenta de nivel – despre aceasta competitie a fost ziua de ieri.

Anul acesta pentru Faget Marathon am pornit cu asteptari foarte mici, tinand cont de ploile din ultimele zile de peste tot prin tara si afland ca in loc de un traseu de 75 de km, vom avea 3 ture pe un traseu de 25, impreuna cu cateva sute de participanti. Ce asteptari poti avea ?

Insa Levi a reusit sa ne surprinda foarte placut, iar norocul a tinut cu el.

Vremea a fost perfecta, traseul 98% uscat, iar problema ingramadelii s-a rezolvat prin starturile decalate, cei de la 25 de km au pornit la ora 9, deci pana cand am luat noi startul ei au terminat cu totii. Am prins cativa din urma de la 50 de km incepand cu tura 2 insa nu au fost niciun fel de probleme, totul s-a desfasurat fairplay.

Inca din prima tura de 25 de km, am realizat ca imi va placea sa parcurg acel traseu de 3 ori. Mi-a placut mereu sa concurez pe traseele de la Cluj. Sunt trasee de munte, prin paduri, cu radacini, urcari super faine scurte sau lungi. Cateva franturi din competitia de ieri care imi trec acum prin minte ar fi derapajele pe noroi la limita baltii si inca 1-2 momente cand simteam ca pierd aderenta pe roata de fata, dar cauciucul cumva a ramas in picioare. Un alt moment a fost acela cand goneam ca nebunii prin padure si la fiecare bifurcare de drumuri ne separam si noi, ca apoi cand se uneau sa ne imbinam din nou si totul la viteze destul de ridicate, intr-o sincronizare foarte buna.

Ritmul din timpul competitiei a fost unul destul de sustinut, in fiecare moment a fost nevoie sa fiu in priza si atent la distanta pe care o am fata de cei de langa mine. Surprinzator sau nu, dar in tura 3 mi s-a parut ca ritmul a fost cel mai ridicat. Am mai prins oameni din fata si fiecare impunea ritmul sau incerca sa se desprinda. Eram vreo 5-6 oameni: Mura Istvan, Cristi Jidovu, Horia Pal, Cristescu Stefan + subsemnatul si toti fortam pedalele pe potecile intortocheate din padure.  Spre finalul turei 3 am ramas doar cu Jidovu si Horia Pal, iar ritmul era unul acceptabil, pana cand a trecut Aprodu Petr pe langa noi cu un ritm care ne-a surprins pe toti si atunci a inceput nebunia de final. Cristi a accelerat, am reusit sa raman cu el desi bateriile erau pe final, carceii stateau sa apara si ei.

Intr-un final aproape de punctul de alimentare, nu am mai tinut pasul cu Cristi si s-a distanta usor. A fost o cursa pe cinste cu el pentru 90% din traseu, mai putin ultimii 5 km.

Am ajuns la banana din punctul de alimentare, putin cam tarziu, bateriile erau spre rosu, dar nu puteam sa o las prea moale, mai erau doar 5km.

„Ultimii 5 !” (stim noi).

Am mers cum am putut mai bine, m-a prins Horia din spate, s-a distantat putin si el, dar nu tare caci nici el nu era prea fresh si am reusit sa inchei BT Faget Maraton pe locul 1 la categoria de varsta.

Mare multumire lui Serban, care a fost in fiecare tura in punctul de alimentare cu ceea ce aveam nevoie fiecare din echipa.

A fost un weekend reusit si cu multe evenimente, in care echipa Carcover a participat la 5 competitii, in 5 orase si 2 tari (Romania si Ungaria) atat la competitii de ciclism, cat si de Moto.

Vezi aici rezultatele noastre: Rezultate Carcover Racing Team.

Multumim Abus pentru castile super ventilate si gentile in care incap toate echipamentele, Nutrend pentru tot ce am consumat in timpul acestui concurs, X-factor Shop pentru asistenta tehnica cu realizarea tubeless cu 1 ora inainte de start.

Weekendul viitor ne vedem la XCO !

Tschuss ! 🙂

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Locul 3 si a 3-a participare la Drumul Regelui.

Drumul Regelui

Credit photo: Velocitas.

De data aceasta am participat la un concurs cu istorie pentru mine si anume Drumul Regelui unde am participat de 3 ori din cele 5 editii, iar una dintre ele am reusit sa o castig la general. Nu am reusit si de data aceasta. Uneori castigi, alteori pierzi, ce ramane la final ? 🙂

In 2018 cred ca a fost o bucurie pentru toti participantii, cand dupa ultimele editii noroioase, in sfarsit se anunta soare in ziua concursului, dar si in ultima perioada premergatoare evenimentului, prin urmare am avut parte de un traseu uscat si ideal pentru pedalat.

Traseul a fost de 42 de km, cu poate prea mult asfalt, insa au fost suficiente portiuni de offroad cu urcari sustinute, chiar pushbike unde concurentii au putut sa isi arate fortele. Pentru mine personal, traseele scurte nu sunt pe gustul meu, iar la acest concurs ideal ar fi fost sa mai facem o tura pe traseu.

Am constatat ca a trecut prea repede concursul. Am parcurs traseul in 1 ora si 51 de minute, pe locul 3 la categorie, destul de aproape de locurile fruntase. Acum, imi aduc aminte de acest citat:

Drumul Regelui

Un lucru pe care nu l-am realizat decat cand am ajuns acasa si care m-a bucurat foarte mult, l-am descoperit in acest video:

START Drumul Regelui 5 – Marea Unire a Cicliștilor! ❤️

Publicată de Drumul Regelui – Maraton MTB de ciclism pe 12 Mai 2018

Timp de 2 minute, oamenii au luat startul la Drumul Regelui. Cat de fain e asta ? 🙂

Fiind mereu in fata nu vedem lucrurile acestea, parca suntem intr-o alta lume, cu planurile, strategiile, incalzirea noastra, Garmine, etc si langa noi, sunt o multime de oameni cu aspiratiile lor si care se bucura si ei sa mearga la un concurs de biciclete. Tare mult mi-a placut sa observ acest lucru uitandu-ma la videoclipul de mai sus, mi-ar fi placut sa ii felicit, sa ii imbratisez sau sa pedalez cu fiecare dintre ei. Ma bucur sa cunosc o parte din ei si sa ii revad din cand in cand la concursuri.

Bravo fiecarui participant de la Drumul Regelui si in special celor 2 simpatici cu care am impartit podiumul: Muntean Paul si Silviu Buzan.

Felicitari lui Logigan Lucian, care confirma din nou ca este un Rege adevarat al mountainbikingului in Romania 🙂

Jos palaria pentru echipa Carcover Racing Team care a fost la inaltime si de data aceasta, cu 6 oameni pe podium, si pentru prezenta si sustinerea lui Adrian Bocut si Raul Sinza care au fost alaturi de noi.

Weekendul viitor vine cu o noua etapa din Cupa Nationala de Maraton, sa vedem daca zilele cu soare de la Drumul Regelui, au ajuns si la Faget Marathon.

PS: Pana miercuri poti castiga o inscriere la BT Faget Marathon, vezi aici cum:

Castiga o inscriere la BT Faget Maraton !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

TMD – Turul Municipiului DEVA, o competitie adevarata de sosea !

Turul Municipiului Deva

Imi place ca dupa 10 ani de participari la competitii, inca sunt concursuri la care ajung pentru prima data. Asa a fost si in weekend cand am participat pentru prima oara la Turul Municipiului Deva.

Dupa micul „esec” din Thassos, a fost o sansa buna sa ma revansez, fata de mine in primul rand. De data aceasta am avut parte de un traseu care m-a facut sa ma simt in largul meu (126 de km), desi chiar si aici unele greseli nu le mai poti repara, cum ar fi sa pierzi plutonul elitelor.

Competitia in sine a fost mai complexa, s-a desfasurat pe 2 zile, iar in prima zi a fost o proba de incalzire, spun de incalzire pentru ca a fost scurta, doar 3,7 km, insa a fost efortul cel mai intens din acest an pentru mine, iar pe altii nici nu ii mai recunosteai la fata 🙂 Asadar, 3.7 km de contratimp individual in urcare si am reusit sa ma clasez destul de bine, pe un loc 3 la categoria de varsta.

Startul:

Dupa prima zi de concurs si o baie la piscina, impreuna cu echipa am luat startul la proba de fond. Mare agitatie in pluton, multa lume la un loc, unii cred ca acum la prima curba se castiga sau se pierde, prin urmare trebuie sa fii cu ochii in 6 : la drum, la cel din fata, din stanga-dreapta, la cel din spate si la toti deodata. Este o stare generala ambigua in pluton, de aceea caut de fiecare data marginea care imi permite o margine de eroare. Dupa primele mici urcari eram inca grupati si credeam ca vom merge asa pana la urcarea speciala a zilei, insa cum-necum, m-am trezit ca pe o coborare au fugit elitele, a mai venit o urcare si deja nu mai eram toti.

Ciclismul de sosea mi se pare ca este disciplina unde fiecare secunda conteaza mai mult, daca nu esti pe faza, daca ai pierdut din vedere un om sau ai ezitat un moment, poate fi decisiv. E adevarat, peste tot e asa, insa aici parca mai tare observ acest lucru.

Astfel, am ramas impreuna cu plutonul 2 si am mai recuperat dintre cei care nu faceau fata in primul. A venit urcarea „Caprioara”, eu nu am mai urcat asa ceva cu cursiera, insa mi-a placut, in special cand vedeam ca ma descurc mai bine decat cei de langa mine. La un moment dat aveam 5-6 oameni in fata mea si fiecare urca in zig-zag 😀 Am ajuns in varf unde ne astepta Adrian Bocut, cu incurajari, cola, bidoane cu apa, banane, tot ce aveam nevoie. Iau repede un pahar de cola si continui. Pe coborare ne-am regrupat din nou toti si atunci am inceput sa observ ca am de-a face cu niste lenesi. Nimeni nu vroia sa pedaleze, unii s-au apucat de povesti, altii mai mult incurcau.

Cumva am inteles din acel mic pluton, la Deva, de ce nu merge treaba in Romania, facand un mic exercitiu de logica micro-macro, in felul urmator:

  • in pluton nimeni nu vroia sa contribuie, se pastrau pentru final sau pentru fel de fel de strategii.
  • fiecare astepta ca altcineva sa pedaleze in fata, sa duca greul.
  • auzeam in jur: Nu te obosi, lasa-i pe altii, nu mai du’ tu 🙂
  • In alt context, aceeasi oameni asteapta ca altcineva sa gaseasca sponsori pentru ei. Echipa ar trebui sa le ofere tot, daca nu atunci federatia ar trebui sa se ocupe, altcineva ar trebui sa ii caute pe ei, sa ii vada. Nicidecum nu sunt ei responsabili.

Sa ne intelegem, un efort de a pedala in fata (la trena) 500m-1km este nesemnificativ pentru un sportiv care se declara sportiv si se inscrie la o astfel de competitie. Pur si simplu, fiecare nu vroia sa contribuie cu partea lui, pentru ca treaba per ansamblu sa functioneze bine si omogen.

In sfarsit, treaba asta se intampla mereu la sosea, asta este unul din principalele motive pentru care iubesc mtb, acolo depinzi de tine, esti liber si responsabil pentru ce reusesti sau nu.

Am mers eu in fata destul de mult, pentru mine totul era ca si antrenament, am incercat sa ii mai organizez putin, m-am grupat cu cine am crezut eu si cumva am reusit sa ii tragem dupa noi si imi amintesc de acest citat, pe care probabil l-ai mai vazut:

Oamenii sunt ca o sfoara, nu ii poti impinge, ii poti doar trage dupa tine.

Fast forward, am ajuns din nou pe urcare,

la vanatoare,

de caprioare 😀

Si de data aceasta am ramas un grup de 5 dupa coborare, cu Radu Sarca in frunte, care se pastrase pentru acest final de tur, ajutandu-si colegul junior David Urs sa incheie proba lui de 2 ture, pe care a reusit sa o castige intr-un final. Din 5 am mai ramas 2, cu Mititelu pe urmele noastre, ne-am grupat 3 am incercat sa mentinem avansul, chiar sa mai prindem din fata pe cineva, insa uitandu-ne in spate venea un trenulet, hotarat de data aceasta, de la Steaua. Ne-am format un pluton destul de frumos de cativa oameni, care intram in tura 3 si ne indreptam din nou spre ultimele urcari.

Am mai prins pe cineva de la Steaua din fata si am auzit acelasi lucru:

  • Voi ce cautati in fata ? (certandu-si colegii) 😀

Acum nu ma mai irita, doar zambeam si intelegeam.

Cand toti stau in spate, cine mai e in fata ? si cand toti gandesc asa, ce performanta se mai face ? Cred ca mentalitate de sportiv ne trebuie mai intai, nu bani in ciclism.

Una peste alta, ajungem din nou pe cea mai grea urcare a zilei, unde „e plin de caprioare, bine ca mi-am luat alicea”. 😀 Urcarea se numea Caprioara, nu stiu daca am mentionat. Nu e de mirare ca poarta acest nume.

Inchei urcarea al doilea din grupul nostru, nu mai opresc la pit stop, atac coborarea in limita bunului simt si ma indrept spre finish de unul singur, pe Radu nu il mai prind, de altfel coborarea si portiunile de plat cu vant de fata nu ma avantajeaza, dar ma descurc acceptabil. Chiar incep sa observ un grup de 3 in fata la cateva sute de metri aflu apoi ca erau Mihai Babaita, Adi Blagoescu si Radu, dar nu mai reusesc sa ii prind.

Inchei prima editie a Turului Municipiului Deva pentru mine, pe locul 2 la categorie, dupa 126 de km.

Mi-a placut competitia, sunt bucuros ca desi nu voi ajunge la Max Ausnit, am participat totusi la o competitie de sosea de asa calibru.

Si dupa acest weekend, I’m proud of this team:

Start Carcover Racing Team 2018

Debutul echipei in 2017 a fost unul exploziv, la Ciclism 5 titluri de Campion National, 3 titluri de vicecampion National, 3 locuri 3 la Campionatul National, 1 Campion Balcanic, un loc 3 la Campionatul Balcanic, 63 locuri 1, 31 locuri 2 si 29 locuri 3, in 51 de curse la care am fost prezenti.La Motociclism a fost anul dominatiei CarCover Racinr Team in Dunlop Romanian SBK, locul 1 la SBK Challange, locul 1 la Supersport, Locul 1 la Rookies 600. Dupa o deschidere de sezon incendiara pe care nici ploaia nu a putut-o domoli, sportivii echipei #CarCoverRacingTeam sunt mai determinati ca oricand, cu forte proaspete, gata sa intre in batalie pentru apararea titlurilor din 2017 si pentru obtinerea altor titluri noi.Urmariti postarile echipei CarCover Racing si aflati totul despre cursele ciclistilor si urmariti pilotii CarCover in lupta pentru apararea titlurilor in cele 9 etape ale Dunlop Romanian Superbike 2018.

Publicată de Carcover Racing Team pe 15 Aprilie 2018

Am pedalat impreuna cu ei la Deva cel mai mult timp intr-o competitie, la un moment dat eram 5 oameni din echipa Carcover impreuna. Ne-am ajutat, cu sfaturi live, cu cate o gura de apa, una de miere, suport moral ( cand vezi cum merg baietii langa tine, nu poti lasa pedala mai lejer, Bravo Serban ! ) si suport tehnic la pit stop pentru care apreciem ajutorul familiei Bocut, de la mic la mare, am fost impreuna toti 🙂

Turul Municipiului Deva

Ne vedem la Drumul Regelui, sa vedem daca dupa raceala de saptamana asta, reusesc sa recuperez coroana castigata in 2014. 😀

Pe curand,

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Giocamp Thassos – Powered by Carcover | 16 din 350 : Am cedat, sunt si eu om !

Giocamp Thassos

Weekendul de 1 mai 2018 ne-a gasit pentru a 5-a oara pe insula Thassos, de data aceasta alaturi de un grup frumos de 12 oameni in Giocamp Thassos.

Principalul motiv pentru care am ales Thassos sunt competitiile care se desfasoara acolo si care au marcat pentru mine in fiecare an, sfarsitul perioadei de baza ( cei din Giocoach inteleg ).

Anul acesta este unul de sarbatoare a deceniului in ciclism atat pentru mine, cat si pentru organizatorii Thassos Cup care ne-au incantat cu 10 editii pana acum. Urmeaza si Prima Evadare sa sarbatoreasca acelasi lucru, competitie la care am participat de 2 ori.

Revenind pe insula noastra, pe care am ajuns vineri la timp pentru apus, dupa un drum de cateva ore bune (11 mai exact), in aceeasi zi am facut o mica recunoastere a ultimilor km din competitia de sosea. Pentru anul acesta am venit cu ambitii mai mari in Thassos, dar veti vedea de ce m-am consolat in final.

Ziua de sambata ne-a gasit alaturi de un total de 350 de oameni la start pentru competitia de sosea. Dupa portiunea neutra de pedalat in spatele masinii, s-a dat startul real al competitiei. Cum a venit primul deal m-am trezit pentru un moment al doilea dupa un tip care a sprintat crezand ca finishul e 100 de metri mai sus, apoi nu l-a mai vazut nimeni, atat de in spate s-a dus.

Ne-am format un grup de vreo 15-20 de oameni estimez si am continuat impreuna la un ritm destul de nebun pe alocuri si pierzand din camarazi dupa fiecare urcare. Peste alti 20 de km de full-gas, la deal si la vale, in care nu am dat nicio ocheada Marii Mediterane care imbratisa frumoasa coasta pe care pedalam, am ajuns la cea mai lunga urcare din traseu. Deja pana aici pulsul era blocat la 180, nu scadea nici cum, nu avea timp.

Urcarea odata inceputa, diferenta de nivel crestea si pulsul dupa ea, ajungand la 190 acum. Un junior cret ne intindea pe toti pe urcare, plutonul nostru s-a facut lung ca spaghetele. La un moment dat incep sa simt ca imi este foarte dificil sa tin pasul. Ma uit la ceas si imi dau seama ca nu te poti simti altcumva la un puls de 196. (maxim pentru mine) Fara niciun moment de respiro, doar mai tare si mai tare. De data aceasta nu am mai putut. Mental cred, caci fizic am regretul acum ca mai puteam forta cat sa ma lipesc din nou de ei. Este acel 1% care face diferenta. Acel „Do more!”. Ori il faci si te duci pana la capat, ori cedezi.

Eu am cedat.

Asta e. E inceput de sezon, cum spuneam mai devreme, tocmai ce am incheiat o perioada de antrenament care nu are nimic de a face cu profilul si ritmul acestei curse. Cu toate ca in urma cu o saptamana, m-am descurcat foarte bine la Avrig Mtb Race, unde pulsul maxim a fost 192 si doar la start. So 🙂

Dupa ce m-am desprins de cei fruntasi am incercat sa fac echipa cu cei in situatia mea. Am avut placerea sa il vad pe tovarasul meu de cu o saptamana inainte: Maus. Am format repede o echipa de 4, la acelasi ritm ridicat. La un moment dat, Hop-Hop, Poc ! 2 au picat in fata mea. Pana i-am ocolit Maus a prins avans pe care nu l-am mai recuperat. Aici am facut a 2-a greseala. Trebuia sa fortez din nou, un pic.

Deja aveam 2 esecuri, deci moralul putin sifonat. Am continuat singur pentru o perioada de timp, demoralizat putin dupa cele 2 esecuri, insa eram pe locul 3 la categorie, fara sa stiu, pana m-a prins un tip din spate si am continuat impreuna. Intr-un final ajungem in ultimii 500 de m, intr-un format de 4 oameni, eu ultimul. Ma gandeam ca toti vor forta, doar asta se face la finish, nu ? Insa Andreea Marin avea alte planuri: surprize din nou ! Cel din fata mea nu mai facea fata, il depasesc moment in care primul incepe sprintul, al doilea si el se gandea la pensionare si nu mai forteaza deloc, trec si de el si incerc sa il prind pe primul, dar nu reusesc si trece linia de finish cu un avans de 4-5 metri. Aflu apoi ca am pierdut locul 3 la sprint. Al treilea esec al zilei.

Partea buna este totusi ca am incheiat pe un loc 16 la general din cei 350. Tin sa il felicit pe Gaita Madalin, care a fost intr-o forma foarte buna, fiind primul roman care a incheiat proba si locul 3 sau 4 la general.

M-am consolat fata de ambitiile mele la aceasta competitie pentru ca mi-am dat seama ca nu voi putea sa fiu niciodata in forma atat de devreme si nici nu vreau asta. In fiecare an Thassos a fost doar de pregatire si e bine sa ramana doar atat. Anul acesta am fost mai bine pregatit decat in anii precedenti, insa media orara a competitiei a fost mai mare, chiar si organizatorii mi-au confirmat ca s-a mers mult mai rapid.

Aici s-a incheiat aventura mea competitionala in Thassos. Am spus PAS pentru proba de mtb, deoarece nu am mai poftit la roci si pietre pe o caldura nebuna. Noi avem trasee frumoase in tara, nu e nevoie sa ne chinuim inutil prin alte tari.

A urmat in schimb o zi de calatorit pe insula. Desi am facut turul la concurs, nu am vazut prea multe. Astfel in urmatoarea zi, am revazut Giola, 2 plaje, am servit pranzul si am vizitat fabrica de ulei de masline. Cine stie cum se fabrica uleiul de masline ? 😀  Apoi am incheiat ziua cu o baie pe Paradise Beach.

In urmatoarea zi, o parte din grup a fost la Scuba diving, iar eu impreuna cu Daniel am mai facut o tura de insula, de data aceasta la un ritm lejer si foarte placut. In fiecare seara am cinat la Taverna Irene, unde Otilia a avut grija ca toti romanii veniti sa aiba parte de cea mai buna primire, asa cum se cuvine pe insula.

Pentru prima data, Giocamp a avut trofeu :D, iar dupa cele 4 zile, trofeul Giocamp a ajuns la Valentin Pistea, care m-a impresionat participand la ambele probe, sosea si mtb. Mai mult el are frica de apa si a fost curajos sa mearga la scuba. Ma bucur ca am avut placerea sa ii intalnesc, pe el si sotia lui , sa desiram povesti de viata intr-o seara in Thassos.

Astfel, s-a incheiat a 10-a editie Thassos Cup, ocazie cu care a mai trecut un Giocamp totodata. Sunt o multime de motive pentru care sunt recunoscator dupa aceasta experienta, in special oamenii pe care i-am intalnit, i-am cunoscut sau i-am revazut. Pentru experientele, modelele si lectiile cu care plec si eu. Pe de alta parte simt ca vom lua o pauza de la acest eveniment in anii urmatori. As pastra motivele pentru mine din respect pentru organizatori care imi sunt si prieteni, insa unul din rolurile mele este sa am grija de cei care ma citesc sau care sunt atenti la ce scriu. Ceea ce nu mi-a placut a fost :

  • sa vad ca un om ca si Maus, care cred ca a participat la toate cele 10 editii, ca este descalificat pe un motiv penibil. Omul acesta ar merita statuie acolo pe Ypsarion, nu descalificat pe motiv ca „reguli fara rost de ultim moment” .
  • o taxa care a crescut in fiecare an, iar acum cu 25E la proba de sosea am primit un tricou (unii, nu toti si oricum reclama se plateste daca bine retin) si un mini borcan cu ceva dulce.
  • am auzit de o multime de oameni care nu au gasit apa in punctele de alimentare. Prietenii mei au gasit un furtun intr-o gradina si de acolo au baut. 🙁
  • pentru o mini-competitie de sosea sau un traseu de mtb la care in loc sa participi, daca iti iei un pikamer pornit in maini, te bagi intr-un solar si iti pui ochelari VR, ai aceeasi senzatie, nu cred ca merita un drum de 2 zile si 2000 de km.

Aceste lucruri nu ne opresc totusi sa ne bucuram de experienta, 3-4 zile de 1 Mai pe o insula este un sejur placut, doar ca pe mine ma pun pe ganduri daca mai revin sau, mai mult, daca recomand cuiva.

Multumesc mult Carcover Racing Team pentru un suport iesit din comun, care a facut posibil ca eu sa ajung in Thassos.

Weekendul viitor ne vedem la Deva, pentru o competitie adevarata de sosea. 2 zile de competitii din nou.

Stay tunned !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici: