Deva XCM – Un weekend de povestit.

Unul din ultimele weekenduri competitionale a fost cel care tocmai a trecut, si nu oricum, ci cu 2 competitii. Sambata a fost proba de XCO, iar duminica proba de marathon in cadrul TCH (Trofeul Comitatului Hunedoara).

Dupa ce anul trecut TCH a fost cea mai frumoasa etapa din cupa nationala de marathon, am revenit anul acesta si confirm acelasi lucru. Traseul este deosebit ! Doar vremea putin capricioasa din ultima perioada a afectat mici portiuni de noroi lipicios, suficient cat sa ne incetineasca putin. Cum s-ar spune a pus o „pata de culoare” (maro) asupra competitiei 😀

Proba de XCO s-a desfasurat pe potecile frumoase din jurul Cetatii Deva. Competitia a fost redusa, chiar si asa nu am putut fi relaxat, deoarece lantul meu nou de la Coolbike Team nu se impaca prea bine cu pinioanele. Practic doar pinionul al doilea din primele 4 il puteam folosi, deoarece atunci cand montezi un lant nou, este nevoie de o perioada de 1-2 saptamani de acomodare a lantului cu celelalte piese. Chiar si asa am reusit sa imi asigur victoria.

Daca la XCO competitia a fost redusa, la marathon distractia a fost asigurata pe toata durata celor 66 de km in compania lui Georgian Grec si Paul Muntean. Pentru ziua de duminica am montat la loc lantul vechi de uzura 1 si s-a impacat perfect cu placa noua de la FUNN. A fost suficient pentru o zi.

Legat de vreme si echipament, inca din dimineata cursei a plouat si am optat pentru varianta cu pantalon scurt, incalzitoare la maini, vesta si buff sub casca. Parea o alegere buna, pana la primele urcari unde simteam ca imi fierbe capul. M-am oprit am dat vesta jos, urmand ca ulterior cand am ajuns la temperaturi mult mai scazute la altitudine, sa o pun la loc si sa ma bucur foarte tare de buff-ul de sub casca. Intr-un final a fost o alegere foarte buna.

Din primii km s-a format grupul favoritilor ce urmau sa castige competitia si am fost fiecare dintre noi pe rand in fruntea clasamentului. Primul a fost Georgian care datorita furcii RS1 nu a avut probleme cu noroiul lipicios spre deosebire de mine si Paul care ne caram bicicletele pe o portiune de 2-300 m si ne rugam sa fie un fotograf care sa surprinda „competitia” dintre noi, la pas, cu bicicletele in brate 😀

Dupa minute bune necesare curatarii bicicletei in mai multe randuri, am inceput sa prindem o viteza de croaziera si sa mai speram la intalnirea cu locul 1. Credeam ca e posibil, dar avansul ma descuraja. Am continuat sa fortez si sa mentin un ritm bun. La un moment dat scazuse si temperatura foarte mult si ceata ne invaluia. Nu se auzea nimic decat rotile pe nisip si pe fundal la 10m in stanga drumului, vacute negre care aplaudau mut. Pe o ceata demna de filme horor, prin ochelarii murdari, il vad pe Paul in spate ca se apropia. Mergem impreuna pe asfalt, ne intrebam de sanatate la temperaturile acelea si continuam.

Ajungem in urmatorul punct de alimentare si printre bidoane de apa si ulei pe lant, scap o intrebare: „Cat avans are primul ?”

Raspuns:”3 secunde, e aici dupa curba. Cand voi ati ajuns, el pleca.”

Nais ! (in mintea mea)

Era abia jumatatea cursei. Incepem coborarea, undeva pe la mijlocul ei il vedem pe Georgian oprit, facea o pana. Il intreb daca il ajutam cumva si ne spune sa ii dam la vale. Ajungem jos si incep sa intind lantul si mai mult decat era deja, pe a 2-a parte de urcari. Am uitat sa va spun ca traseul are 66 de km cu 2300m diferenta de nivel: 9 urcari, cum ar spune Garminul Edge 830 🙂

O bucata buna de vreme si cateva urcari sanatoase le-am parcurs cot la cot, iar prin minte imi treceau tot felul de flash-uri pe care le-am avut cu Paul in toti anii de pana acum 🙂 Ar trebui sa ii dedic un folder special in albumul people. De multe ori ne-am duelat si el e omul care a reusit sa ma faca sa merg la puls mediu 200 timp de 1 ora la Cupa Concordia in 2016.

Am mai pedalat, am mai impins, am ales cele mai bune trase impreuna, la un moment dat faceam drifturi laterale amandoi pe o pojghita de noroi alunecos, iar tehnica dezvoltata in toti acesti ani ne-a ajutat sa nu cadem niciunul dintre noi. A fost un fairplay toata cursa. Cand a pierdut un bidon, i l-am dat pe al meu sa isi puna cat are nevoie. Nu o spun ca sa ma laud, ci poate mai invatam unii de la altii cum sa fim prieteni si rivali in acelasi timp, cand se poate.

La un moment dat am inceput sa maresc ritmul si m-am distantat usor-usor de el. Am ajuns singur in fruntea cursei, iar Garminul era oprit. Dupa ce la ultimele 4 competitii consumase doar 10% baterie la fiecare, de data aceasta 20% nu i-a fost de ajuns, intrucat si temperatura scazuse, astfel dupa 22 de km s-a oprit. Am mentinut un ritm sustinut si am sperat ca va fi marcat bine pana la final. Asa a si fost, de fapt pe toata durata competitiei, marcajul a fost impecabil fara poticneli.

Am ajuns cu bine la finish si am intrat in categoria selecta a castigatorilor la general a acestei competitii, alaturi de Marton Blaszo sau Wouter Cleppe. Desigur, nivelul riderilor de anul acesta a fost cel mai scazut, fata de editiile precedente, insa victoria e victorie.

A fost pentru a 3-a oara la TCH Deva si cred ca nu are cum sa nu iti placa competitia aceasta cand vezi in fata ta o poteca care serpuieste printr-un covor de frunze intr-un cadru de toamna.

Dincolo de cele 2 competitii, a fost un weekend de povestit, deoarece sambata dupa XCO am pornit mai multi prieteni la invitatia lui Iulian, sa vizitam cascada Lolaia in apropiere de Hateg. O experienta cu care nu te intalnesti la orice concurs.

Cascada Lolaia – Fotografie realizata de Petrut Iulian

Dupa ce am luat aer de munte si la pachet, am pornit inapoi spre locul de start al maratonului de a 2-a zi, iar pe drum ne-am oprit la Hanul Domnesc, inainte de intrarea in Calan, un loc pe langa care nu poti sa treci fara sa opresti. A meritat din plin oprirea noastra, multumim Yasminei si parintilor ei pentru recomandare.

Am ajuns impreuna la concluzia ca pentru un weekend cu adevarat reusit reteta este urmatoarea:

  1. Concurs de ciclism
  2. Un loc de vizitat
  3. Ceva bun de papa
  4. O mana de prieteni (sau 2)

Deva XCM

Daca reteta de mai sus este respectata, deja podiumurile sunt doar bonus. Multumesc Deva pentru 2 victorii consecutive. Felicitari domnului Omota pentru ca la varsta sa de pensionar, organizeaza competitii de ciclism, asa cum poate dansul si cu ce are la dispozitie.

A fost competitia cu nr 21 din acest sezon si mai urmeaza una singura pentru 2019.

Multumesc celor care apreciaza si sustin aceste performante: Carcover Veloteca Racing Team

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Care tip de sa ti se potriveste ? Fabric Scoop FLAT si SHALLOW la TEST

De vreo 2 ani am inceput sa observ seile Fabric Scoop, pe la cate un prieten, prin cate-o fotografie, pe cate o bicicleta, in cate un story. Toti spuneau ca e cea mai confortabila. Personal, sunt destul de greu de convins si inteleg ca atunci cand primesti ceva gratuit, esti tentat sa il lauzi asa ca nu am crezut foarte tare ce spuneau.

Pe de alta parte, vorba spune: „Incearca inainte sa deschizi gura!”. Zis si facut. Asa m-am ales in urma cu cateva saptamani cu 2 sei Fabric la test, multumita Extreme Riders Distribution, sa vedem daca asa e cum spun oamenii.

stanga FLAT vs dreapta SHALLOW

Inca dinainte sa le primesc am avut de ales intre 3 tipuri si nu stiam care mi se potriveste. Aici este primul punct interesant din acest articol. Constientizarea faptului ca seile sunt de mai multe tipuri si nu se potrivesc la toti, la fel.

Dupa cum vezi in cele 2 imagini de mai sus, in functie de tipul de bicicleta si implicit activitatea pe care o desfasori cu ea, forma seii se modifica pentru ca tu sa te simti confortabil. Alege intelept, realist si cu atentie !

Cele 3 tipuri pentru Fabric Scoop din care am avut de ales sunt: Flat. Shallow. Radius.

Ei ofera pe website-ul lor un video in care te ajuta sa iti dai seama ce ti se potriveste si confirm, la mine au avut dreptate !

Vezi video aici: https://fabric.cc/saddle-fit/

E interesant sa le urmaresti si povestea, cum creeaza aceste sei si de ce sunt diferite de celelalte.

Am inceput testarea seilor Fabric Scoop cu varianta Shallow direct la campionatul national de Marathon. Nu recomand sa testati nimic noi inainte de competitiile importante. Eu mi-am asumat ca se putea sa nu ma simt confortabil. Am reusit un loc 2 si titlul de vicecampion national la doar 1 minut de locul 1, dar nu am fost impresionat de saua Fabric. S-a comportat ok si atat, nici nu mi-a displacut.

In schimb, beneficiul cel mai mare l-am observat cand m-am urcat din nou pe bicicleta la 3 zile dupa concurs, cand ajunsesem acasa si am iesit la o plimbare in oras: m-am simtit confortabil pe ea. Ceea ce nu se intampla cu vechea sa Selle Italia SLR, mult mai usoara si mai scumpa. Uite asa am inceput sa cred ca aveau dreptate oamenii aceia in postarile lor. Mai mult, mi-au spus acelasi lucru si cand am discutat cu ei in privat la telefon (acolo se afla cu adevarat ce cred despre ce promoveaza). Uneori am avut niste surprize, dar nu intram in detalii.

Revin putin la punctul 1 si vreau sa stii ca seile sunt de mai multe forme, iar ele se aleg, dincolo de disciplina pe care o practici, si dupa forma oaselor tale coxale. Acest lucru se determina in magazinele specializate pentru saddle fitting, am observat ca unele sunt si in Romania. Sau pur si simplu poti sa testezi mai multe sei si vezi pe care te simti cel mai bine. Nu vei sti explicatia de ce te simti confortabil pe ea, dar cel putin ai rezolvat problema, iar data viitoare vei alege o sa de aceeasi forma sau tip.

Fabric Scoop Flat

Ulterior, in ultimele zile am montat si varianta FLAT, dedicata triathlonistilor conform videoclipului si au fost confirmate indicatiile celor de la Fabric. Nu ma simt la fel de bine pe ea, pentru ca eu nu fac triathlon. Voi reveni asadar la varianta Shallow si va spun ca merita sa testati o astfel de sa si sa trageti singuri concluziile.

 

Totodata poti urmari si acest top facut de unii mai priceputi decat mine:

TOP Sei in 2019 : https://www.theadventurejunkies.com/best-mtb-saddle/

 

Sa avem parte de ture pe bicicleta cu confort sporit !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Lansarea ceasului solar – Garmin Fenix 6 si care au fost impresiile sportivilor

Fenix 6

Am fost onorat sa primesc invitatia din partea Garmin Romania, unul din cei mai performanti producatori de sisteme GPS, si uite asa am pornit la Bucuresti pentru lansarea Fenix 6 – ceasul cu incarcare solara.

Inca de cand am ajuns, cu o sincronizare perfecta m-am intalnit cu omul din spatele acestui proiect numit Trisport.ro Povestea cu Sorin incepe in urma cu ceva ani, chiar in momentele cand punea bazele acestui magazin online la vremea aceea si cu o locatie fizica in ziua de azi. Ma bucur pentru el, stiu cat de mult a muncit si se vede acest lucru.

Cel mai mult imi place la Sorin ca este un proprietar de magazin modern, adica este la curent cu noutatile si cunoaste bine realitatea zilelor noastre, este deschis, stie potentialul social media si cum sa o foloseasca, alaturi de o echipa de oameni pe acelasi calapod. Acesta este si motivul pentru care auzi tot mai des de Trisport.ro

Dupa un drum de 9 ore care nici nu stiu cum a trecut, am ajuns in Bucuresti cu 4 ore la dispozitie pana la Lansarea Fenix 6, timp sufficient pentru a ma ocupa de alte 2 proiecte la care lucrez si pe care le veti vedea in curand, un proiect cu 100 de oameni frumosi si o reclama pentru JBL.

Ajuns la Decadance, locatia evenimentului, m-am facut confortabil si am observat cum au inceput sa soseasca si ceilalti invitati. Incercam sa ii deosebesc, care sunt sportivi si care sunt “doar oameni” 😀 Primul pe care l-am zarit a fost Alex Diaconu, alaturi de sotia sa Ioana Molnar, proaspat participanta in Campionatul Mondial de Half Ironman sau Ironwoman, mai degraba. Doamna are job normal, full time si se antreneaza inainte de el si dupa, iar uneori simte ca e prea mult. Am avut placerea sa povestesc mai multe cu ea si chiar sa ne pozam.

Urmatorul domnisor invitat, a fost Ede Molnar, unul dintre cei mai importanti sportivi pe care ii are Romania la Mountainbike. Am aflat de la el ca, desi probabil si-ar fi dorit mult sa participe la Olimpiada de la Tokyo de anul viitor, este bucuros ca va face parte din staff-ul lui Vlad Dascalu. El impreuna cu Logigan Lucian, au depus o munca incredibila in ultimii 2 ani pentru acumularea de puncte si calificarea Romaniei la Tokyo. Pentru a 2-a oara in istoria Romaniei vom avea un participant din nou la olimpiada de XCO, dupa debutul din 2004 a lui Tudor Oprea.

Revenind la evenimentul nostru din Europa, Bucuresti, Decadance, am avut placerea sa descopar mai multi sportivi din diferite discipline cum ar fi: alergare montana, ultramarathon, triathlon, marathon, ironman, ciclism, mtb. De fapt am ajuns sa mentionez majoritatea sporturilor in care se foloseste Garmin, dincolo de faptul ca au si o gama dedicata outfit-ului casual, pentru viata de zi cu zi.

fenix 6

Am avut ocazia sa discut cu un om care a participat la un ultramaraton de 153 de km. Cu adidasii oameni buni, nu cu bicicleta. Aveam impresia ca astfel de oameni sunt la nivelul de sfinti, cel putin cu gandul. In sinea mea, gandurile normale le ai pana la km 40, dupa aceea incepi sa evoluezi 😀 Dupa 100 de km alergati, oare la ce iti mai ramane sa te gandesti ? In ideea ca le-ai cam epuizat nu ? Vezi mai jos concluzia la care am ajuns cu el:

Dupa o scurta gustare delicioasa, Lansarea propriu-zisa Fenix 6 a inceput cu ajutorul managerului Garmin pe Europa care a prezentat in engleza.

Dincolo de calitatile ceasurilor Garmin Fenix 6 despre care ati auzit in videoclipul de mai sus, specificatii tehnice detaliate gasiti pe paginile produselor:

https://www.trisport.ro/tags/gamaFenix6

Eu personal folosesc ciclocomputerul Garmin Edge 830 despre care voi povesti in curand intr-un articol separat, pana atunci inca nu am terminat sa il testez, pana acum spun doar atat:

  • Dupa 2 competitii de 50 de km, a consumat doar 20% din baterie :O
  • De fiecare data cand efectuez o saritura scrie pe ecran „Great Jump !”, nu e o functie vitala, dar stii cum e…cade bine cand vezi asta 😀 Dincolo de faptul ca este un partener de antrenament invizibil, acum este si un fan al tau.
  • Graficele colorate la urcari ?! Pentru prima data in viata sa ai raspunsul la intrebarea: Cat mai e de urcat ? Nu doar atat, dar si cat de greu ? Woooow !

Mai multe in curand !

Multumesc Garmin, Trisport.ro si tie pentru ca ai ajuns aici !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

De ce nu mai particip la unele competitii.

Imi place sa concurez, sa merg in locuri noi si sa ma intalnesc cu oameni. Am avut parte de sezoane cu peste 30 de competitii, iar de-a lungul timpului am luat startul la peste 200 in ultimii 10 ani. Sezonul trecut 2018 a fost chiar cel mai bun de pana acum:

  • Campion National XCO 2018
  • Castigator in Cupa Nationala de Marathon dupa 5 etape de aprox. 80-90 km fiecare
  • Locul 2 in Cupa Nationala de XCO

In 2018 am doborat recordul si am pornit de 36 de ori intr-o competitie. A fost nevoie sa fiu plecat si o luna de acasa. A fost deosebit, mi-am dorit aceste lucruri, iar momentele si oamenii vor fi de neuitat.

Insa vreau sa trag o concluzie care poate va fi utila cuiva, poate unii organizatori vor face vreo schimbare in bine, altfel nu cred ca ne indreptam in directia buna, va spun imediat de ce.

Lucruri pe care le-am observat, cu care m-am intalnit, m-am lovit de ele si care m-au dezamagit:

  • Taxe de 100 lei la cupele nationale, iar pachetul de start este aproape 0, adica un baton.
  • Participi, castigi, esti pe podium, iar premii in bani nu exista.
  • Participi si dupa 80 de km ajungi primul la linia de sosire, iar premiul este egal cu taxa de inscriere (etapa de cupa nationala)
  • Dupa ce ai participat la 5 etape de cupe nationale in 5 locatii prin tara, fiecare in alt colt (transport, cazari,costuri,etc) si castigi locul 1 ….ai castigat de fapt nimic. (un tricou si o medalie). Frumos, dar nemotivant sa mai facem asta a 2-a oara.
  • Un lucru pe care trebuie sa il stiti, este ca pentru a concura in Cupa Nationala, clubul tau are nevoie de licenta, tu ai nevoie de licenta de sportiv, pe langa asigurare, vizite pe la doctori care sunt partial pentru binele tau, dar pe scurt cateva cheltuieli in plus, dupa care recompensa pentru a face toate acestea este 0 si care ma duce la intrebarea de ce sa mai facem asta ? Motivele interioare le avem fiecare si nu ducem lipsa de ele, dar organizatorii ce motive ne ofera ?
  • Geiger Mtb Challenge – am o mare admiratie pentru acesti oameni si acele trasee, pe cuvant sunt printre cele mai frumoase pe care am participat, iar munca lor sunt convins ca este pe masura. Insa daca in 2011 ocupam locul 2 la juniori, la traseul scurt (45km) si la podium erau 200 lei in plic, in 2019 la traseul lung (80 km) la 19-29 ani nu exista premiu in bani oricat de bun ai fi.
  • La Triada, dupa 3 etape de 80 km fiecare, in alta locatie (cheltuieli aferente,idem mai sus), locul 2 primeste un plic cu 200 lei cu care poate merge la Romaniacs sa isi cumpere o sapca. Despre ce vorbim ?
  • PS: Am mai auzit printre voi varianta aceea ca la amatori nu trebuie sa fie premii in bani, eu sunt de parere ca orice categorie trebuie sa fie de sine statatoare, adica si la 50+, la fel ca si la <18 ani trebuie motivati financiar primii 3, ca doar de aceea sunt primii 3, restul de 97% pedaleaza de fun, iar cei de la Elite traiesc din asta, de aceea au premii mai mari. Nu vrea nimeni sa se imbogateasca din premiile de la concursuri, dar nici sa primesti ca premiu rucsace, sepci si plasturi. Pentru ca stai si te uiti la ele tamp (cum altfel dupa 80 de km pedalati) si te intrebi, de ce ai facut asta ? Ok, de data asta ti-a placut, a fost frumos si soare, dar data viitoare ?

Pentru ca sa nu inchei intr-o nota negativa, vreau sa apreciez anumite competitii. Am fost placut surprins sa ajung la Tulcea si sa cunosc organizatorii de la Explorer Mtb Challenge, etapa 4 din cupa nationala de marathon. Acolo pana si barmanul stie despre ce e vorba. Cand l-am intrebat cum au reusit sa fie cupa nationala, mi-a raspuns direct: „Pentru ca ne-am dorit mult si unde iti doresti cu sufletul, se intampla !”

La acest concurs am observat primul organizator care a facut diferenta intre sportivii legitimati si cei nelegitimati (taxele de care spuneam mai sus). Au fost si premii in bani, nu s-a imbogatit nimeni, dar am avut o experienta frumoasa in zona cu cei mai vechi munti din Europa.

Apoi am apreciat foarte mult ultima etapa din Cupa de Marathon, care s-a desfasurat la Deva. A fost cel mai frumos si complet traseu dintre cele 5 etape. Chiar daca nu au fost banuti la podium, cel putin a fost un voucher de 500 lei cu care ai mai schimbat cate ceva la bicicleta.

Recent am avut placerea sa observ la Miercurea Ciuc un organizator care chiar incurajeaza sportivii. In cadrul competitiei a premiat practic 2 competitii (in bani):

  1. Campionatul national cu toate categoriile sale (Elite, Amatori Open, Masters1,2,3 atat Masculin cat si Feminin.
  2. Separat a premiat amatorii (fara licenta) la toate categoriile de concurs.
  3. Mai mult, au avut si 2 trasee.
Deci se poate…

Si nu sunt singurii, am mai vazut concursuri care au avut premii consistente si care au facut totodata donatii de 50.000 Ron din toata taxa de inscriere (vezi Cheile Nerei MTB), apoi inca mai sunt concursuri cu premii in bani si fara taxa de inscriere (ai citit bine). Deci se poate, nu sunt scuze.

Apoi mai este tot acest mister legat de premii la aproape toate concursurile. Nu se afiseaza din frica ca nu mai vin concurentii ?

Taxele de participare care cresc la fiecare termen pot fi afisate clare pe site, in mailul pe care il trimiteti, pe facebook (deci in 3 locuri) ? La premii de ce atata mister ? Poate avem de ales intre 2 concursuri, poate intre 2 trasee, poate ne facem si noi niste calcule sa mai ramanem cu banuti de o maslina la final dupa ce tragem de noi.

Tot respectul pentru toti organizatorii, stiu ca nu este asa usor precum scriu eu aici, dar daca exista exemple ca se poate, sunati acei oameni si intrebatii cum fac ei. In esenta ceea ce va cer prin acest articol, este sa respectati si voi sportivii care va trec pragul sau linia de start/finish, unii din locuri in care nu ati ajuns pana acum.

Acum ca mi-am spus Off-ul, va doresc spor la pedalat, macar de fun ! Caci cei care au avut ambitii de mai mult, s-au lasat cam multi dintre ei, exact din cauza celor spuse mai sus.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cheile Nerei Mtb Race – o experienta mai mult decat un concurs.

Cheile Nerei Mtb Race

Dupa pauza de anul trecut, Cheile Nerei Mtb Race revine in 2019, organizat de aceiasi oameni harnici si frumosi.

Pentru mine a fost al doilea concurs, racit fiind. Asta e, raceala fara medicamente nu trece asa usor, dar la momentul la care scriu acest articol sunt 100% refacut. Deci exista sanatate si dincolo de medicamente si retete.

Revenind la competitie, am optat bineinteles pentru traseul lung. Am fost destul de optimist, cu moralul sus in privinta ritmului pe care il voi avea la concurs, insa stiti vorba aia: „Socoteala de acasa chiar nu are de-a face cu ce se vinde la targ :D”. Pe scurt, efectele racelii nu sunt doar ca tusesti, ci si corpul este slabit.

Am pornit in cursa, alaturi de o concurenta serioasa, veniti chiar de departe unii, iar caldura brusca dupa multe zile de ploaie, am resimtit-o cu totii in special pe prima urcare, unde parca aveam un inamic pe care nu il vedeam. Am mers ceva timp cu cei pe care i-am vazut, dupa care am ajuns in portiunile putin mai tehnice cu bolovani umezi care nu s-au inteles asa de bine cu cauciucurile mele. Am derapat de cateva ori, iar pornirea in rampa nu mergea numai din ambreiaj. Astfel, dupa 2-3 escapade de genul, am pierdut evadarea, iar de acolo pana la finish am mers absolut singur. Trist sentiment, va spun.

Dincolo de fuga aceasta de cei din spate, dupa cei din fata, ce sa va mai spun ?

Traseul a fost mediocru pe unele portiuni. Incepe sa imi displaca foarte tare forestierul pe care trebuie doar sa pedalezi la vale. (Gen Vidraru) Pedalam la deal, pedalam pe plat, pedalam si la vale ?! Mai putin ne urcam pe un rulou si in punctele de alimentare. Ce mi-a placut, a fost prima urcare si ultimii 10 km, exact de unde s-a terminat coborarea pe forestier. As mai putea adauga si prima coborare pe bolovani uzi, unde era ceva mai interesant si iti solicita atentia si skilurile. Ceea ce spun aici este strict subiectiv si cu toate acestea va recomand sa veniti la acest concurs.

Sa nu fie cu suparare, organizatorii imi sunt tare simpatici si sunt convins ca muncesc mult la ceea ce inseamna acest eveniment. Sa nu uitam ca scopul intregului eveniment este caritabil si au reusit sa doneze o suma care va fi de mare folos spitalului de copii Louis Turcanu.

Un pic mai tarziu, mai exact dupa 57 de km ajungem la finish dupa o coborare super faina de care spuneam mai sus (ultimii 10) Am incheiat competitia pe locul 6 la general si 3 la categorie. Posibil cel mai modest rezultat al meu de cand vin la Cheile Nerei.

Cu toate acestea, a fost cea mai frumoasa experienta. Si iata ca exista frumos si dincolo de podium si timpi. A fost pentru prima data cand am stat pana a 2-a zi, cand a fost concursul de alergat. Am prins concertul de seara, unde vorba Valentinei, am avut placerea sa urmarim un concert live, in aer liber, ocazie cu care nu te intalnesti la orice concurs. Au cantat frumos, ne-au trecut prin mai multe emotii in special cu momentul de reculegere care ne-a facut sa ne gandim la oamenii care au fost si nu mai sunt. Pur si simplu, prietenul acela pe care l-ai intalnit, i-ai strans mana, l-ai imbratisat, l-ai auzit vorbind, nu mai e. O astfel de persoana la care m-am gandit, pentru mine a fost domnul Ovidiu Ratiu si bineinteles bunica mea, sa fie iertati !

Revenind la concert, au cantat atat de bine incat au reusit sa ne ridice si in picioare, cu piese de rang Top 3 All time in America. Au urmat povesti la cort pana tarziu, iar a 2-a zi a fost cireasa de pe tort: tura cu bicicleta pe Cheile Nerei, apoi la Ochiul Bei, drumetie la cascada Beusnita si alte cascade care au mai fost pe drum.

Cheile Nerei Mtb Race

Ne-am intalnit pe drum si cu alergatorii de la concurs, pe care i-am incurajat si am alergat alaturi de ei, noi pe bicicleta, ei fara si am incheiat tura la timp sa ii aplaudam pe podium.

In concluzie o experienta frumoasa si va recomand oricand sa alegeti experientele care va ofera mai mult decat un concurs. Incepe sa fie plictisitor doar sa concurezi. Sunt frumoase chestiile de mai multe zile, cand faci mai multe lucruri, cand stai 1-2 nopti cu prieteni, alti rideri, cand faci si altceva decat sa pedalezi. Recent am venit de la Hateg dintr-o astfel de experienta de 4 zile, despre care sunt convins ca veti auzi anul viitor mai multe cand va fi oficial. Apoi weekendul trecut am fost in Giocamp la Dunare:

Si mai sunt oameni prin tara care organizeaza chestii de genul, alege-le si pe acelea, te vei bucura de 10 ori mai mult decat la un concurs, crede-ma !

Urmeaza 2 weekenduri competitionale, dupa care un nou Giocamp.

Sa auzim de bine, cu rezultate asa cum trebuie !

Multumesc echipei Carcover Veloteca Racing Team pentru ca pur si simplu sunt la cel mai inalt nivel. 🙂

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Primul podium in 2019 – Nu faceti asa ceva acasa !

Karst Isverna

Karst Isverna a fost pentru mine al treilea concurs din acest sezon si primul podium: Locul 2 la general traseul lung. Asadar, back in business ! Sunt destul de multumit, avand in vedere ca in urma cu 2 zile abia stateam in picioare cu febra 39, datorita unei raceli. Nu faceti asa ceva ! Daca sunteti raciti sau altfel de probleme de sanatate, nu va recomand sa mergeti la concurs. Mai intai rezolvati problema, redeveniti sanatosi si apoi reluati antrenamentele sau concursurile.

Dupa Avrig Mtb si Drumul Regelui, de data aceasta a urmat Karst Isverna, un concurs de unde sigur pleci cu un zambet pe buze, de la traseu, de la privelisti, de la mancarea buna sau cu siguranta de la ospitalitatea oamenilor care chiar se dedica in organizarea acestui concurs.

Pana si medaliile de finisher au fost altceva. A fost diferita decat orice am purtat la gat pana acum. Altceva fata de banalele medalii cumparate, parca la kilogram. O medalie care simbolizeaza ceva, este creata local si o vei recunoaste mereu dintre celelalte. Iti vei aminti intotdeauna de unde o ai.

Karst Isverna
Dupa cat am pedalat, la final ne-am potcovit 😀

Traseul initial era de 42 de km cu 1340m diferenta de nivel. Solicitant, va spun drept, chiar si in conditii bune. Noi insa nu am fost atat de norocosi, iar sirul aproape neintrerupt de ploi din ultima vreme le-a dat de furca organizatorilor, astfel au decis sa scurteze o bucata din traseu care ar fi fost destul de neplacuta pentru toti, in conditiile de ploaie.

A fost a 3-a ocazie pentru mine la Isverna, dupa ce cu o saptamana inainte de concurs am fost in Giocamp cu o trupa super faina de oameni. Noi din fericire am avut parte de o vreme excelenta in Giocamp, poate din cauza ca ce e frumos si lui Dumnezeu ii place 🙂  Nici nu are rost sa va povestesc cum a fost, asa ca mai bine va las sa vedeti singuri si sa spuneti voi:

In urmatorul Giocamp mergem sa cunoastem satele cehesti de poveste din Banatul montan si pentru ca aventura sa fie completa, la final facem o plimbare cu barca pe Dunare la Cazane, hai si tu cu noi :

https://www.facebook.com/events/2320037858269018/

Competitia in sine a fost destul de distractiva, un tango in noroi, o lupta…. cu ochelarii aburiti. Cea mai mare emotie am avut-o la finalul concursului cand am traversat apa pe un pod umed de lemn si ma simteam ca la ninja warior, la fiecare pas pe care il faceam simteam ca imi aluneca picioarele, iar la ultimul pas pur si simplu am sarit cu bicicleta cu tot. Pantofii spd si lemnul umed, nu fac casa buna deloc 😀

Pe cat a fost de greu participantilor datorita vremii ploioase, cred ca organizatorilor le-a fost de 3 ori mai greu sa pregateasca tot acest motiv frumos sa venim la Isverna. Ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc mai bine si sa observ ca sunt dedicati trup si suflet fiecare dintre ei, de la bucatareasa impreuna cu chef Foa pana la primar, domnul Ionut Stoican. Un adevarat angrenaj de oameni si eforturi astfel incat Karst Isverna sa se intample. Felicitari pentru ceea ce reusiti la Isverna !

Am incheiat teafar si nevatamat competitia dupa 1 ora si 38 de minute pe locul 2 la general, dupa proaspatul sarbatorit Vlad Pacurar.

Totodata sunt nespus de bucuros de acesti oameni:

Ei sunt Lucas, Tania si Vlad, o parte din grupul Giocoach de oameni, cu care ne antrenam impreuna si toti 4 am fost pe podium. Ma bucur ca rezultatele apar, nu doar la mine, semn ca facem ceva bun in acest program.

Daca anul trecut am reusit un loc 3 la general, anul acesta locul 2, oare anul viitor ce urmeaza ?

Sa ne mai antrenam noi si sa mai fie vin pana atunci, sa avem ce ciocni, nu ? 😀

Numai bine !

– Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Vocatie ?

Pentru inceput vreau sa iti prezint cateva activitati care imi trec prin minte acum si care estimez eu ca ar fi recompensa (salarul):

  • Inginer constructor – proiecteaza sau construieste blocuri – 500E+
  • Steward – calatoreste, aranjeaza si pregateste avionul, ajuta oamenii la imbarcare – 1500E+
  • Vanzator de fructe si legume – le transporta, le vinde oamenilor –  2000 lei +
  • Speaker motivational – vorbeste frecvent in fata oamenilor si mereu e nevoie sa transmita valoare oamenilor, se dezvolta permanent, umbla la costum – $$$$+
  • Coach – expert intr-un domeniu, cu cat mai important domeniul si valoarea rezultatelor pe care oamenii le obtin de pe urma sesiunii de coaching, cu atat mai mari sunt veniturile.
  • Barman – pregateste bauturi cat timp e la lucru – 500 E +
  • Macelar – taie animale si pregateste carnea – 1000 E +
  • Sofer de tir – conduce, transporta marfuri – 2000 E +
  • Doctor – trateaza oameni, lucreaza in spital, in clinica, ori in cabinet privat – 2000E+
  • Avocat – In baza legii reprezinta in fata instantei persoane fizice – 1000E +
  • IT-ist – lucreaza la calculator sau de pe plaja, cu program fix sau flexibil si creeaza ceea ce vezi pe laptop, telefon, in masina, etc. – Salar: 1000E +
  • Frizer – face oamenii mai frumosi – 500E +
  • Gunoier – Are grija ca lumea si strazile sa fie mai curate – 1500 lei+
  • Mecanic – iti repara masina cand are o problema – 500 E +
  • Organizator de evenimente – pregateste tot programul si activitatile, se confrunta cu probleme, are de-a face cu oameni multumiti si nemultumiti, cauta sponsori si parteneri, etc. $$$+
  • Stand fara sa faci nimic si sa fii platit – Multi ar alege aceasta varianta, dar va spun ca nu este placuta deloc, avem nevoie de activitate si de oameni in jurul nostru. Am adaugat aceasta varianta deoarece am fost in aceasta situatie si eram platit bine, doar ca trebuia sa stau in acelasi loc si pur si simplu am simtit ca imi vand timpul propriu-zis.

Dupa fiecare job am scris o mica descriere si un venit probabil cu + in coada, care inseamna ca poate creste pana la infinit in functie de context, tara si conditiile fiecaruia.

Poti avea firma de constructii si sa faci bani sau poate iti place sa vinzi vinuri, pentru cercul de oameni in care te invarti, poate vrei sa fii fotograf de nunti, vrei sa umbli la costum, poate vrei sa fii vlogger. Ai vazut ca sunt multi pe youtube si ai auzit ca se fac bani, insa treaba e ca orice te apuci sa faci…trebuie sa investesti timpul tau acolo: pe santier, la nunti si botezuri, in crame mirosind si gustand vinul sau pe strazi filmand diferite lucruri pentru canalul tau de youtube.

ACUM.

Ce vreau sa te intreb, stiind ca poti castiga bani din orice activitate, din orice job, dintre toate posibilitatile, ce alegi ?

Care problema vrei sa o rezolvi pe pamant ?

Daca ai avea in fata 100 de oameni, pentru ce ai vrea sa iti spuna „Multumesc !” ?

Care este activitatea pe care o faci sau ai face-o si fara sa fii platit ?

Lasand banii deoparte, cum vrei sa treaca 10 ani din viata ta ? Facand ce ? Vindecand oameni, creand aplicatii pe telefon, reparand masini, taind 1000 de animale, conducand sute de mii de km pe autostrada, construind 100 de case, intre cifre in fata unui monitor, avand grija ca peste 10.000 de oameni sa arate mai ingrijiti datorita tie. Vrei sa joci in filme ? Gandeste-te ca ani la rand vor trece doar jucand roluri si scene, unele repetate de zeci de ori. Asa vrei sa treaca timpul tau ? E platit bine sa fii actor, dar asta e modul pe care il vrei ? Bineinteles la toate aceste activitati adaugam colegii de lucru si momentele cu acestia care fac ca munca sa fie mai placuta.

Sau poate vrei sa repari vase de croaziera, poate vrei sa faci sapunuri sau vinuri doar pentru oamenii cu care te inconjori (nu oricine serveste vin). Poate vrei sa fii mecanic sau meteorolog, geograf cum suna ? Poate vrei sa creezi un produs dupa un nume ales de tine.

Dintre toate, ce ai alege ? Care stil de viata, in care tara si cu ce program ?

Dupa ce trec anii, cu ce vrei sa ramai ? Banii vor trece, nu a luat nimeni niciodata vreun cent din lumea asta dupa ce a murit, in schimb a luat altceva. A luat momente, a facut vieti mai bune, a trait sentimente, satisfactii interioare. Tu ce vrei sa iei ?

Gandeste-te bine, incearca cateva dintre ele si alege ceea ce te implineste ! Alege cu inima, adica ceea ce simti, intuitia aceea stie mai bine decat creierul tau.

In final te las cu intrebarea cu care am inceput acest articol. (vezi imaginea de sus)

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Avrig – Triada Mtb Race

Avrig Mtb Race

Si asa a inceput sezonul 2019 pentru mine. Direct cu un weekend cu 2 competitii in cadrul Avrig Mtb Race : sambata proba de XCO care stiam ca va fi distractiva de anul trecut si duminica proba de maraton 80 de km.

Cred ca toata lumea a fost placut surprinsa de vremea mai buna decat ne pregatisem.

Proba de sambata a fost un XCO clasic, spre deosebire de anul trecut cand a fost XCC, apoi XCT, la un moment dat te incurcai in denumiri. 🙂  Au fost in mare parte aceleasi portiuni faine, tehnice si distractive. La reunoasterea  pe bicicleta, le-am parcurs la prima vedere cateva dintre ele.

Cum se obisnuieste la XCO, startul a fost ca din pusca. Am facut o cursa cat de buna am putut in aceasta perioada, dar fara un rezultat notabil. (locul 5 din 17)  Cum spuneam si cum ati putut vedea din filmarea de mai sus, traseul a fost distractiv, cu elemente interesante care iti puneau emotiile la incercare.

Ma amuzau oamenii care ma luau reper si credeau ca daca ma depasesc, daca se tin de mine inseamna ca „e de bine”. Cine stie ce e bine si ce nu ? In Giocoach le spun oamenilor care este reperul corect pe care ar trebui sa il seteze.

Imi puneam sperantele in a 2-a zi, etapa de marathon din cadrul Avrig Mtb Race, unde cred ca ma descurc mai bine. Prima jumatate din cursa de 80 de km a trecut binisor, iar apoi au inceput momentele de reflectii personale.

Am inceput sa realizez ca ceva nu merge conform planului. Eram destul de departe de baietii fruntasi si astfel m-am conformat si am inceput sa ma gandesc la ce se intampla si mai ales DE CE.  De fiecare data cand e o problema, cred ca acesta este cel mai scurt drum spre solutie.

Am inceput sa gasesc raspunsuri, mai pierdeam cate o pozitie, mai gaseam un raspuns, cam asa au decurs ultimii 40 de km. Referitor la reteta de prajitura despre care ti-am spus in postul de pe facebook, m-am gandit la lucrurile pe care le-am facut bine anul trecut si pe care le-am sarit anul acesta, iar reteta ar fi in felul urmator:

  • Sezonul ciclocross – Am participat la aproape toate etapele de ciclocross de la finalul sezonului 2017 si inceputul lui 2018.
  • Imediat dupa CX a urmat pregatirea pentru Campionatul Mondial de Wintertriathlon, unde am obtinut locul 3 si medalia de bronz.
  • Apoi m-am dat jos de pe skiurile de fond si imediat, in februarie, am inceput programul de antrenament pe bicicleta.

Anul acesta, datorita unui santier in curs, am ratat sezonul de CX, am continuat totusi pregatirea pentru Campionatul European de wintertriathlon, la care nu am reusit sa ajung intr-un final. Am avut totusi parte de un cantonament de aproape 3 saptamani in Cipru, insa cu toate acestea pregatirea pe bicicleta in sezonul 2019 a inceput cu o luna mai tarziu decat in 2018, datorita unei ierni prelungite.

Cu toate acestea, scuzele nu exista. Solutia nu este decat sa ne punem pe treaba, iar rezultatele vor iesi la iveala. Inceputurile lente sunt bune, pentru ca este loc pentru crestere in timp, iar o forma foarte buna la inceput de sezon nu e tocmai un semn bun, pentru ca vrei sa fii in forma in mijlocul sezonului, nu la inceputul lui.

Recolta se culege o singura data intr-un an si nu ai vrea sa o culegi primavara 🙂

Ii felicit pe participanti, am fost placut impresionat sa vad oameni care au muncit mult si au reusit rezultate frumoase.

Felicitari lui Rossi pentru victoria de la marathon. Ne cunoastem de ceva vreme si ma bucur de fiecare data cand ne intalnim. Omul are 4000 de km deja in 2019 🙂 Dovada ca Hard work, pays off !

Bravo si lui Georgian Grec, un tip care la asa fizic ma tot intrebam cum de nu il vad niciodata pe podium. Era clar ca este o treaba de timp si iata ca in 2019 ne surprinde la Avrig pe podium. Ceilalti sunt clasici: Flo, Comisan, Paul de la timisoara care tine steagul Velocitas sus 😀

Cea mai frumoasa reusita a fost Trio-ul Carcover care a castigat marathonul la categoria Elite. Bravo baietii: Raul, Malnasi si Duca ! O dovada frumoasa ca lucrurile facute cum trebuie, spiritul de echipa si mindsetul functioneaza.

Avrig Mtb Race

Sa reusesti o asemenea performanta, sa domini un concurs impreuna cu colegii de echipa este cu adevarat motivant.

Ne mai pregatim si ne vedem la urmatorul concurs !

-Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cum masori BCD la un angrenaj ?

Chiar acum am dat jos un angrenaj si caut o placa sa o montez. Pare simpla treaba, insa daca nu tii cont de un mic aspect (BCD), poti face o comanda gresita, sa pierzi timp si bani apoi.

Greseala pe care o poti face, este sa nu tii cont de distanta intre suruburi. Nu e important doar numarul de dinti pe care il vrei, multi dintre noi se gandesc doar la acest aspect. Apoi este intrebarea: ovala sau normala ?

Oricare tip ar fi, atunci cand comanzi trebuie sa stii exact ce BCD are angrenajul tau.

Cum aflii acest lucru ?

  1. Fie citesti pe el
  2. Fie masori.

Asa se masoara un angrenaj cu 4 suruburi si BCD 104mm:

Se masoara suruburile opuse, nu alaturate. Valoarea obtinuta va trebui sa o cauti in specificatiile placilor atunci cand faci o comanda.

In cazul in care masori suruburile alaturate:

BCD

Va trebui sa te ghidezi dupa urmatorul tabel pentru angrenaje cu 4 suruburi:

BCD

In cazul in care folosesti Sram, exista posibilitatea sa montezi direct placa pe bratul angrenajului (direct mount), iar astfel nu mai trebuie sa tii cont de BCD, la fel ca si in imaginea de mai jos:

Insa nu toate angrenajele au aceasta optiune.

Sper ca te-am scutit de comenzi gresite si timp pierdut, cu acest articol.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Devron Romania – Povestea din spatele acestei colaborari

Incepand cu sezonul 2019, sunt bucuros sa concurez pe aceasta bicicleta:

Devron Vulcan 7
Devron Vulcan 7

Este varful de gama de la Devron, echipata cu tehnologii avansate : transmisie 1×12, configuratie dedicata BOOST, etc.

Daca pana acum am fost obisnuiti ca Devron sa prezinte biciclete entry-level, iata ca planurile sunt serioase si urmeaza sa fie disponibile la vanzare si modele pentru un nivel mai ridicat al performantelor.

De-a lungul timpului am pedalat pe mai multe biciclete, unele mi le-am cumparat eu, altele le-am primit, insa in ultimii ani am inceput sa ma gandesc „Nu as putea eu sa reprezint un brand de biciclete romanesc ?”. Am pedalat pe Focus (Germania), Cube (tot nemti), Cannondale (USA), Rocky Mountain (Canada) si ma gandeam, ce legatura am eu cu aceste branduri ? Promovam ceva strain pentru ca oamenii sa isi cumpere aceste branduri si banii sa ajunga la straini. E adevarat ca performanta bicicletelor isi spunea cuvantul.

M-am uitat in jur si ma gandeam „Mai, daca ar fi un brand romanesc care sa construiasca o bicicleta care sa se ridice la asteptari, pe acea bicicleta as vrea sa concurez si sa o promovez cand am ocazia” (Anul 2013)

Anii au trecut, oamenii de la DHS au dezvoltat un nou brand, o noua fabrica cu totul separata si au conceput brandul Devron, care a culminat in 2017 cu prototipul Devron Vulcan 7. De cand l-am vazut prima oara, mi-am dat seama ca este o bicicleta pe care poti castiga competitii. Desenat frumos si indraznet,  te face sa te simti bine atunci cand il privesti, poate datorita culorilor calde.

In toamna anului 2018, am incheiat discutiile cu prietenii de la Devron si am primit noua bicicleta pe care voi concura in sezonul 2019.

 

Devron Vulcan 7 este echipat in felul urmator:

  • Cadru Hardtail 29 carbon, marime L.
  • Furca Rock Shox Sid Boost
  • Roti Novatec Flowtrail aluminiu
  • Angrenaj Sram X0 cu placa de 32 dinti
  • Schimbator spate Sram X0
  • Caseta 12 pinioane Sram X0, 10-50
  • Frane Sram Guide
  • Ghidon si tija sa Truvativ Noir carbon
  • Sa WTB carbon
  • Cauciucuri WTB Ranger Light 29×2.25

Cu o greutate totala de aproximativ 10 kg.

Cadrul fiind marime L, am schimbat pipa cu una mai scurta si pozitia este perfecta pentru cei 1.75 ai mei.

Asadar, anul 2019 ma va gasi pedaland pe Devron, care este un brand gandit in Romania si pe care il voi promova cu drag.

In ultima perioada am inceput antrenamentele pe noua bicicleta si imi place din ce in ce mai mult. Tocmai am incheiat un cantonament de 3 saptamani in Cipru, poti vedea aici cum a fost:

Sa ne vedem sanatosi la competitiile care urmeaza ! 🙂

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici: