De ce nu mai particip la unele competitii.

Imi place sa concurez, sa merg in locuri noi si sa ma intalnesc cu oameni. Am avut parte de sezoane cu peste 30 de competitii, iar de-a lungul timpului am luat startul la peste 200 in ultimii 10 ani. Sezonul trecut 2018 a fost chiar cel mai bun de pana acum:

  • Campion National XCO 2018
  • Castigator in Cupa Nationala de Marathon dupa 5 etape de aprox. 80-90 km fiecare
  • Locul 2 in Cupa Nationala de XCO

In 2018 am doborat recordul si am pornit de 36 de ori intr-o competitie. A fost nevoie sa fiu plecat si o luna de acasa. A fost deosebit, mi-am dorit aceste lucruri, iar momentele si oamenii vor fi de neuitat.

Insa vreau sa trag o concluzie care poate va fi utila cuiva, poate unii organizatori vor face vreo schimbare in bine, altfel nu cred ca ne indreptam in directia buna, va spun imediat de ce.

Lucruri pe care le-am observat, cu care m-am intalnit, m-am lovit de ele si care m-au dezamagit:

  • Taxe de 100 lei la cupele nationale, iar pachetul de start este aproape 0, adica un baton.
  • Participi, castigi, esti pe podium, iar premii in bani nu exista.
  • Participi si dupa 80 de km ajungi primul la linia de sosire, iar premiul este egal cu taxa de inscriere (etapa de cupa nationala)
  • Dupa ce ai participat la 5 etape de cupe nationale in 5 locatii prin tara, fiecare in alt colt (transport, cazari,costuri,etc) si castigi locul 1 ….ai castigat de fapt nimic. (un tricou si o medalie). Frumos, dar nemotivant sa mai facem asta a 2-a oara.
  • Un lucru pe care trebuie sa il stiti, este ca pentru a concura in Cupa Nationala, clubul tau are nevoie de licenta, tu ai nevoie de licenta de sportiv, pe langa asigurare, vizite pe la doctori care sunt partial pentru binele tau, dar pe scurt cateva cheltuieli in plus, dupa care recompensa pentru a face toate acestea este 0 si care ma duce la intrebarea de ce sa mai facem asta ? Motivele interioare le avem fiecare si nu ducem lipsa de ele, dar organizatorii ce motive ne ofera ?
  • Geiger Mtb Challenge – am o mare admiratie pentru acesti oameni si acele trasee, pe cuvant sunt printre cele mai frumoase pe care am participat, iar munca lor sunt convins ca este pe masura. Insa daca in 2011 ocupam locul 2 la juniori, la traseul scurt (45km) si la podium erau 200 lei in plic, in 2019 la traseul lung (80 km) la 19-29 ani nu exista premiu in bani oricat de bun ai fi.
  • La Triada, dupa 3 etape de 80 km fiecare, in alta locatie (cheltuieli aferente,idem mai sus), locul 2 primeste un plic cu 200 lei cu care poate merge la Romaniacs sa isi cumpere o sapca. Despre ce vorbim ?
  • PS: Am mai auzit printre voi varianta aceea ca la amatori nu trebuie sa fie premii in bani, eu sunt de parere ca orice categorie trebuie sa fie de sine statatoare, adica si la 50+, la fel ca si la <18 ani trebuie motivati financiar primii 3, ca doar de aceea sunt primii 3, restul de 97% pedaleaza de fun, iar cei de la Elite traiesc din asta, de aceea au premii mai mari. Nu vrea nimeni sa se imbogateasca din premiile de la concursuri, dar nici sa primesti ca premiu rucsace, sepci si plasturi. Pentru ca stai si te uiti la ele tamp (cum altfel dupa 80 de km pedalati) si te intrebi, de ce ai facut asta ? Ok, de data asta ti-a placut, a fost frumos si soare, dar data viitoare ?

Pentru ca sa nu inchei intr-o nota negativa, vreau sa apreciez anumite competitii. Am fost placut surprins sa ajung la Tulcea si sa cunosc organizatorii de la Explorer Mtb Challenge, etapa 4 din cupa nationala de marathon. Acolo pana si barmanul stie despre ce e vorba. Cand l-am intrebat cum au reusit sa fie cupa nationala, mi-a raspuns direct: „Pentru ca ne-am dorit mult si unde iti doresti cu sufletul, se intampla !”

La acest concurs am observat primul organizator care a facut diferenta intre sportivii legitimati si cei nelegitimati (taxele de care spuneam mai sus). Au fost si premii in bani, nu s-a imbogatit nimeni, dar am avut o experienta frumoasa in zona cu cei mai vechi munti din Europa.

Apoi am apreciat foarte mult ultima etapa din Cupa de Marathon, care s-a desfasurat la Deva. A fost cel mai frumos si complet traseu dintre cele 5 etape. Chiar daca nu au fost banuti la podium, cel putin a fost un voucher de 500 lei cu care ai mai schimbat cate ceva la bicicleta.

Recent am avut placerea sa observ la Miercurea Ciuc un organizator care chiar incurajeaza sportivii. In cadrul competitiei a premiat practic 2 competitii (in bani):

  1. Campionatul national cu toate categoriile sale (Elite, Amatori Open, Masters1,2,3 atat Masculin cat si Feminin.
  2. Separat a premiat amatorii (fara licenta) la toate categoriile de concurs.
  3. Mai mult, au avut si 2 trasee.
Deci se poate…

Si nu sunt singurii, am mai vazut concursuri care au avut premii consistente si care au facut totodata donatii de 50.000 Ron din toata taxa de inscriere (vezi Cheile Nerei MTB), apoi inca mai sunt concursuri cu premii in bani si fara taxa de inscriere (ai citit bine). Deci se poate, nu sunt scuze.

Apoi mai este tot acest mister legat de premii la aproape toate concursurile. Nu se afiseaza din frica ca nu mai vin concurentii ?

Taxele de participare care cresc la fiecare termen pot fi afisate clare pe site, in mailul pe care il trimiteti, pe facebook (deci in 3 locuri) ? La premii de ce atata mister ? Poate avem de ales intre 2 concursuri, poate intre 2 trasee, poate ne facem si noi niste calcule sa mai ramanem cu banuti de o maslina la final dupa ce tragem de noi.

Tot respectul pentru toti organizatorii, stiu ca nu este asa usor precum scriu eu aici, dar daca exista exemple ca se poate, sunati acei oameni si intrebatii cum fac ei. In esenta ceea ce va cer prin acest articol, este sa respectati si voi sportivii care va trec pragul sau linia de start/finish, unii din locuri in care nu ati ajuns pana acum.

Acum ca mi-am spus Off-ul, va doresc spor la pedalat, macar de fun ! Caci cei care au avut ambitii de mai mult, s-au lasat cam multi dintre ei, exact din cauza celor spuse mai sus.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cheile Nerei Mtb Race – o experienta mai mult decat un concurs.

Cheile Nerei Mtb Race

Dupa pauza de anul trecut, Cheile Nerei Mtb Race revine in 2019, organizat de aceiasi oameni harnici si frumosi.

Pentru mine a fost al doilea concurs, racit fiind. Asta e, raceala fara medicamente nu trece asa usor, dar la momentul la care scriu acest articol sunt 100% refacut. Deci exista sanatate si dincolo de medicamente si retete.

Revenind la competitie, am optat bineinteles pentru traseul lung. Am fost destul de optimist, cu moralul sus in privinta ritmului pe care il voi avea la concurs, insa stiti vorba aia: „Socoteala de acasa chiar nu are de-a face cu ce se vinde la targ :D”. Pe scurt, efectele racelii nu sunt doar ca tusesti, ci si corpul este slabit.

Am pornit in cursa, alaturi de o concurenta serioasa, veniti chiar de departe unii, iar caldura brusca dupa multe zile de ploaie, am resimtit-o cu totii in special pe prima urcare, unde parca aveam un inamic pe care nu il vedeam. Am mers ceva timp cu cei pe care i-am vazut, dupa care am ajuns in portiunile putin mai tehnice cu bolovani umezi care nu s-au inteles asa de bine cu cauciucurile mele. Am derapat de cateva ori, iar pornirea in rampa nu mergea numai din ambreiaj. Astfel, dupa 2-3 escapade de genul, am pierdut evadarea, iar de acolo pana la finish am mers absolut singur. Trist sentiment, va spun.

Dincolo de fuga aceasta de cei din spate, dupa cei din fata, ce sa va mai spun ?

Traseul a fost mediocru pe unele portiuni. Incepe sa imi displaca foarte tare forestierul pe care trebuie doar sa pedalezi la vale. (Gen Vidraru) Pedalam la deal, pedalam pe plat, pedalam si la vale ?! Mai putin ne urcam pe un rulou si in punctele de alimentare. Ce mi-a placut, a fost prima urcare si ultimii 10 km, exact de unde s-a terminat coborarea pe forestier. As mai putea adauga si prima coborare pe bolovani uzi, unde era ceva mai interesant si iti solicita atentia si skilurile. Ceea ce spun aici este strict subiectiv si cu toate acestea va recomand sa veniti la acest concurs.

Sa nu fie cu suparare, organizatorii imi sunt tare simpatici si sunt convins ca muncesc mult la ceea ce inseamna acest eveniment. Sa nu uitam ca scopul intregului eveniment este caritabil si au reusit sa doneze o suma care va fi de mare folos spitalului de copii Louis Turcanu.

Un pic mai tarziu, mai exact dupa 57 de km ajungem la finish dupa o coborare super faina de care spuneam mai sus (ultimii 10) Am incheiat competitia pe locul 6 la general si 3 la categorie. Posibil cel mai modest rezultat al meu de cand vin la Cheile Nerei.

Cu toate acestea, a fost cea mai frumoasa experienta. Si iata ca exista frumos si dincolo de podium si timpi. A fost pentru prima data cand am stat pana a 2-a zi, cand a fost concursul de alergat. Am prins concertul de seara, unde vorba Valentinei, am avut placerea sa urmarim un concert live, in aer liber, ocazie cu care nu te intalnesti la orice concurs. Au cantat frumos, ne-au trecut prin mai multe emotii in special cu momentul de reculegere care ne-a facut sa ne gandim la oamenii care au fost si nu mai sunt. Pur si simplu, prietenul acela pe care l-ai intalnit, i-ai strans mana, l-ai imbratisat, l-ai auzit vorbind, nu mai e. O astfel de persoana la care m-am gandit, pentru mine a fost domnul Ovidiu Ratiu si bineinteles bunica mea, sa fie iertati !

Revenind la concert, au cantat atat de bine incat au reusit sa ne ridice si in picioare, cu piese de rang Top 3 All time in America. Au urmat povesti la cort pana tarziu, iar a 2-a zi a fost cireasa de pe tort: tura cu bicicleta pe Cheile Nerei, apoi la Ochiul Bei, drumetie la cascada Beusnita si alte cascade care au mai fost pe drum.

Cheile Nerei Mtb Race

Ne-am intalnit pe drum si cu alergatorii de la concurs, pe care i-am incurajat si am alergat alaturi de ei, noi pe bicicleta, ei fara si am incheiat tura la timp sa ii aplaudam pe podium.

In concluzie o experienta frumoasa si va recomand oricand sa alegeti experientele care va ofera mai mult decat un concurs. Incepe sa fie plictisitor doar sa concurezi. Sunt frumoase chestiile de mai multe zile, cand faci mai multe lucruri, cand stai 1-2 nopti cu prieteni, alti rideri, cand faci si altceva decat sa pedalezi. Recent am venit de la Hateg dintr-o astfel de experienta de 4 zile, despre care sunt convins ca veti auzi anul viitor mai multe cand va fi oficial. Apoi weekendul trecut am fost in Giocamp la Dunare:

Si mai sunt oameni prin tara care organizeaza chestii de genul, alege-le si pe acelea, te vei bucura de 10 ori mai mult decat la un concurs, crede-ma !

Urmeaza 2 weekenduri competitionale, dupa care un nou Giocamp.

Sa auzim de bine, cu rezultate asa cum trebuie !

Multumesc echipei Carcover Veloteca Racing Team pentru ca pur si simplu sunt la cel mai inalt nivel. 🙂

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Primul podium in 2019 – Nu faceti asa ceva acasa !

Karst Isverna

Karst Isverna a fost pentru mine al treilea concurs din acest sezon si primul podium: Locul 2 la general traseul lung. Asadar, back in business ! Sunt destul de multumit, avand in vedere ca in urma cu 2 zile abia stateam in picioare cu febra 39, datorita unei raceli. Nu faceti asa ceva ! Daca sunteti raciti sau altfel de probleme de sanatate, nu va recomand sa mergeti la concurs. Mai intai rezolvati problema, redeveniti sanatosi si apoi reluati antrenamentele sau concursurile.

Dupa Avrig Mtb si Drumul Regelui, de data aceasta a urmat Karst Isverna, un concurs de unde sigur pleci cu un zambet pe buze, de la traseu, de la privelisti, de la mancarea buna sau cu siguranta de la ospitalitatea oamenilor care chiar se dedica in organizarea acestui concurs.

Pana si medaliile de finisher au fost altceva. A fost diferita decat orice am purtat la gat pana acum. Altceva fata de banalele medalii cumparate, parca la kilogram. O medalie care simbolizeaza ceva, este creata local si o vei recunoaste mereu dintre celelalte. Iti vei aminti intotdeauna de unde o ai.

Karst Isverna
Dupa cat am pedalat, la final ne-am potcovit 😀

Traseul initial era de 42 de km cu 1340m diferenta de nivel. Solicitant, va spun drept, chiar si in conditii bune. Noi insa nu am fost atat de norocosi, iar sirul aproape neintrerupt de ploi din ultima vreme le-a dat de furca organizatorilor, astfel au decis sa scurteze o bucata din traseu care ar fi fost destul de neplacuta pentru toti, in conditiile de ploaie.

A fost a 3-a ocazie pentru mine la Isverna, dupa ce cu o saptamana inainte de concurs am fost in Giocamp cu o trupa super faina de oameni. Noi din fericire am avut parte de o vreme excelenta in Giocamp, poate din cauza ca ce e frumos si lui Dumnezeu ii place 🙂  Nici nu are rost sa va povestesc cum a fost, asa ca mai bine va las sa vedeti singuri si sa spuneti voi:

In urmatorul Giocamp mergem sa cunoastem satele cehesti de poveste din Banatul montan si pentru ca aventura sa fie completa, la final facem o plimbare cu barca pe Dunare la Cazane, hai si tu cu noi :

https://www.facebook.com/events/2320037858269018/

Competitia in sine a fost destul de distractiva, un tango in noroi, o lupta…. cu ochelarii aburiti. Cea mai mare emotie am avut-o la finalul concursului cand am traversat apa pe un pod umed de lemn si ma simteam ca la ninja warior, la fiecare pas pe care il faceam simteam ca imi aluneca picioarele, iar la ultimul pas pur si simplu am sarit cu bicicleta cu tot. Pantofii spd si lemnul umed, nu fac casa buna deloc 😀

Pe cat a fost de greu participantilor datorita vremii ploioase, cred ca organizatorilor le-a fost de 3 ori mai greu sa pregateasca tot acest motiv frumos sa venim la Isverna. Ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc mai bine si sa observ ca sunt dedicati trup si suflet fiecare dintre ei, de la bucatareasa impreuna cu chef Foa pana la primar, domnul Ionut Stoican. Un adevarat angrenaj de oameni si eforturi astfel incat Karst Isverna sa se intample. Felicitari pentru ceea ce reusiti la Isverna !

Am incheiat teafar si nevatamat competitia dupa 1 ora si 38 de minute pe locul 2 la general, dupa proaspatul sarbatorit Vlad Pacurar.

Totodata sunt nespus de bucuros de acesti oameni:

Ei sunt Lucas, Tania si Vlad, o parte din grupul Giocoach de oameni, cu care ne antrenam impreuna si toti 4 am fost pe podium. Ma bucur ca rezultatele apar, nu doar la mine, semn ca facem ceva bun in acest program.

Daca anul trecut am reusit un loc 3 la general, anul acesta locul 2, oare anul viitor ce urmeaza ?

Sa ne mai antrenam noi si sa mai fie vin pana atunci, sa avem ce ciocni, nu ? 😀

Numai bine !

– Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Vocatie ?

Pentru inceput vreau sa iti prezint cateva activitati care imi trec prin minte acum si care estimez eu ca ar fi recompensa (salarul):

  • Inginer constructor – proiecteaza sau construieste blocuri – 500E+
  • Steward – calatoreste, aranjeaza si pregateste avionul, ajuta oamenii la imbarcare – 1500E+
  • Vanzator de fructe si legume – le transporta, le vinde oamenilor –  2000 lei +
  • Speaker motivational – vorbeste frecvent in fata oamenilor si mereu e nevoie sa transmita valoare oamenilor, se dezvolta permanent, umbla la costum – $$$$+
  • Coach – expert intr-un domeniu, cu cat mai important domeniul si valoarea rezultatelor pe care oamenii le obtin de pe urma sesiunii de coaching, cu atat mai mari sunt veniturile.
  • Barman – pregateste bauturi cat timp e la lucru – 500 E +
  • Macelar – taie animale si pregateste carnea – 1000 E +
  • Sofer de tir – conduce, transporta marfuri – 2000 E +
  • Doctor – trateaza oameni, lucreaza in spital, in clinica, ori in cabinet privat – 2000E+
  • Avocat – In baza legii reprezinta in fata instantei persoane fizice – 1000E +
  • IT-ist – lucreaza la calculator sau de pe plaja, cu program fix sau flexibil si creeaza ceea ce vezi pe laptop, telefon, in masina, etc. – Salar: 1000E +
  • Frizer – face oamenii mai frumosi – 500E +
  • Gunoier – Are grija ca lumea si strazile sa fie mai curate – 1500 lei+
  • Mecanic – iti repara masina cand are o problema – 500 E +
  • Organizator de evenimente – pregateste tot programul si activitatile, se confrunta cu probleme, are de-a face cu oameni multumiti si nemultumiti, cauta sponsori si parteneri, etc. $$$+
  • Stand fara sa faci nimic si sa fii platit – Multi ar alege aceasta varianta, dar va spun ca nu este placuta deloc, avem nevoie de activitate si de oameni in jurul nostru. Am adaugat aceasta varianta deoarece am fost in aceasta situatie si eram platit bine, doar ca trebuia sa stau in acelasi loc si pur si simplu am simtit ca imi vand timpul propriu-zis.

Dupa fiecare job am scris o mica descriere si un venit probabil cu + in coada, care inseamna ca poate creste pana la infinit in functie de context, tara si conditiile fiecaruia.

Poti avea firma de constructii si sa faci bani sau poate iti place sa vinzi vinuri, pentru cercul de oameni in care te invarti, poate vrei sa fii fotograf de nunti, vrei sa umbli la costum, poate vrei sa fii vlogger. Ai vazut ca sunt multi pe youtube si ai auzit ca se fac bani, insa treaba e ca orice te apuci sa faci…trebuie sa investesti timpul tau acolo: pe santier, la nunti si botezuri, in crame mirosind si gustand vinul sau pe strazi filmand diferite lucruri pentru canalul tau de youtube.

ACUM.

Ce vreau sa te intreb, stiind ca poti castiga bani din orice activitate, din orice job, dintre toate posibilitatile, ce alegi ?

Care problema vrei sa o rezolvi pe pamant ?

Daca ai avea in fata 100 de oameni, pentru ce ai vrea sa iti spuna „Multumesc !” ?

Care este activitatea pe care o faci sau ai face-o si fara sa fii platit ?

Lasand banii deoparte, cum vrei sa treaca 10 ani din viata ta ? Facand ce ? Vindecand oameni, creand aplicatii pe telefon, reparand masini, taind 1000 de animale, conducand sute de mii de km pe autostrada, construind 100 de case, intre cifre in fata unui monitor, avand grija ca peste 10.000 de oameni sa arate mai ingrijiti datorita tie. Vrei sa joci in filme ? Gandeste-te ca ani la rand vor trece doar jucand roluri si scene, unele repetate de zeci de ori. Asa vrei sa treaca timpul tau ? E platit bine sa fii actor, dar asta e modul pe care il vrei ? Bineinteles la toate aceste activitati adaugam colegii de lucru si momentele cu acestia care fac ca munca sa fie mai placuta.

Sau poate vrei sa repari vase de croaziera, poate vrei sa faci sapunuri sau vinuri doar pentru oamenii cu care te inconjori (nu oricine serveste vin). Poate vrei sa fii mecanic sau meteorolog, geograf cum suna ? Poate vrei sa creezi un produs dupa un nume ales de tine.

Dintre toate, ce ai alege ? Care stil de viata, in care tara si cu ce program ?

Dupa ce trec anii, cu ce vrei sa ramai ? Banii vor trece, nu a luat nimeni niciodata vreun cent din lumea asta dupa ce a murit, in schimb a luat altceva. A luat momente, a facut vieti mai bune, a trait sentimente, satisfactii interioare. Tu ce vrei sa iei ?

Gandeste-te bine, incearca cateva dintre ele si alege ceea ce te implineste ! Alege cu inima, adica ceea ce simti, intuitia aceea stie mai bine decat creierul tau.

In final te las cu intrebarea cu care am inceput acest articol. (vezi imaginea de sus)

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Avrig – Triada Mtb Race

Avrig Mtb Race

Si asa a inceput sezonul 2019 pentru mine. Direct cu un weekend cu 2 competitii in cadrul Avrig Mtb Race : sambata proba de XCO care stiam ca va fi distractiva de anul trecut si duminica proba de maraton 80 de km.

Cred ca toata lumea a fost placut surprinsa de vremea mai buna decat ne pregatisem.

Proba de sambata a fost un XCO clasic, spre deosebire de anul trecut cand a fost XCC, apoi XCT, la un moment dat te incurcai in denumiri. 🙂  Au fost in mare parte aceleasi portiuni faine, tehnice si distractive. La reunoasterea  pe bicicleta, le-am parcurs la prima vedere cateva dintre ele.

Cum se obisnuieste la XCO, startul a fost ca din pusca. Am facut o cursa cat de buna am putut in aceasta perioada, dar fara un rezultat notabil. (locul 5 din 17)  Cum spuneam si cum ati putut vedea din filmarea de mai sus, traseul a fost distractiv, cu elemente interesante care iti puneau emotiile la incercare.

Ma amuzau oamenii care ma luau reper si credeau ca daca ma depasesc, daca se tin de mine inseamna ca „e de bine”. Cine stie ce e bine si ce nu ? In Giocoach le spun oamenilor care este reperul corect pe care ar trebui sa il seteze.

Imi puneam sperantele in a 2-a zi, etapa de marathon din cadrul Avrig Mtb Race, unde cred ca ma descurc mai bine. Prima jumatate din cursa de 80 de km a trecut binisor, iar apoi au inceput momentele de reflectii personale.

Am inceput sa realizez ca ceva nu merge conform planului. Eram destul de departe de baietii fruntasi si astfel m-am conformat si am inceput sa ma gandesc la ce se intampla si mai ales DE CE.  De fiecare data cand e o problema, cred ca acesta este cel mai scurt drum spre solutie.

Am inceput sa gasesc raspunsuri, mai pierdeam cate o pozitie, mai gaseam un raspuns, cam asa au decurs ultimii 40 de km. Referitor la reteta de prajitura despre care ti-am spus in postul de pe facebook, m-am gandit la lucrurile pe care le-am facut bine anul trecut si pe care le-am sarit anul acesta, iar reteta ar fi in felul urmator:

  • Sezonul ciclocross – Am participat la aproape toate etapele de ciclocross de la finalul sezonului 2017 si inceputul lui 2018.
  • Imediat dupa CX a urmat pregatirea pentru Campionatul Mondial de Wintertriathlon, unde am obtinut locul 3 si medalia de bronz.
  • Apoi m-am dat jos de pe skiurile de fond si imediat, in februarie, am inceput programul de antrenament pe bicicleta.

Anul acesta, datorita unui santier in curs, am ratat sezonul de CX, am continuat totusi pregatirea pentru Campionatul European de wintertriathlon, la care nu am reusit sa ajung intr-un final. Am avut totusi parte de un cantonament de aproape 3 saptamani in Cipru, insa cu toate acestea pregatirea pe bicicleta in sezonul 2019 a inceput cu o luna mai tarziu decat in 2018, datorita unei ierni prelungite.

Cu toate acestea, scuzele nu exista. Solutia nu este decat sa ne punem pe treaba, iar rezultatele vor iesi la iveala. Inceputurile lente sunt bune, pentru ca este loc pentru crestere in timp, iar o forma foarte buna la inceput de sezon nu e tocmai un semn bun, pentru ca vrei sa fii in forma in mijlocul sezonului, nu la inceputul lui.

Recolta se culege o singura data intr-un an si nu ai vrea sa o culegi primavara 🙂

Ii felicit pe participanti, am fost placut impresionat sa vad oameni care au muncit mult si au reusit rezultate frumoase.

Felicitari lui Rossi pentru victoria de la marathon. Ne cunoastem de ceva vreme si ma bucur de fiecare data cand ne intalnim. Omul are 4000 de km deja in 2019 🙂 Dovada ca Hard work, pays off !

Bravo si lui Georgian Grec, un tip care la asa fizic ma tot intrebam cum de nu il vad niciodata pe podium. Era clar ca este o treaba de timp si iata ca in 2019 ne surprinde la Avrig pe podium. Ceilalti sunt clasici: Flo, Comisan, Paul de la timisoara care tine steagul Velocitas sus 😀

Cea mai frumoasa reusita a fost Trio-ul Carcover care a castigat marathonul la categoria Elite. Bravo baietii: Raul, Malnasi si Duca ! O dovada frumoasa ca lucrurile facute cum trebuie, spiritul de echipa si mindsetul functioneaza.

Avrig Mtb Race

Sa reusesti o asemenea performanta, sa domini un concurs impreuna cu colegii de echipa este cu adevarat motivant.

Ne mai pregatim si ne vedem la urmatorul concurs !

-Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cum masori BCD la un angrenaj ?

Chiar acum am dat jos un angrenaj si caut o placa sa o montez. Pare simpla treaba, insa daca nu tii cont de un mic aspect (BCD), poti face o comanda gresita, sa pierzi timp si bani apoi.

Greseala pe care o poti face, este sa nu tii cont de distanta intre suruburi. Nu e important doar numarul de dinti pe care il vrei, multi dintre noi se gandesc doar la acest aspect. Apoi este intrebarea: ovala sau normala ?

Oricare tip ar fi, atunci cand comanzi trebuie sa stii exact ce BCD are angrenajul tau.

Cum aflii acest lucru ?

  1. Fie citesti pe el
  2. Fie masori.

Asa se masoara un angrenaj cu 4 suruburi si BCD 104mm:

Se masoara suruburile opuse, nu alaturate. Valoarea obtinuta va trebui sa o cauti in specificatiile placilor atunci cand faci o comanda.

In cazul in care masori suruburile alaturate:

BCD

Va trebui sa te ghidezi dupa urmatorul tabel pentru angrenaje cu 4 suruburi:

BCD

In cazul in care folosesti Sram, exista posibilitatea sa montezi direct placa pe bratul angrenajului (direct mount), iar astfel nu mai trebuie sa tii cont de BCD, la fel ca si in imaginea de mai jos:

Insa nu toate angrenajele au aceasta optiune.

Sper ca te-am scutit de comenzi gresite si timp pierdut, cu acest articol.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Devron Romania – Povestea din spatele acestei colaborari

Incepand cu sezonul 2019, sunt bucuros sa concurez pe aceasta bicicleta:

Devron Vulcan 7
Devron Vulcan 7

Este varful de gama de la Devron, echipata cu tehnologii avansate : transmisie 1×12, configuratie dedicata BOOST, etc.

Daca pana acum am fost obisnuiti ca Devron sa prezinte biciclete entry-level, iata ca planurile sunt serioase si urmeaza sa fie disponibile la vanzare si modele pentru un nivel mai ridicat al performantelor.

De-a lungul timpului am pedalat pe mai multe biciclete, unele mi le-am cumparat eu, altele le-am primit, insa in ultimii ani am inceput sa ma gandesc „Nu as putea eu sa reprezint un brand de biciclete romanesc ?”. Am pedalat pe Focus (Germania), Cube (tot nemti), Cannondale (USA), Rocky Mountain (Canada) si ma gandeam, ce legatura am eu cu aceste branduri ? Promovam ceva strain pentru ca oamenii sa isi cumpere aceste branduri si banii sa ajunga la straini. E adevarat ca performanta bicicletelor isi spunea cuvantul.

M-am uitat in jur si ma gandeam „Mai, daca ar fi un brand romanesc care sa construiasca o bicicleta care sa se ridice la asteptari, pe acea bicicleta as vrea sa concurez si sa o promovez cand am ocazia” (Anul 2013)

Anii au trecut, oamenii de la DHS au dezvoltat un nou brand, o noua fabrica cu totul separata si au conceput brandul Devron, care a culminat in 2017 cu prototipul Devron Vulcan 7. De cand l-am vazut prima oara, mi-am dat seama ca este o bicicleta pe care poti castiga competitii. Desenat frumos si indraznet,  te face sa te simti bine atunci cand il privesti, poate datorita culorilor calde.

In toamna anului 2018, am incheiat discutiile cu prietenii de la Devron si am primit noua bicicleta pe care voi concura in sezonul 2019.

 

Devron Vulcan 7 este echipat in felul urmator:

  • Cadru Hardtail 29 carbon, marime L.
  • Furca Rock Shox Sid Boost
  • Roti Novatec Flowtrail aluminiu
  • Angrenaj Sram X0 cu placa de 32 dinti
  • Schimbator spate Sram X0
  • Caseta 12 pinioane Sram X0, 10-50
  • Frane Sram Guide
  • Ghidon si tija sa Truvativ Noir carbon
  • Sa WTB carbon
  • Cauciucuri WTB Ranger Light 29×2.25

Cu o greutate totala de aproximativ 10 kg.

Cadrul fiind marime L, am schimbat pipa cu una mai scurta si pozitia este perfecta pentru cei 1.75 ai mei.

Asadar, anul 2019 ma va gasi pedaland pe Devron, care este un brand gandit in Romania si pe care il voi promova cu drag.

In ultima perioada am inceput antrenamentele pe noua bicicleta si imi place din ce in ce mai mult. Tocmai am incheiat un cantonament de 3 saptamani in Cipru, poti vedea aici cum a fost:

Sa ne vedem sanatosi la competitiile care urmeaza ! 🙂

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Maraton Miercurea Ciuc : „Nu ma mai urc pe Hardtail !!”

Acesta a fost unul din weekendurile acelea cu 2 concursuri.

Plecat de la Oradea cu echipa Carcover spre Zemes XCO, unde am purtat pentru prima data intr-un concurs tricoul de Campion National la XCO:

Insa se pare ca nu mi-a tinut noroc.

Chiar spre finalul primei ture am facut pana si am fost nevoit sa alerg pana la zona de tranzitie unde am avut mare mare noroc sa imi ofere cineva o roata de rezerva care sa se potriveasca la fix cu transmisia mea xx1. Dupa multe pozitii pierdute am incalecat din nou pe bicicleta si am continuat. Am recuperat cat am putut si am incheiat pe podium. Totodata a fost si ultima etapa din cupa nationala de XCO si am avut placerea sa obtin titlul de vicecampion si aici, dupa cele 4 etape.

Pe drum spre casa, imi fac un calcul si le spun baietilor sa ma lase in Miercurea Ciuc, unde a 2-a zi urma Maraton Miercurea Ciuc.

De indata ce ma dau jos din masina simt asa un aer ce inspira a moment de intalnire cu un eveniment care a stat in caietul cu planuri de mult timp pentru mine. Am auzit de acest eveniment de la George Popovici, care a participat in 2010 cred, dar a avut ghinion de un accident nasol, incheind totusi pe locul 2 cu fata plina de sange. Cu sange s-a lasat si anul acesta, cand Bogdan Duca a castigat in fata lui Kelemen Arpad la un finish sprint, in timp ce Bogdan avea un genunchi in pioneze si plin de sange dupa o cazatura pe ultimele coborari. Ce viteaz si omul asta ! Sa pici si sa mai ai vână sa sprintezi la finish.

Dupa pana de sambata de la XCO, am refacut tubeless si am umflat bine cauciucurile. Poate prea bine, incat am simtit prea bine traseul de la Ciuc. Fiecare radacina, fiecare piatra era parca scanata de mainile mele de pe ghidon si de spate. La un moment dat devenise neplacut si am spus:

„Dupa cursa asta nu ma mai urc pe hardtail!”

Era un moment chiar frustrant caci traseul era unul dintre cele mai frumoase pe care concuram si nu ma puteam bucura de el, pentru ca ma simteam ca pe pikamer, iar daca la inceput era distractiv, dupa 40-50 de km era dureros si agasant. O stare care te ducea la ganduri negre si promisiuni ca si cea de mai sus.

Ulterior mi-am dat seama ca umflasem prea tare cauciucurile, lucru care m-a afectat. Interesant caci putin mai tarziu la Epic, o saptamana mai exact, am putut parcurge 4 zile prin Carpatii salbatici, fara sa simt macar nevoia de full-suspension, asa cum auzisem de la toti ca e musai sa ai full pe traseul ala, altfel degeaba participi. Iata ce diferenta poate face doar cantitatea de aer din cauciucuri, o transforma in cu totul alta bicicleta.

La Epic am avut chiar prea moale cauciucul de spate, incat in ultima zi am lovit mai tare un bolovan si am facut snake pe tubeless 😀 daca iti vine sa crezi. Practic nu a fost snake ci pur si simplu am taiat cauciucul (nu camera, ca la un snake bite obisnuit). Am rezolvat problema destul de repede cu maxsalami.

Revenind la Ciuc, nu m-am simtit in cele mai bune zile ale mele. Poate datorita faptului ca am concurat cu o zi inainte sau mai mult, pentru ca am alergat o bucata buna de traseu. Cert este ca am avut un ritm surprinzator de prost pentru mine. Nu reuseam sa ma tin de nimeni, nu gaseam resurse sa impun un ritm. A fost un traseu de 70 de km, iar pe la km 55 am ajuns in ultimul punct de alimentare si m-am pus pe infulecat lamai, goale. Nu stiu ce m-a apucat, dar ma gandeam ca lamaile sunt naturale si imi fac bine. Ma tot gandeam eu la un test despre care citisem intr-o carte recenta care spunea ca, corpul tau devine instant mai puternic daca doar te gandesti la vitamina C in stare naturala, decat vitamina C in stare procesata. Si gandul meu era numai la lamai.

Placebo sau nu, a functionat si am inceput sa pedalez de parca abia ma incalzisem. Stiam despre mine ca pornesc mai greu uneori la concursuri, dar chiar sa am nevoie de 55 km ?! La un moment dat depasesc pe Mocanu Eugen si ma intreaba si el surprins de mine: „Ce ai facut ? Ai bagat Cola ?” Raspunsul meu sec:”Nu!”. Nu a mai avut timp de alte intrebari caci distanta crestea deja intre noi.

Spre marea mea surprindere, in ultimii 15 km din traseu, am recuperat toate pozitiile pierdute de la inceputul cursei, indiferent de categorie, ii stiam doar dupa echipament. Intr-un final am incheiat pe locul 2 la categorie, dupa un baiat deosebit de simpatic si de performant:

Maraton Miercurea Ciuc

Este o oarecare satisfactie cand constati ca si intr-o zi in care mergi slabut, reusesti un loc 2.

O saptamana mai tarziu a urmat: Carpathian Mtb Epic – cea mai dificila experienta pe 2 roti pentru mine.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[TEST] – Metal Enduro pe intuneric cu farul de bicicleta Eastpower EBL307 4000 lumeni.

In urma cu putin timp am primit la test farul de bicicleta Eastpower EBL307, in ideea de a participa la Moontime Bike Bucuresti. Intre timp am aflat ca editia de anul acesta s-a anulat, astfel ca am decis sa scot la plimbare noul far la un test adevarat, nu la joaca in centrul Bucurestiului. Am ales pentru test una dintre cele 8 speciale din cadrul Metal Enduro care anul acesta a fost etapa de calificare pentru Cupa Mondiala de Enduro.

Am ajuns in varf, locul de unde incepe speciala si odata cu lasarea intunericului am pornit la vale. Vezi ce a iesit:

Farul de bicicleta Eastpower EBL307 a trecut testul cu Brio, iar dupa cum vezi si eu am ajuns cu bine la finalul coborarii. 🙂

Farul este un accesoriu obligatoriu prin lege, odata cu lasarea intunericului. Acum ai la dispozitie acest model care va face fata in turele care urmeaza cu bicicleta la ore tarzii.

Se ataseaza pe ghidon foarte usor si rapid.

Are in componenta 7 leduri cu 3 pozitii de functionare si un suport de pus pe cap pentru drumetii, pesteri, etc.

Detalii tehnice Far Eastpower EBL307 pe care il poti achizitiona de aici: Cumpara Farul Eastpower

  • Cu acumulatori si incarcator
  • 7 Led -uri CREE XM-L T6
  • 4000 lumeni
  • 3 functii
  • material anti zgarieturi
  • autonomie modul 1: 3 ore
  • autonomie modul 2: 7 ore
  • Dimensiune: 56x58mm
  • Greutate: 210 gr.
  • Baterie: 6cellx1500mAh
  • Negru
  • AM

Ce primesti in pachet ? Vezi aici :

Il poti achizitiona de aici:

https://coolbiketeam.ro/accesorii-biciclete-1272/sisteme-de-iluminat/POW307

A fost o experienta inedita sa testez acest far. Nu am mai pedalat pana acum pe trasee tehnice noaptea, dar acum am mai mare incredere datorita acestui far. Practic ai lumina in fata ta pe bicicleta ca si cum ar fi ziua datorita celor 7 leduri care lumineaza mai mult decat suficient. In plus frumusetea este ca descoperi traseele intr-un mod nou.

Prin urmare, chiar daca ziua se scurteaza, antrenamentele vor continua. 😀

Spor la dat tuturor !

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Concluzii Abus Aventor dupa sezonul 2018 si povestea acestei casti.

Abus Aventor

Anul acesta am avut placerea, atat eu cat si colegii mei din echipa Carcover Racing Team, sa testam unul din cele mai bune modele de casti de la Abus, modelul Abus Aventor.

Pentru mine personal, a facut fata cu brio la cele 36 de zile de concurs, un nou record pentru mine dupa 34 anul trecut. Totodata a fost sezonul cu cele mai bune rezultate pentru mine de cand practic ciclism si ma bucur ca Abus a fost alaturi.

Casca Abus Aventor a facut parte din echipamentul meu si practic a fost unul din multitudinea de lucruri care face diferenta si contribuie la succes.

Multumita lui Dumnezeu, nu am testat-o la impact sau cazaturi, cu toate ca sunt sigur ca ofera cea mai buna protectie multumita sistemului active cage, insa ce pot spune cu siguranta este ca are o greutate redusa la doar 260 grame.

Nu e cazul la mine, insa colegele mele din echipa spun ca este foarte potrivita si pentru oamenii cu parul lung:

(Stanga) Eszter Bereczki si Lupuj Noemi (Dreapta)

Foarte impresionant si important de stiut sunt numele mari care concureaza la nivel mondial cu acest model. Acei oameni au o multime de oferte din care sa aleaga, iar faptul ca dintre toate au ales Abus, spune ceva.

  • La Mountainbike:

Florian Vogel – campion European XCO

Iolanda Neff – campioana mondiala si europeana la feminin XCO 2018

Maja Włoszczowska – campioana Poloniei si locul 3 in campionatul mondial de marathon 2018

Abus Aventor

  • La Sosea:

Intreaga echipa Movistar concureaza cu castile Abus.

Alejandro Valverde – campion mondial 2018 Fond
Mikel Landa Meana
Nairo Quitana

Toti cei 3 au reusit sa se claseze in top 15 Turul Frantei.

Abus

 

  • Din nou la mountainbike, la nivel national de data aceasta, la noi in Romania 🙂

Abus Aventor a fost testata in acest sezon de 20 de sportivi componenti ai echipei Carcover Racing Team. Alaturi de noi, Abus Aventor a ajuns pe cele mai inalte trepte ale podiumului.

 

Unul din motivele pentru care admir Abus Aventor, este ca pur si simplu are un video de prezentare si pentru prima data incepem sa intelegem ca o casca nu este doar o bucata de polistiren si avem ocazia sa vedem cu ochii nostri si sa intelegem cum functioneaza si care este tehnologia din spate.

De exemplu: Ce este sistemul ActiCage, cum este ventilata casca, au facut si teste de caldura pentru a observa care parte a capului este mai incalzita si unde este nevoie de ventilatie. Pana si bretelele nu sunt orice fel de bretele, sunt realizate de o firma producatoare de sutiene, pentru ca s-au gandit la pielea ta 🙂

Ai 2 suporti dedicati pentru ochelari, sistem ajustabil, iar sincer sa fiu acum cand ma gandesc realizez ca anul acesta am vazut mai rar transpiratie pe ochelari, inseamna ca probabil buretii si-au facut treaba mai bine decat la vechea casca sau nu am mai tras eu asa de tare, asa este ? 😀

Abus Aventor este teoretic o casca dedicata pentru sosea, iar faptul ca noi am fost destul de fotogenici si pe scena de Mtb, aduce in vedere cat de versatila este de fapt. Ai o singura casca cu care iesi bine in poze atat pe mtb cat si pe cursiera. #numazic

Acestea sunt aspectele pentru care platesti un pic mai mult decat pe o alta casca, insa cumperi un produs care are in spate o tehnologie si o intreaga echipa de ingineri care au fost atenti la aspecte la care nu te gandeai.

Pana anul acesta, auzisem de Abus doar cand venea vorba de lacate de bicicleta. In discutii cineva spunea mereu: „Abus e tata lor cand vine vorba de lacate!” Nu stiam prea multe, nu vazusem niciodata unul, doar am auzit ca sunt cei mai tari la lacate. Dupa cat de bine s-au pozitionat in domeniul sigurantei bicicletelor, nu puteau sa se situeze mai prejos nici in domeniul atat de important al protectiei biciclistilor.

Sunt numeroase exemplele de oameni pe care o simpla casca i-a salvat, intr-un moment pe 2 roti. Castile Abus sunt pentru cei mai buni, pentru cei care vor ceva mai mult, iar daca crezi ca ti se potriveste, alege cu incredere !

Casca, precum si alte modele le poti gasi la linkul urmator:

https://www.marosbike.ro/search/abus+aventor/

Abus Aventor

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici: