Avrig – Triada Mtb Race

Avrig Mtb Race

Si asa a inceput sezonul 2019 pentru mine. Direct cu un weekend cu 2 competitii in cadrul Avrig Mtb Race : sambata proba de XCO care stiam ca va fi distractiva de anul trecut si duminica proba de maraton 80 de km.

Cred ca toata lumea a fost placut surprinsa de vremea mai buna decat ne pregatisem.

Proba de sambata a fost un XCO clasic, spre deosebire de anul trecut cand a fost XCC, apoi XCT, la un moment dat te incurcai in denumiri. 🙂  Au fost in mare parte aceleasi portiuni faine, tehnice si distractive. La reunoasterea  pe bicicleta, le-am parcurs la prima vedere cateva dintre ele.

Cum se obisnuieste la XCO, startul a fost ca din pusca. Am facut o cursa cat de buna am putut in aceasta perioada, dar fara un rezultat notabil. (locul 5 din 17)  Cum spuneam si cum ati putut vedea din filmarea de mai sus, traseul a fost distractiv, cu elemente interesante care iti puneau emotiile la incercare.

Ma amuzau oamenii care ma luau reper si credeau ca daca ma depasesc, daca se tin de mine inseamna ca „e de bine”. Cine stie ce e bine si ce nu ? In Giocoach le spun oamenilor care este reperul corect pe care ar trebui sa il seteze.

Imi puneam sperantele in a 2-a zi, etapa de marathon din cadrul Avrig Mtb Race, unde cred ca ma descurc mai bine. Prima jumatate din cursa de 80 de km a trecut binisor, iar apoi au inceput momentele de reflectii personale.

Am inceput sa realizez ca ceva nu merge conform planului. Eram destul de departe de baietii fruntasi si astfel m-am conformat si am inceput sa ma gandesc la ce se intampla si mai ales DE CE.  De fiecare data cand e o problema, cred ca acesta este cel mai scurt drum spre solutie.

Am inceput sa gasesc raspunsuri, mai pierdeam cate o pozitie, mai gaseam un raspuns, cam asa au decurs ultimii 40 de km. Referitor la reteta de prajitura despre care ti-am spus in postul de pe facebook, m-am gandit la lucrurile pe care le-am facut bine anul trecut si pe care le-am sarit anul acesta, iar reteta ar fi in felul urmator:

  • Sezonul ciclocross – Am participat la aproape toate etapele de ciclocross de la finalul sezonului 2017 si inceputul lui 2018.
  • Imediat dupa CX a urmat pregatirea pentru Campionatul Mondial de Wintertriathlon, unde am obtinut locul 3 si medalia de bronz.
  • Apoi m-am dat jos de pe skiurile de fond si imediat, in februarie, am inceput programul de antrenament pe bicicleta.

Anul acesta, datorita unui santier in curs, am ratat sezonul de CX, am continuat totusi pregatirea pentru Campionatul European de wintertriathlon, la care nu am reusit sa ajung intr-un final. Am avut totusi parte de un cantonament de aproape 3 saptamani in Cipru, insa cu toate acestea pregatirea pe bicicleta in sezonul 2019 a inceput cu o luna mai tarziu decat in 2018, datorita unei ierni prelungite.

Cu toate acestea, scuzele nu exista. Solutia nu este decat sa ne punem pe treaba, iar rezultatele vor iesi la iveala. Inceputurile lente sunt bune, pentru ca este loc pentru crestere in timp, iar o forma foarte buna la inceput de sezon nu e tocmai un semn bun, pentru ca vrei sa fii in forma in mijlocul sezonului, nu la inceputul lui.

Recolta se culege o singura data intr-un an si nu ai vrea sa o culegi primavara 🙂

Ii felicit pe participanti, am fost placut impresionat sa vad oameni care au muncit mult si au reusit rezultate frumoase.

Felicitari lui Rossi pentru victoria de la marathon. Ne cunoastem de ceva vreme si ma bucur de fiecare data cand ne intalnim. Omul are 4000 de km deja in 2019 🙂 Dovada ca Hard work, pays off !

Bravo si lui Georgian Grec, un tip care la asa fizic ma tot intrebam cum de nu il vad niciodata pe podium. Era clar ca este o treaba de timp si iata ca in 2019 ne surprinde la Avrig pe podium. Ceilalti sunt clasici: Flo, Comisan, Paul de la timisoara care tine steagul Velocitas sus 😀

Cea mai frumoasa reusita a fost Trio-ul Carcover care a castigat marathonul la categoria Elite. Bravo baietii: Raul, Malnasi si Duca ! O dovada frumoasa ca lucrurile facute cum trebuie, spiritul de echipa si mindsetul functioneaza.

Avrig Mtb Race

Sa reusesti o asemenea performanta, sa domini un concurs impreuna cu colegii de echipa este cu adevarat motivant.

Ne mai pregatim si ne vedem la urmatorul concurs !

-Sergiu.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cum masori BCD la un angrenaj ?

Chiar acum am dat jos un angrenaj si caut o placa sa o montez. Pare simpla treaba, insa daca nu tii cont de un mic aspect (BCD), poti face o comanda gresita, sa pierzi timp si bani apoi.

Greseala pe care o poti face, este sa nu tii cont de distanta intre suruburi. Nu e important doar numarul de dinti pe care il vrei, multi dintre noi se gandesc doar la acest aspect. Apoi este intrebarea: ovala sau normala ?

Oricare tip ar fi, atunci cand comanzi trebuie sa stii exact ce BCD are angrenajul tau.

Cum aflii acest lucru ?

  1. Fie citesti pe el
  2. Fie masori.

Asa se masoara un angrenaj cu 4 suruburi si BCD 104mm:

Se masoara suruburile opuse, nu alaturate. Valoarea obtinuta va trebui sa o cauti in specificatiile placilor atunci cand faci o comanda.

In cazul in care masori suruburile alaturate:

BCD

Va trebui sa te ghidezi dupa urmatorul tabel pentru angrenaje cu 4 suruburi:

BCD

In cazul in care folosesti Sram, exista posibilitatea sa montezi direct placa pe bratul angrenajului (direct mount), iar astfel nu mai trebuie sa tii cont de BCD, la fel ca si in imaginea de mai jos:

Insa nu toate angrenajele au aceasta optiune.

Sper ca te-am scutit de comenzi gresite si timp pierdut, cu acest articol.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Devron Romania – Povestea din spatele acestei colaborari

Incepand cu sezonul 2019, sunt bucuros sa concurez pe aceasta bicicleta:

Devron Vulcan 7
Devron Vulcan 7

Este varful de gama de la Devron, echipata cu tehnologii avansate : transmisie 1×12, configuratie dedicata BOOST, etc.

Daca pana acum am fost obisnuiti ca Devron sa prezinte biciclete entry-level, iata ca planurile sunt serioase si urmeaza sa fie disponibile la vanzare si modele pentru un nivel mai ridicat al performantelor.

De-a lungul timpului am pedalat pe mai multe biciclete, unele mi le-am cumparat eu, altele le-am primit, insa in ultimii ani am inceput sa ma gandesc „Nu as putea eu sa reprezint un brand de biciclete romanesc ?”. Am pedalat pe Focus (Germania), Cube (tot nemti), Cannondale (USA), Rocky Mountain (Canada) si ma gandeam, ce legatura am eu cu aceste branduri ? Promovam ceva strain pentru ca oamenii sa isi cumpere aceste branduri si banii sa ajunga la straini. E adevarat ca performanta bicicletelor isi spunea cuvantul.

M-am uitat in jur si ma gandeam „Mai, daca ar fi un brand romanesc care sa construiasca o bicicleta care sa se ridice la asteptari, pe acea bicicleta as vrea sa concurez si sa o promovez cand am ocazia” (Anul 2013)

Anii au trecut, oamenii de la DHS au dezvoltat un nou brand, o noua fabrica cu totul separata si au conceput brandul Devron, care a culminat in 2017 cu prototipul Devron Vulcan 7. De cand l-am vazut prima oara, mi-am dat seama ca este o bicicleta pe care poti castiga competitii. Desenat frumos si indraznet,  te face sa te simti bine atunci cand il privesti, poate datorita culorilor calde.

In toamna anului 2018, am incheiat discutiile cu prietenii de la Devron si am primit noua bicicleta pe care voi concura in sezonul 2019.

 

Devron Vulcan 7 este echipat in felul urmator:

  • Cadru Hardtail 29 carbon, marime L.
  • Furca Rock Shox Sid Boost
  • Roti Novatec Flowtrail aluminiu
  • Angrenaj Sram X0 cu placa de 32 dinti
  • Schimbator spate Sram X0
  • Caseta 12 pinioane Sram X0, 10-50
  • Frane Sram Guide
  • Ghidon si tija sa Truvativ Noir carbon
  • Sa WTB carbon
  • Cauciucuri WTB Ranger Light 29×2.25

Cu o greutate totala de aproximativ 10 kg.

Cadrul fiind marime L, am schimbat pipa cu una mai scurta si pozitia este perfecta pentru cei 1.75 ai mei.

Asadar, anul 2019 ma va gasi pedaland pe Devron, care este un brand gandit in Romania si pe care il voi promova cu drag.

In ultima perioada am inceput antrenamentele pe noua bicicleta si imi place din ce in ce mai mult. Tocmai am incheiat un cantonament de 3 saptamani in Cipru, poti vedea aici cum a fost:

Sa ne vedem sanatosi la competitiile care urmeaza ! 🙂

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Maraton Miercurea Ciuc : „Nu ma mai urc pe Hardtail !!”

Acesta a fost unul din weekendurile acelea cu 2 concursuri.

Plecat de la Oradea cu echipa Carcover spre Zemes XCO, unde am purtat pentru prima data intr-un concurs tricoul de Campion National la XCO:

Insa se pare ca nu mi-a tinut noroc.

Chiar spre finalul primei ture am facut pana si am fost nevoit sa alerg pana la zona de tranzitie unde am avut mare mare noroc sa imi ofere cineva o roata de rezerva care sa se potriveasca la fix cu transmisia mea xx1. Dupa multe pozitii pierdute am incalecat din nou pe bicicleta si am continuat. Am recuperat cat am putut si am incheiat pe podium. Totodata a fost si ultima etapa din cupa nationala de XCO si am avut placerea sa obtin titlul de vicecampion si aici, dupa cele 4 etape.

Pe drum spre casa, imi fac un calcul si le spun baietilor sa ma lase in Miercurea Ciuc, unde a 2-a zi urma Maraton Miercurea Ciuc.

De indata ce ma dau jos din masina simt asa un aer ce inspira a moment de intalnire cu un eveniment care a stat in caietul cu planuri de mult timp pentru mine. Am auzit de acest eveniment de la George Popovici, care a participat in 2010 cred, dar a avut ghinion de un accident nasol, incheind totusi pe locul 2 cu fata plina de sange. Cu sange s-a lasat si anul acesta, cand Bogdan Duca a castigat in fata lui Kelemen Arpad la un finish sprint, in timp ce Bogdan avea un genunchi in pioneze si plin de sange dupa o cazatura pe ultimele coborari. Ce viteaz si omul asta ! Sa pici si sa mai ai vână sa sprintezi la finish.

Dupa pana de sambata de la XCO, am refacut tubeless si am umflat bine cauciucurile. Poate prea bine, incat am simtit prea bine traseul de la Ciuc. Fiecare radacina, fiecare piatra era parca scanata de mainile mele de pe ghidon si de spate. La un moment dat devenise neplacut si am spus:

„Dupa cursa asta nu ma mai urc pe hardtail!”

Era un moment chiar frustrant caci traseul era unul dintre cele mai frumoase pe care concuram si nu ma puteam bucura de el, pentru ca ma simteam ca pe pikamer, iar daca la inceput era distractiv, dupa 40-50 de km era dureros si agasant. O stare care te ducea la ganduri negre si promisiuni ca si cea de mai sus.

Ulterior mi-am dat seama ca umflasem prea tare cauciucurile, lucru care m-a afectat. Interesant caci putin mai tarziu la Epic, o saptamana mai exact, am putut parcurge 4 zile prin Carpatii salbatici, fara sa simt macar nevoia de full-suspension, asa cum auzisem de la toti ca e musai sa ai full pe traseul ala, altfel degeaba participi. Iata ce diferenta poate face doar cantitatea de aer din cauciucuri, o transforma in cu totul alta bicicleta.

La Epic am avut chiar prea moale cauciucul de spate, incat in ultima zi am lovit mai tare un bolovan si am facut snake pe tubeless 😀 daca iti vine sa crezi. Practic nu a fost snake ci pur si simplu am taiat cauciucul (nu camera, ca la un snake bite obisnuit). Am rezolvat problema destul de repede cu maxsalami.

Revenind la Ciuc, nu m-am simtit in cele mai bune zile ale mele. Poate datorita faptului ca am concurat cu o zi inainte sau mai mult, pentru ca am alergat o bucata buna de traseu. Cert este ca am avut un ritm surprinzator de prost pentru mine. Nu reuseam sa ma tin de nimeni, nu gaseam resurse sa impun un ritm. A fost un traseu de 70 de km, iar pe la km 55 am ajuns in ultimul punct de alimentare si m-am pus pe infulecat lamai, goale. Nu stiu ce m-a apucat, dar ma gandeam ca lamaile sunt naturale si imi fac bine. Ma tot gandeam eu la un test despre care citisem intr-o carte recenta care spunea ca, corpul tau devine instant mai puternic daca doar te gandesti la vitamina C in stare naturala, decat vitamina C in stare procesata. Si gandul meu era numai la lamai.

Placebo sau nu, a functionat si am inceput sa pedalez de parca abia ma incalzisem. Stiam despre mine ca pornesc mai greu uneori la concursuri, dar chiar sa am nevoie de 55 km ?! La un moment dat depasesc pe Mocanu Eugen si ma intreaba si el surprins de mine: „Ce ai facut ? Ai bagat Cola ?” Raspunsul meu sec:”Nu!”. Nu a mai avut timp de alte intrebari caci distanta crestea deja intre noi.

Spre marea mea surprindere, in ultimii 15 km din traseu, am recuperat toate pozitiile pierdute de la inceputul cursei, indiferent de categorie, ii stiam doar dupa echipament. Intr-un final am incheiat pe locul 2 la categorie, dupa un baiat deosebit de simpatic si de performant:

Maraton Miercurea Ciuc

Este o oarecare satisfactie cand constati ca si intr-o zi in care mergi slabut, reusesti un loc 2.

O saptamana mai tarziu a urmat: Carpathian Mtb Epic – cea mai dificila experienta pe 2 roti pentru mine.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[TEST] – Metal Enduro pe intuneric cu farul de bicicleta Eastpower EBL307 4000 lumeni.

In urma cu putin timp am primit la test farul de bicicleta Eastpower EBL307, in ideea de a participa la Moontime Bike Bucuresti. Intre timp am aflat ca editia de anul acesta s-a anulat, astfel ca am decis sa scot la plimbare noul far la un test adevarat, nu la joaca in centrul Bucurestiului. Am ales pentru test una dintre cele 8 speciale din cadrul Metal Enduro care anul acesta a fost etapa de calificare pentru Cupa Mondiala de Enduro.

Am ajuns in varf, locul de unde incepe speciala si odata cu lasarea intunericului am pornit la vale. Vezi ce a iesit:

Farul de bicicleta Eastpower EBL307 a trecut testul cu Brio, iar dupa cum vezi si eu am ajuns cu bine la finalul coborarii. 🙂

Farul este un accesoriu obligatoriu prin lege, odata cu lasarea intunericului. Acum ai la dispozitie acest model care va face fata in turele care urmeaza cu bicicleta la ore tarzii.

Se ataseaza pe ghidon foarte usor si rapid.

Are in componenta 7 leduri cu 3 pozitii de functionare si un suport de pus pe cap pentru drumetii, pesteri, etc.

Detalii tehnice Far Eastpower EBL307 pe care il poti achizitiona de aici: Cumpara Farul Eastpower

  • Cu acumulatori si incarcator
  • 7 Led -uri CREE XM-L T6
  • 4000 lumeni
  • 3 functii
  • material anti zgarieturi
  • autonomie modul 1: 3 ore
  • autonomie modul 2: 7 ore
  • Dimensiune: 56x58mm
  • Greutate: 210 gr.
  • Baterie: 6cellx1500mAh
  • Negru
  • AM

Ce primesti in pachet ? Vezi aici :

Il poti achizitiona de aici:

https://coolbiketeam.ro/accesorii-biciclete-1272/sisteme-de-iluminat/POW307

A fost o experienta inedita sa testez acest far. Nu am mai pedalat pana acum pe trasee tehnice noaptea, dar acum am mai mare incredere datorita acestui far. Practic ai lumina in fata ta pe bicicleta ca si cum ar fi ziua datorita celor 7 leduri care lumineaza mai mult decat suficient. In plus frumusetea este ca descoperi traseele intr-un mod nou.

Prin urmare, chiar daca ziua se scurteaza, antrenamentele vor continua. 😀

Spor la dat tuturor !

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Concluzii Abus Aventor dupa sezonul 2018 si povestea acestei casti.

Abus Aventor

Anul acesta am avut placerea, atat eu cat si colegii mei din echipa Carcover Racing Team, sa testam unul din cele mai bune modele de casti de la Abus, modelul Abus Aventor.

Pentru mine personal, a facut fata cu brio la cele 36 de zile de concurs, un nou record pentru mine dupa 34 anul trecut. Totodata a fost sezonul cu cele mai bune rezultate pentru mine de cand practic ciclism si ma bucur ca Abus a fost alaturi.

Casca Abus Aventor a facut parte din echipamentul meu si practic a fost unul din multitudinea de lucruri care face diferenta si contribuie la succes.

Multumita lui Dumnezeu, nu am testat-o la impact sau cazaturi, cu toate ca sunt sigur ca ofera cea mai buna protectie multumita sistemului active cage, insa ce pot spune cu siguranta este ca are o greutate redusa la doar 260 grame.

Nu e cazul la mine, insa colegele mele din echipa spun ca este foarte potrivita si pentru oamenii cu parul lung:

(Stanga) Eszter Bereczki si Lupuj Noemi (Dreapta)

Foarte impresionant si important de stiut sunt numele mari care concureaza la nivel mondial cu acest model. Acei oameni au o multime de oferte din care sa aleaga, iar faptul ca dintre toate au ales Abus, spune ceva.

  • La Mountainbike:

Florian Vogel – campion European XCO

Iolanda Neff – campioana mondiala si europeana la feminin XCO 2018

Maja Włoszczowska – campioana Poloniei si locul 3 in campionatul mondial de marathon 2018

Abus Aventor

  • La Sosea:

Intreaga echipa Movistar concureaza cu castile Abus.

Alejandro Valverde – campion mondial 2018 Fond
Mikel Landa Meana
Nairo Quitana

Toti cei 3 au reusit sa se claseze in top 15 Turul Frantei.

Abus

 

  • Din nou la mountainbike, la nivel national de data aceasta, la noi in Romania 🙂

Abus Aventor a fost testata in acest sezon de 20 de sportivi componenti ai echipei Carcover Racing Team. Alaturi de noi, Abus Aventor a ajuns pe cele mai inalte trepte ale podiumului.

 

Unul din motivele pentru care admir Abus Aventor, este ca pur si simplu are un video de prezentare si pentru prima data incepem sa intelegem ca o casca nu este doar o bucata de polistiren si avem ocazia sa vedem cu ochii nostri si sa intelegem cum functioneaza si care este tehnologia din spate.

De exemplu: Ce este sistemul ActiCage, cum este ventilata casca, au facut si teste de caldura pentru a observa care parte a capului este mai incalzita si unde este nevoie de ventilatie. Pana si bretelele nu sunt orice fel de bretele, sunt realizate de o firma producatoare de sutiene, pentru ca s-au gandit la pielea ta 🙂

Ai 2 suporti dedicati pentru ochelari, sistem ajustabil, iar sincer sa fiu acum cand ma gandesc realizez ca anul acesta am vazut mai rar transpiratie pe ochelari, inseamna ca probabil buretii si-au facut treaba mai bine decat la vechea casca sau nu am mai tras eu asa de tare, asa este ? 😀

Abus Aventor este teoretic o casca dedicata pentru sosea, iar faptul ca noi am fost destul de fotogenici si pe scena de Mtb, aduce in vedere cat de versatila este de fapt. Ai o singura casca cu care iesi bine in poze atat pe mtb cat si pe cursiera. #numazic

Acestea sunt aspectele pentru care platesti un pic mai mult decat pe o alta casca, insa cumperi un produs care are in spate o tehnologie si o intreaga echipa de ingineri care au fost atenti la aspecte la care nu te gandeai.

Pana anul acesta, auzisem de Abus doar cand venea vorba de lacate de bicicleta. In discutii cineva spunea mereu: „Abus e tata lor cand vine vorba de lacate!” Nu stiam prea multe, nu vazusem niciodata unul, doar am auzit ca sunt cei mai tari la lacate. Dupa cat de bine s-au pozitionat in domeniul sigurantei bicicletelor, nu puteau sa se situeze mai prejos nici in domeniul atat de important al protectiei biciclistilor.

Sunt numeroase exemplele de oameni pe care o simpla casca i-a salvat, intr-un moment pe 2 roti. Castile Abus sunt pentru cei mai buni, pentru cei care vor ceva mai mult, iar daca crezi ca ti se potriveste, alege cu incredere !

Casca, precum si alte modele le poti gasi la linkul urmator:

https://www.marosbike.ro/search/abus+aventor/

Abus Aventor

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

TCH Deva – Ultima si cea mai frumoasa etapa din Cupa Nationala de marathon.

Weekendul ce tocmai s-a incheiat a avut loc competitia TCH Deva, ultima etapa din Cupa Nationala de marathon, din cele 5 care s-au desfasurat in acest sezon:

  • Avrig Mtb Challenge ( 80 km/1900m )
  • Faget Marathon ( 70 km/1900m )
  • Vidraru Bike Challenge ( 90 km/2400m )
  • Explorer Mtb ( 70 km/1300m )
  • TCH Deva ( 66 km/2200m )

A fost un sezon lung si a fost o bucurie sa ajung la fiecare etapa. La 3 dintre ele am ajuns pentru prima data. Este un fapt imbucurator ca dupa 10 ani de cand practic acest sport, inca sa ajung la competitii pentru prima oara.

La Deva am ajuns anul acesta pentru a 2-a oara, prima ocazie fiind anul trecut cand am facut greseala sa subestimez traseul si sa plec doar cu 2 geluri la mine. Consecinta a fost ca „mi-a picat pianul” de mi-a inegrit unghia la picior 😀 (vorba lui Iulian). Pe de alta parte, anul acesta am pornit in cursa mai bine pregatit, atat fizic cat si cu 6 geluri la mine. Nu ai spune ca e nevoie de atatea pentru doar 66 de km, asa e ? Daca anul trecut am pornit cu 2 geluri, anul acesta am ramas la final cu 2 din 6. Mai bine sa ai mai multe decat prea putine.

Imediat dupa concurs, povestind cu colegii de pe podium, am conchis ca tocmai am participat la cea mai frumoasa etapa din cele 5, cu toate ca a fost cea mai scurta ca si distanta, dar una din cele mai grele ca si diferenta de nivel, nu mai putin de 2200 de metri de urcat. Poate pare mult, dar dupa Carpathian Epic, nimic nu mai este greu. Atat timp cat stai pe bicicleta si pedalezi, nu ai motive sa te plangi.

De ce spunem ca este cea mai frumoasa ? Poate datorita culorilor de toamna care te surprind placut oriunde te uiti, dar lasand deoparte culorile, potecile prin padure sunt chiar superbe. Mai putin placuta, dar care face parte din reteta este coborarea de viteza pe pietre unde las, apoi urcarile la limita care te pun la incercare. Una peste alta, concluzia de „cea mai cea” dintre cele 5 a venit datorita diversitatii, dificultatii si frumusetii traseului. Si celelalte etape au fost frumoase in felul lor, cu elementele lor specifice, aceasta fiind doar parerea mea.

Competitia de la Deva, a pornit intr-o dimineata racoroasa de Octombrie, care te face sa te simti ca o femeie, in sensul ca nu stii cu ce sa te imbraci 😀 Temperatura cu o ora inainte de start, iti spune sa scoti blana de iarna, insa soarele si cerul senin prevesteste o zi calduroasa, astfel revii la echipamentul de vara. Prima urcare vine in intampinarea ta si te ajuta sa te simtit, cel putin mai calduros, iar bataile inimii aproape de maxim cu siguranta iti incalzesc pana si sufletul 🙂 Alaturi de mine, cot la cot, urca un copil cu o bicicleta de oras, pe care toti cei prezenti l-au observat. Personal l-am felicitat dupa concurs si am fost mirat ca bicicleta aceea a facut fata pe traseu, chiar si pe cel scurt.

In continuare ne formam un grup de vreo 8-10 oameni si continuam sa pedalam pe dealurile de langa cetatea Deva. La un moment dat pe o coborare mai abrupta, pierd putin aderenta si ma trezesc ca nu mai pot controla bicicleta si o iau de-a curmezisul, drept la vale, pe frunze si printre copaci ca intr-o loterie in care ma rugam sa trag lozul castigator. Intr-un final intru din nou pe poteca si redresez situatia. Interesant a fost ca din povestile de la final am aflat ca nu am fost singurul care a intrat in acest roller-coaster.

Ajungem la primul asfalt din padure si aici constat un haos: marcaj in dreapta care duce in padure, o sageata pe asfalt frumos colorata probabil de scolari pe care de data aceasta o vad doar pentru ca am norocul sa fiu pe urcare, insa altii nu au vazut-o si au ales varianta spre dreapta in padure. Mai merg 100 de metri, vad pe cineva venind din fata inapoi. Ma gandesc ca o fi fost traseul scurt, in dreapta prin padure asa ca imi vad de drum alaturi de Maus si Paul Muntean. Usor, usor ii pierdem din vedere pe cei din fata cand vine coborarea, iar spre finalul ei Andrei Mititelu reuseste sa prinda grupul din fata, chiar inainte de asfalt. Eu ajung singur pe asfalt cu vant din fata, o conjunctura nu tocmai de dorit. Neavand alta alternativa, continui asa mai departe. Un pic mai tarziu ajungem din nou pe offroad si incep urcarile fizice, cat si cele in clasament pentru mine.

Trec de Maus, ajung la portiunile foarte dificile de urcat unde il vad pe Mititelu in fata cu Dan Mitru (cred). Dupa o bucata de vreme, trec de Roberto Burta care nu avea un apetit prea mare de concurs in ziua aceea, ajung in cele din urma cu Andrei in punctul de alimentare unde eu ma opresc, iar el nu. Am din nou de recuperat, de data aceasta la vale unde nu e tocmai usor fata de un om care din cand in cand mai ia cate un KOM la vale, 😀 insa reusesc pe portiunea abrupta si tehnica, sa ajung foarte aproape, dupa care urmeaza un plat unde el ia avans din nou pana cand ajungem la urmatoarele urcari. Aici nu dureaza mult si ajung langa el avandul in fata  la 200m pe Sergiu Balauca. Ajungem la un moment dat toti 3 la un loc, moment in care trebuia sa ne facem un selfie, dar nu am fost asa de inspirat, iar urcarea imi punea usoare probleme cu aderenta.

Ritmul ma ajuta si continui de unul singur, dupa o bucata de vreme ajung la ultima urcare unde mai schimb o vorba cu veteranul Romica Vestemean si continui dupa Dan Mitru pe care il prind spre finalul ei. Chiar pe ultimul, ultimul gat, inainte de ultima urcare dam amandoi un sprint cot la cot, doar de amorul artei, deoarece eram la categorii diferite. Reusesc sa il dobandesc si intru pe coborarea spre finish si spre titlul de Campion in Cupa Nationala de Marathon, dupa cele 5 etape si 3 victorii in categoria Open Amatori. Etapa de la Deva a fost decisiva pentru victoria finala in Cupa.

De-a lungul traseului am reusit sa fiu atent si norocos astfel incat sa nu ma ratacesc, desi au fost vreo 4-5 momente in care m-am oprit si apoi am ales trasa corecta.

Sunt bucuros de acest rezultat, am muncit mult, am avut un esec la Pucioasa, insa am reusit sa aduc acasa la Resita si tricoul de Campion la XCM, alaturi de cel de XCO.

Ma bucur ca am ocazia sa fac parte din una din cele mai bune echipe de ciclism din Romania si vreau sa il felicit pe colegul meu Andrei Mititelu care a incheiat pe locul 2 si alaturi de care am pedalat la cele mai multe competitii in 2018, pe Marton Blaszo care a castigat competitia de la Deva la general, fetele Eszter Bereczki si Zsanette Bartok pentru locurile 1 la feminin, traseul lung si mediu, pe Mura Istvan, unul din oamenii de baza care nu a luat startul, insa a incheiat pe locul 3 dupa cele 5 etape.

Impreuna suntem Carcover Racing Team !

Multumesc celor care ma sustin in ceea ce fac :

Multumesc ca esti aproape, mai urmeaza ultima competitie din sezonul 2018, care se va desfasura cu becul stins. 🙂

Va urma,

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Giocamp 10 – O experienta care se traieste.

Weekendul ce a trecut s-a desfasurat a 10-a editie Giocamp, la poalele muntilor Semenic.

Coincidenta sau nu, in urma cu 10 ani am inceput sa practic mountainbike exact in acelasi loc unde s-a desfasurat tabara cu biciclete, la aceeasi pensiune, mai mult sau mai putin cu aceeasi oameni, dar sigur pe aceleasi poteci si drumuri de munte.

Din arhiva:

Giocamp
10 years ago

Asa aratam la primul concurs din viata mea, in 2008: in tricou, pantaloni de strand, fara casca, fara bidon de apa si fara manusi.

si fara numar…

Poti afla intreaga mea poveste, cum am ajuns ca un an mai tarziu sa urc pe prima treapta a podiumului, in primul capitol din cartea „De la zero la campion”

Revenind la Giocamp, este un proiect de suflet, care a fost un vis pentru mine. Când eram în facultate şi mergeam cu trenul, mă uitam pe geam şi mă gândeam cât de fain ar fi să organizez un eveniment cu biciclişti, să ne strângem o gaşcă de oameni şi să fim 3 zile la munte pe cele mai faine poteci, să mâncăm împreună bucate alese, să petrecem serile împreună la foc de tabără şi să trăim o experienţă adevărată de ciclism. Intre timp au trecut 10 editii si daca ma uit in urma, raman cu un nod in gat gandindu-ma la tot ce s-a intamplat, la ce oameni deosebiti aduce acest eveniment la un loc si cu ce amintiri de poveste ramanem !

Dupa editia de anul acesta raman cu prieteni noi, cu miros de brad drept suvenir, cu „Doamne fereste!”, ce gust ! (participantii stiu despre ce vorbim 😀 ), cu unele din cele mai frumoase trasee din Banat, cu emotii de tot felul pentru fiecare dintre noi, cu aroma de rom din tiramisu, cu diferite soiuri de mere pe care le culegeam direct din pom la finalul fiecarei ture, cu o seara de poveste la foc de tabara si cu aceasta bijuterie de videoclip:

In curand voi reveni cu un calendar pentru anul 2019.

Ne vedem data viitoare ! 🙂

Daca vrei sa fii primul care afla cand mai organizam, click aici:

https://tinyurl.com/ycxeumuv

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy – „Al doilea Epic!”

Este miercuri si abia acum mi-am revenit si adunat gandurile dupa weekendul trecut in care am participat din nou la un Duo.

Interesant este ca acum cativa ani abia puteam concepe sa particip la traseul lung. Ma gandeam, aia trebuie sa fie nebuni, altfel de ce sa te chinui 4-5 ore ? In momentul de fata este ceva natural sa ma inham la asemenea provocari. Colegul meu, Mititelu Andrei, spune ca la cursele lungi ai parte de mai multe trairi, duble fata de un traseu mediu. 🙂 Cam asa e, uneori aproape renunti de 2 ori…

Medias Bike Marathon si Arad Mtb Trophy, acesta a fost meniul ales pentru weekendul trecut.

Nu stiu daca e bine sau rau ceea ce fac cu 2 curse intr-un weekend. Le aleg pentru ca pur si simplu exista posibilitatea sa particip la amandoua. Unii si-ar pune intrebarea: De ce ? Iar eu ma intreb:”De ce nu ?”

Am inceput cu a ma prezenta pentru a 2-a oara la Medias Bike Marathon, desi statisticile spun ca ar fi, de fapt, a 4-a ocazie cu care particip la Medias. La primele 2 a fost terapie medicinala cu noroi medieval, iar cele din urma 2 au fost sedinte la solar. Faci cum faci, dar pleci terapizat de la Medias.

Anul acesta traseul lung s-a desfasurat de-a lungul a 72 de km cu 1800m diferenta de nivel. Aparent, un pic mai greu decat anul trecut, dar nu am crezut pana cand nu am vazut ca castigatorul (mama ei de cacofonie 😀 ) a incheiat competitia intr-un timp cu 7 minute mai slab decat timpul meu de anul trecut. Deci da ! A fost mai greu anul acesta.

Inca de la start, oamenii au inceput „sa-i dea’ cacao!” (vorba lui Stefan), in sensul ca … i-au dat cacao si s-au dus de nu te puteai tine de ei. Nu vorbesc in numele tau, ci doar al subsemnatului 🙂 Am incercat sa ii prind din nou pe portiunea unde credeam ca sunt mai bun si pareau asa de tangibili, mai ca ii puteai atinge. Ma refer la portiunea aceea grea pe iarba unde unii au facut push bike, iar eu am tras cu dintii, dar nu am reusit decat sa ma apropii vertiginos si cand sa ii prind din urma, a inceput coborarea.

Las de frane, dar nu prea tare ca mi-e mila de mine, dar mai tare de fotografii de pe margine. Zbor pe pasunile Mediesene verzi si ajung singur la asfalt. Aici urma o portiune de plat pe care o stiam de anul trecut si numai singur nu era bine sa ajungi aici. In fata vad pe cineva, in spate tot asa. Ma consemnez ca nu mi-au iesit treburile pana aici asa cum vroiam si continui. Ma prinde Georgian si continuam putin impreuna pana la urmatoarele urcari. De acolo continui singur pentru o vreme, iar peste cativa km il prind pe colegul meu amintit mai sus, Andrei. Nu i-au iesit nici lui socotelile. Mergem impreuna pana intr-un punct de alimentare si tragem tare pentru ca in campul vizual erau ceva concurenti la 1-2 minute in fata. Ajungem in punctul de alimentare, ne hidratam, mancam, luam si pentru acasa la copii in buzunare si…ce sa vezi, ne prind 2 din urma, asa brusc. Continuam cu unul dintre ei pe portiunea de coborare si plat ce urmeaza.

Facusem cu 2 zile inainte traseul de 40 de km, dar nu credeam ca bucla in plus de 30 de km va fi asa de plictisitoare. In sfarsit, exact cand se termina platul si incepe urcarea, preiau conducerea si ma arunc pe urcare, ca un lup asupra unei biete oi 😀 De aici inainte am inceput sa recuperez, mai bine decat credeam, am pornit de pe locul 15 la general si aveam sa ma opresc pe 7 la final.

Un pic mai tarziu apar si primele semne din fata. Unii rideri care mi se pareau foarte puternici. Trec de primul, il ajung pe al doilea in urmatorul punct de alimentare in care nu opresc si constat ca este Ilies Ferencz, un sportiv si un om despre care se pot povesti multe si un prieten drag totodata. M-a avertizat inainte de start ca nu se mai antreneaza. El este un fenomen de om, care obisnuia sa castige multe maratoane grele la general, chiar fara spd-uri pe la inceput. Pentru prima oara intr-o competitie sunt in fata lui si prind avans.

In urmatorii km il prind pe Elekes Laszlo, apoi pe Gyorgy Levente care pare surprins de ceea ce fac. Nu ma potrivesc nici cu el la ritm si nu stiu ce se intampla in spate asa ca aleg sa imi vad de ritmul meu de recuperator. Urmatorul pushbike vine cu Vlad Sabau in vazul meu, cu care ma duelez putin, caci clujenii nu cedeaza usor. Ma incurca putin intr-un moment cu lipsa de fairplay cand incerc sa evit un sant si imi taie calea. Vine urmatoarea urcare si ma fac nevazut spre finish.

Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy
Momentul ala cand il vezi pe fotograf si cand ajungi langa el te ridici in picioare sa scoti o poza de Jackie Chan pe bicicleta.

Intr-un fel abia astept sa se termine, e greu, dar e si deosebit de frumos in timp ce fortezi cum poti cu ultimele ramasite de energie. Ajung pe asfalt si ma uit in spate sa vad daca nu cumva o zaresc pe Andreea Marin. Nici urma de ea, asa ca inchei lininstit probabil a 2-a cea mai buna cursa a mea de anul acesta, dupa Campionatul National de XCO.

Stii momentul ala cand te uiti prin pozele dupa un concurs si dai scrol in jos si incepi sa il vezi pe primul care a ajuns, apoi tot recunosti din cei care erau in fata ta, ajungi la cel care stii ca a fost exact inaintea ta la finish si apoi…il vezi pe urmatorul dupa tine si dai scroll inapoi in sus si in jos si nu intelegi unde esti. Na, acum intelegi de ce nu am eu poza la finish. Noroc ca sunt pe podium si acolo e mai greu de ratat.

Locul 2 la categorie dupa Stefan, care incheie pe locul 4 la general.

Tari amatorii astia, v-am mai spus !

Un lucru deosebit printre multe altele, au fost trofeele de la concurs. Oameni buni, ca sa intelegeti despre ce e vorba si ce tineam noi in mana mai sus:

Mi-a placut super mult ca nu au fost medalii pe podium, nu au fost diplome. Le-au pastrat pentru gradinita, in schimb au oferit trofee bibelou. Super frumos !

Dincolo de aceste trofee, medaliile de finish au fost facute manual de un mester local. Ceva iarasi de apreciat si care denota ca cineva pune suflet in ceea ce se intampla la Medias Bike Maraton. Nu sunt medalii cumparate care seamana toate una cu cealalta, sunt din lut, probabil facute de o mana de om. Cum ar spune englezul: „Thumbs up!”

Dupa concurs am avut parte de un masaj dureros, de am transpirat aproape la fel ca si in concurs, dar binevenit caci simteam ca pot participa din nou.

Asa ca am pornit spre Arad, unde am ajuns la 12:00.

Aici competitia se arata ca si la indigo, spunea Andrei, adica: 70 de km cu 2000m.

Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy

8 tricouri Carcover Racing Team s-au asezat la start.

Caldura e infernala si aici, presiunea la fel, dar e mediul propice pentru ca diamantele sa se nasca. 😀 Pornesc si aici impreuna cu Andrei, cand eu mai in fata, cand el, apoi ne-am intalnit o perioada, dupa care am schimbat rolurile din ziua precedenta in care eu am excelat, iar acum era randul lui.

Pana la km 40 am pedalat ca nebunii la vale, pe unele portiuni cu bolovani unde nu mai exista nicio trasa ideala, fiecare o crea pe a lui pe loc. Artisti, domne’ !

Dupa 40 si un pic, s-a stins Garminul si a disparut si Andrei. A prins el o schema de la Raul Sinza dupa Epic si nu l-am mai vazut. Nici energie prea multa nu am avut, ca altfel il mai vedeam. M-am consolat ca nu poti merge 2 zile excelent si am continuat o cursa solitara. Noroc ca mai treceau prin peisaj cei de la tura scurta. La un moment dat, pe o urcare, era o imagine ca dupa razboi. Nici un fotograf nu ar fi putut sa exprime sentimentul.

Era o liniste de nu se auzeau decat usor niste pasi si lantul meu. In fata erau 3 oameni de la traseul scurt care impingeau fiecare la bicicleta de parca era o cruce de dus, iar eu veneam incet pe bicicleta, tot prafuit si transpirat cu un ritm la relanti. Imi era greu si mie, dar din respect pentru ei am devenit optimist pe loc.

Intr-un final, ca orice lucru unde daca tot invarti pedala la un moment dat ajungi la sfarsit, am incheiat al doilea Epic: 140 de km, cu 4000m in 2 zile.

Pe data viitoare,

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Dupa Epic, credeam ca s-a terminat greul: Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni.

Dupa ce v-am povestit cum a fost la Epic, am fugit impreuna cu Andrei Mititelu, la mare, in drum spre etapa 4 din Cupa Nationala de Maraton.

Astfel, de miercuri am ajuns la Luncavita, locul unde sambata aveam sa luam startul la Explorer Mtb Challenge, la traseul de 70 de km. Miercuri am incercat o recunoastere de traseu, insa o problema tehnica si o mica accidentare ne-a incurcat putin planurile si am vazut doar prima bucla de 40 km, urmand ca a 2-a zi cu forte proaspete si suruburi stranse, sa vedem ultima parte si sa incheiem complet traseul.

In timpul recunoasterii de miercuri am avut placerea sa descoperim cei mai vechi munti din Europa, cu o vechime de 300 de milioane de ani si se numesc Muntii Macinului, cu Varful Tutuianu, loc in care ne-am oprit la o vorba pentru un interviu :

Sederea in preajma satului Luncavita a fost tare frumoasa. Cu cortul in aer liber, foc seara, dus ca si la sat, iar oamenii deosebiti prin accentul lor si ambitie. Chiar am aflat de la omul care se ocupa de restaurant cum a ajuns Explorer Mtb sa fie etapa de Cupa Nationala. Raspunsul sau este plin de nuanta:

„Cine isi doreste ceva cu toata puterea si are staruinta, reuseste orice !”

Ziua de sambata se anunta destul de calduroasa, cu un start la ora 12 pentru ca sa fie timp generos pentru toti cei care doreau sa ajunga la concurs din toata tara. Aproape jumatate din traseu a fost prin padure, ceea ce a facut traseul destul de placut, insa cealalta jumatate a fost in soare si ritmul de concurs pe care am incercat sa il mentinem ne-a pus ceva probleme. Altfel nu ar fi fost un Challenge, nu ?

La concurs a fost, sa spunem, mai diferit decat la recunoastere. 🙂  Startul a fost unul nu foarte bun pentru mine, a durat putin pana mi-am gasit ritmul. Apoi am inceput sa prind viteza, in timp ce ma mai impotmoleam la cate o depasire. La un moment dat am facut echipa cu Eugen Mocanu si aveam amandoi un ritm bunicel, pana cand am ajuns pe o coborare lunga pe forestier cu piatra unde trebuia sa pedalez incontinu, un lucru nu tare confortabil pe hardtail in acel moment. Am pierdut usor contactul cu el, dar il vedeam mereu in fata si asa a ramas pana la final. Am mai pierdut o pozitie pe o urcare unde incepea sa nu mai imi placa acea stare de a impinge mereu pedala. Am avut un moment de slabiciune, cu toate ca ma alimentasem cum trebuie. Dupa ce am discutat si cu ceilalti la finish, probabil ca temperaturile ridicate au jucat rolul lor.

Traseul a fost unul destul de rapid, 70 de km cu 1600m diferenta de nivel. Dupa Carpathian Epic credeam ca am scapat de concursurile grele, dar m-am inselat. In timp ce pedalam pe acea urcare din ultimii 20 km, ma gandeam la vorbele lui Crista Daniel:

„Nu devine niciodata mai usor, doar tu devii mai rapid”

Asta e vestea proasta.

Vestea buna este ca am incheiat competitia pe locul 2 in clasamentul cupei nationale.

Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni

Am fost destul de bucuros, cand dupa o zi in care simti ca esti cam praf si te intrebi iarasi cat timp mai ai chef de tras, vezi ca totusi nu te-ai descurcat rau. Cum e vorba aceea: cand e greu, la toti la e greu.

Am o mare admiratie pentru acesti organizatori, pentru ambitia si munca cu care au reusit ca acest eveniment sa ajunga aici si sa ne faca sa mergem pana in Tulcea, sa descoperim locurile, muntii lor si pe ei insusi.

Mi-a placut si modul in care au premiat sportivii. La celelalte etape se urca de 2 ori pe podium, o data ca sa primesti o medalie de la FRC si inca o data sa te premieze organizatorul. Acesti oameni s-au gandit bine si au premiat direct in bani categoriile celor licentiati si pentru ceilalti au premiat Open, fiind exclusi riderii cu licenta. Parerea mea este ca e foarte fairplay pentru toti participantii, mult mai simplu si m-as bucura sa vad acest stil de premiere si la celelalte concursuri. A fost putin neclar la premiere, doar pentru ca sportivii erau obisnuiti in alt fel, iar organizatorul incerca sa se faca inteles unor oameni care nu erau dispusi sa asculte, ci sa vorbeasca.

Dupa premiere, lui Andrei i-a venit o idee: sa mergem 400 de km pana la Tarnaveni pentru concursul de a 2-a zi. 😀 Zis si facut !

Am lasat planurile de vizitat Delta pentru data viitoare si am ajuns la 4 dimineata in Tarnaveni dupa 8 ore cu masina. Ajunsi in centru, am vrut sa parcam cat mai aproape de start si am vazut ca era inchis centrul, pesemne pentru concursul de a 2-a zi. Asa ca am intrat pe interzis si in 50 de metri ne-a oprit politia: „Buletinele la control, in special tu care ai indepartat marcajul interzis” :O

Uite asa se duce premiul de la concurs.

Dar cum si politaii au bunavointa uneori si au observat probabil pe buletinul meu: Resita, s-au gandit ca venim de departe si ne-au lasat premiile la locul lor in portofel. Nu s-au inselat, caci nici Tulcea nu era mult mai aproape.

Am plantat cortul si la somn pentru 5 ore, sa ne refacem cel putin cat sa luam startul. Dupa 4 ore : 30, trezirea, inscris la concurs, pregatit bicicleta, mancat (mai tarziu decat de obicei) si la ora 10 eram fresh la start (asa credeam noi).

Despre concursul acesta sincer sa fiu, am auzit ca au voluntari simpatici si premii tot asa. Adevarul acesta a fost, ca am vazut mai multi voluntari decat la orice concurs, toti te incurajau, in special fetele care parca aveau ceva Watti pregatiti pentru concurenti. Nu am oprit in niciun punct de alimentare, dar m-am bucurat sa ii vad cum ne incurajau si cat de multi erau.

Aici am ales traseul scurt. Dupa experienta din ziua precedenta simteam ca nu mai imi cade bine 70 de km din nou. Astfel am ales traseul de 35 de km si am realizat ca nu mai retin de cand nu am mai participat la un traseu asa de scurt. 🙂 Cu toate acestea, a fost tare placut sa termin concursul si sa fiu destul de fresh, nu chinuit si fara pofta de nimic cum incheiem de obicei cele lungi.

Pe langa voluntari, un alt lucru care m-a impresionat enorm a fost masajul de dupa concurs, care era mai mult decat foarte bine primit dupa 2 zile de concurs. Cu atat mai mult ca era facut de o persoana care stia foarte bine ce face. Sa mentionez ca si ea era voluntara, adica neplatita ? Satisfactia ei la acest concurs, mi-a spus ca este bucuria cand vede ca oamenii se simt grozav cand se dau jos de pe masa de masaj si apreciaza efortul ei.

Un alt aspect, este ca am mancat unul din cele mai bune gulasuri, servit elegant intr-o sala de mese, cu farfurii adevarate, nu plasticuri care se topesc sub Gulyas 🙂

Am uitat sa spun..

Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni

Locul 3, podium si aici.

Bucuros ca am fost intrecut de un rider local chiar din Tarnaveni si de un cititor foarte simpatic al cartii „De la zero la campion”. Inca o dovada ca poate functioneaza ceea ce am scris. 🙂

Glumesc, meritul este doar al sau.

Urmeaza inca un weekend hardcore, ne vedem sambata la startul Maratonului Medias, unde ca sa stiti voi astia care ati participat la Medias prin 2010 ca din acel noroi au facut niste medalii tare lipicioase 🙂 :

Medaliile Medias Maraton se pregătesc! :)Ne vedem sâmbătă la start, detalii aici:http://marathonmedias.ro

Publicată de GioLive pe Duminică, 26 August 2018

Apoi Duminica strabatem tara pana la Arad Mtb Trophy. Sifonati sau nu, sa ne vedem sanatosi la start(uri) ! 🙂

-Sergiu

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici: