Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy – „Al doilea Epic!”

Este miercuri si abia acum mi-am revenit si adunat gandurile dupa weekendul trecut in care am participat din nou la un Duo.

Interesant este ca acum cativa ani abia puteam concepe sa particip la traseul lung. Ma gandeam, aia trebuie sa fie nebuni, altfel de ce sa te chinui 4-5 ore ? In momentul de fata este ceva natural sa ma inham la asemenea provocari. Colegul meu, Mititelu Andrei, spune ca la cursele lungi ai parte de mai multe trairi, duble fata de un traseu mediu. 🙂 Cam asa e, uneori aproape renunti de 2 ori…

Medias Bike Marathon si Arad Mtb Trophy, acesta a fost meniul ales pentru weekendul trecut.

Nu stiu daca e bine sau rau ceea ce fac cu 2 curse intr-un weekend. Le aleg pentru ca pur si simplu exista posibilitatea sa particip la amandoua. Unii si-ar pune intrebarea: De ce ? Iar eu ma intreb:”De ce nu ?”

Am inceput cu a ma prezenta pentru a 2-a oara la Medias Bike Marathon, desi statisticile spun ca ar fi, de fapt, a 4-a ocazie cu care particip la Medias. La primele 2 a fost terapie medicinala cu noroi medieval, iar cele din urma 2 au fost sedinte la solar. Faci cum faci, dar pleci terapizat de la Medias.

Anul acesta traseul lung s-a desfasurat de-a lungul a 72 de km cu 1800m diferenta de nivel. Aparent, un pic mai greu decat anul trecut, dar nu am crezut pana cand nu am vazut ca castigatorul (mama ei de cacofonie 😀 ) a incheiat competitia intr-un timp cu 7 minute mai slab decat timpul meu de anul trecut. Deci da ! A fost mai greu anul acesta.

Inca de la start, oamenii au inceput „sa-i dea’ cacao!” (vorba lui Stefan), in sensul ca … i-au dat cacao si s-au dus de nu te puteai tine de ei. Nu vorbesc in numele tau, ci doar al subsemnatului 🙂 Am incercat sa ii prind din nou pe portiunea unde credeam ca sunt mai bun si pareau asa de tangibili, mai ca ii puteai atinge. Ma refer la portiunea aceea grea pe iarba unde unii au facut push bike, iar eu am tras cu dintii, dar nu am reusit decat sa ma apropii vertiginos si cand sa ii prind din urma, a inceput coborarea.

Las de frane, dar nu prea tare ca mi-e mila de mine, dar mai tare de fotografii de pe margine. Zbor pe pasunile Mediesene verzi si ajung singur la asfalt. Aici urma o portiune de plat pe care o stiam de anul trecut si numai singur nu era bine sa ajungi aici. In fata vad pe cineva, in spate tot asa. Ma consemnez ca nu mi-au iesit treburile pana aici asa cum vroiam si continui. Ma prinde Georgian si continuam putin impreuna pana la urmatoarele urcari. De acolo continui singur pentru o vreme, iar peste cativa km il prind pe colegul meu amintit mai sus, Andrei. Nu i-au iesit nici lui socotelile. Mergem impreuna pana intr-un punct de alimentare si tragem tare pentru ca in campul vizual erau ceva concurenti la 1-2 minute in fata. Ajungem in punctul de alimentare, ne hidratam, mancam, luam si pentru acasa la copii in buzunare si…ce sa vezi, ne prind 2 din urma, asa brusc. Continuam cu unul dintre ei pe portiunea de coborare si plat ce urmeaza.

Facusem cu 2 zile inainte traseul de 40 de km, dar nu credeam ca bucla in plus de 30 de km va fi asa de plictisitoare. In sfarsit, exact cand se termina platul si incepe urcarea, preiau conducerea si ma arunc pe urcare, ca un lup asupra unei biete oi 😀 De aici inainte am inceput sa recuperez, mai bine decat credeam, am pornit de pe locul 15 la general si aveam sa ma opresc pe 7 la final.

Un pic mai tarziu apar si primele semne din fata. Unii rideri care mi se pareau foarte puternici. Trec de primul, il ajung pe al doilea in urmatorul punct de alimentare in care nu opresc si constat ca este Ilies Ferencz, un sportiv si un om despre care se pot povesti multe si un prieten drag totodata. M-a avertizat inainte de start ca nu se mai antreneaza. El este un fenomen de om, care obisnuia sa castige multe maratoane grele la general, chiar fara spd-uri pe la inceput. Pentru prima oara intr-o competitie sunt in fata lui si prind avans.

In urmatorii km il prind pe Elekes Laszlo, apoi pe Gyorgy Levente care pare surprins de ceea ce fac. Nu ma potrivesc nici cu el la ritm si nu stiu ce se intampla in spate asa ca aleg sa imi vad de ritmul meu de recuperator. Urmatorul pushbike vine cu Vlad Sabau in vazul meu, cu care ma duelez putin, caci clujenii nu cedeaza usor. Ma incurca putin intr-un moment cu lipsa de fairplay cand incerc sa evit un sant si imi taie calea. Vine urmatoarea urcare si ma fac nevazut spre finish.

Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy
Momentul ala cand il vezi pe fotograf si cand ajungi langa el te ridici in picioare sa scoti o poza de Jackie Chan pe bicicleta.

Intr-un fel abia astept sa se termine, e greu, dar e si deosebit de frumos in timp ce fortezi cum poti cu ultimele ramasite de energie. Ajung pe asfalt si ma uit in spate sa vad daca nu cumva o zaresc pe Andreea Marin. Nici urma de ea, asa ca inchei lininstit probabil a 2-a cea mai buna cursa a mea de anul acesta, dupa Campionatul National de XCO.

Stii momentul ala cand te uiti prin pozele dupa un concurs si dai scrol in jos si incepi sa il vezi pe primul care a ajuns, apoi tot recunosti din cei care erau in fata ta, ajungi la cel care stii ca a fost exact inaintea ta la finish si apoi…il vezi pe urmatorul dupa tine si dai scroll inapoi in sus si in jos si nu intelegi unde esti. Na, acum intelegi de ce nu am eu poza la finish. Noroc ca sunt pe podium si acolo e mai greu de ratat.

Locul 2 la categorie dupa Stefan, care incheie pe locul 4 la general.

Tari amatorii astia, v-am mai spus !

Un lucru deosebit printre multe altele, au fost trofeele de la concurs. Oameni buni, ca sa intelegeti despre ce e vorba si ce tineam noi in mana mai sus:

Mi-a placut super mult ca nu au fost medalii pe podium, nu au fost diplome. Le-au pastrat pentru gradinita, in schimb au oferit trofee bibelou. Super frumos !

Dincolo de aceste trofee, medaliile de finish au fost facute manual de un mester local. Ceva iarasi de apreciat si care denota ca cineva pune suflet in ceea ce se intampla la Medias Bike Maraton. Nu sunt medalii cumparate care seamana toate una cu cealalta, sunt din lut, probabil facute de o mana de om. Cum ar spune englezul: „Thumbs up!”

Dupa concurs am avut parte de un masaj dureros, de am transpirat aproape la fel ca si in concurs, dar binevenit caci simteam ca pot participa din nou.

Asa ca am pornit spre Arad, unde am ajuns la 12:00.

Aici competitia se arata ca si la indigo, spunea Andrei, adica: 70 de km cu 2000m.

Medias Bike Maraton si Arad Mtb Trophy

8 tricouri Carcover Racing Team s-au asezat la start.

Caldura e infernala si aici, presiunea la fel, dar e mediul propice pentru ca diamantele sa se nasca. 😀 Pornesc si aici impreuna cu Andrei, cand eu mai in fata, cand el, apoi ne-am intalnit o perioada, dupa care am schimbat rolurile din ziua precedenta in care eu am excelat, iar acum era randul lui.

Pana la km 40 am pedalat ca nebunii la vale, pe unele portiuni cu bolovani unde nu mai exista nicio trasa ideala, fiecare o crea pe a lui pe loc. Artisti, domne’ !

Dupa 40 si un pic, s-a stins Garminul si a disparut si Andrei. A prins el o schema de la Raul Sinza dupa Epic si nu l-am mai vazut. Nici energie prea multa nu am avut, ca altfel il mai vedeam. M-am consolat ca nu poti merge 2 zile excelent si am continuat o cursa solitara. Noroc ca mai treceau prin peisaj cei de la tura scurta. La un moment dat, pe o urcare, era o imagine ca dupa razboi. Nici un fotograf nu ar fi putut sa exprime sentimentul.

Era o liniste de nu se auzeau decat usor niste pasi si lantul meu. In fata erau 3 oameni de la traseul scurt care impingeau fiecare la bicicleta de parca era o cruce de dus, iar eu veneam incet pe bicicleta, tot prafuit si transpirat cu un ritm la relanti. Imi era greu si mie, dar din respect pentru ei am devenit optimist pe loc.

Intr-un final, ca orice lucru unde daca tot invarti pedala la un moment dat ajungi la sfarsit, am incheiat al doilea Epic: 140 de km, cu 4000m in 2 zile.

Pe data viitoare,

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Dupa Epic, credeam ca s-a terminat greul: Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni.

Dupa ce v-am povestit cum a fost la Epic, am fugit impreuna cu Andrei Mititelu, la mare, in drum spre etapa 4 din Cupa Nationala de Maraton.

Astfel, de miercuri am ajuns la Luncavita, locul unde sambata aveam sa luam startul la Explorer Mtb Challenge, la traseul de 70 de km. Miercuri am incercat o recunoastere de traseu, insa o problema tehnica si o mica accidentare ne-a incurcat putin planurile si am vazut doar prima bucla de 40 km, urmand ca a 2-a zi cu forte proaspete si suruburi stranse, sa vedem ultima parte si sa incheiem complet traseul.

In timpul recunoasterii de miercuri am avut placerea sa descoperim cei mai vechi munti din Europa, cu o vechime de 300 de milioane de ani si se numesc Muntii Macinului, cu Varful Tutuianu, loc in care ne-am oprit la o vorba pentru un interviu :

Sederea in preajma satului Luncavita a fost tare frumoasa. Cu cortul in aer liber, foc seara, dus ca si la sat, iar oamenii deosebiti prin accentul lor si ambitie. Chiar am aflat de la omul care se ocupa de restaurant cum a ajuns Explorer Mtb sa fie etapa de Cupa Nationala. Raspunsul sau este plin de nuanta:

„Cine isi doreste ceva cu toata puterea si are staruinta, reuseste orice !”

Ziua de sambata se anunta destul de calduroasa, cu un start la ora 12 pentru ca sa fie timp generos pentru toti cei care doreau sa ajunga la concurs din toata tara. Aproape jumatate din traseu a fost prin padure, ceea ce a facut traseul destul de placut, insa cealalta jumatate a fost in soare si ritmul de concurs pe care am incercat sa il mentinem ne-a pus ceva probleme. Altfel nu ar fi fost un Challenge, nu ?

La concurs a fost, sa spunem, mai diferit decat la recunoastere. 🙂  Startul a fost unul nu foarte bun pentru mine, a durat putin pana mi-am gasit ritmul. Apoi am inceput sa prind viteza, in timp ce ma mai impotmoleam la cate o depasire. La un moment dat am facut echipa cu Eugen Mocanu si aveam amandoi un ritm bunicel, pana cand am ajuns pe o coborare lunga pe forestier cu piatra unde trebuia sa pedalez incontinu, un lucru nu tare confortabil pe hardtail in acel moment. Am pierdut usor contactul cu el, dar il vedeam mereu in fata si asa a ramas pana la final. Am mai pierdut o pozitie pe o urcare unde incepea sa nu mai imi placa acea stare de a impinge mereu pedala. Am avut un moment de slabiciune, cu toate ca ma alimentasem cum trebuie. Dupa ce am discutat si cu ceilalti la finish, probabil ca temperaturile ridicate au jucat rolul lor.

Traseul a fost unul destul de rapid, 70 de km cu 1600m diferenta de nivel. Dupa Carpathian Epic credeam ca am scapat de concursurile grele, dar m-am inselat. In timp ce pedalam pe acea urcare din ultimii 20 km, ma gandeam la vorbele lui Crista Daniel:

„Nu devine niciodata mai usor, doar tu devii mai rapid”

Asta e vestea proasta.

Vestea buna este ca am incheiat competitia pe locul 2 in clasamentul cupei nationale.

Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni

Am fost destul de bucuros, cand dupa o zi in care simti ca esti cam praf si te intrebi iarasi cat timp mai ai chef de tras, vezi ca totusi nu te-ai descurcat rau. Cum e vorba aceea: cand e greu, la toti la e greu.

Am o mare admiratie pentru acesti organizatori, pentru ambitia si munca cu care au reusit ca acest eveniment sa ajunga aici si sa ne faca sa mergem pana in Tulcea, sa descoperim locurile, muntii lor si pe ei insusi.

Mi-a placut si modul in care au premiat sportivii. La celelalte etape se urca de 2 ori pe podium, o data ca sa primesti o medalie de la FRC si inca o data sa te premieze organizatorul. Acesti oameni s-au gandit bine si au premiat direct in bani categoriile celor licentiati si pentru ceilalti au premiat Open, fiind exclusi riderii cu licenta. Parerea mea este ca e foarte fairplay pentru toti participantii, mult mai simplu si m-as bucura sa vad acest stil de premiere si la celelalte concursuri. A fost putin neclar la premiere, doar pentru ca sportivii erau obisnuiti in alt fel, iar organizatorul incerca sa se faca inteles unor oameni care nu erau dispusi sa asculte, ci sa vorbeasca.

Dupa premiere, lui Andrei i-a venit o idee: sa mergem 400 de km pana la Tarnaveni pentru concursul de a 2-a zi. 😀 Zis si facut !

Am lasat planurile de vizitat Delta pentru data viitoare si am ajuns la 4 dimineata in Tarnaveni dupa 8 ore cu masina. Ajunsi in centru, am vrut sa parcam cat mai aproape de start si am vazut ca era inchis centrul, pesemne pentru concursul de a 2-a zi. Asa ca am intrat pe interzis si in 50 de metri ne-a oprit politia: „Buletinele la control, in special tu care ai indepartat marcajul interzis” :O

Uite asa se duce premiul de la concurs.

Dar cum si politaii au bunavointa uneori si au observat probabil pe buletinul meu: Resita, s-au gandit ca venim de departe si ne-au lasat premiile la locul lor in portofel. Nu s-au inselat, caci nici Tulcea nu era mult mai aproape.

Am plantat cortul si la somn pentru 5 ore, sa ne refacem cel putin cat sa luam startul. Dupa 4 ore : 30, trezirea, inscris la concurs, pregatit bicicleta, mancat (mai tarziu decat de obicei) si la ora 10 eram fresh la start (asa credeam noi).

Despre concursul acesta sincer sa fiu, am auzit ca au voluntari simpatici si premii tot asa. Adevarul acesta a fost, ca am vazut mai multi voluntari decat la orice concurs, toti te incurajau, in special fetele care parca aveau ceva Watti pregatiti pentru concurenti. Nu am oprit in niciun punct de alimentare, dar m-am bucurat sa ii vad cum ne incurajau si cat de multi erau.

Aici am ales traseul scurt. Dupa experienta din ziua precedenta simteam ca nu mai imi cade bine 70 de km din nou. Astfel am ales traseul de 35 de km si am realizat ca nu mai retin de cand nu am mai participat la un traseu asa de scurt. 🙂 Cu toate acestea, a fost tare placut sa termin concursul si sa fiu destul de fresh, nu chinuit si fara pofta de nimic cum incheiem de obicei cele lungi.

Pe langa voluntari, un alt lucru care m-a impresionat enorm a fost masajul de dupa concurs, care era mai mult decat foarte bine primit dupa 2 zile de concurs. Cu atat mai mult ca era facut de o persoana care stia foarte bine ce face. Sa mentionez ca si ea era voluntara, adica neplatita ? Satisfactia ei la acest concurs, mi-a spus ca este bucuria cand vede ca oamenii se simt grozav cand se dau jos de pe masa de masaj si apreciaza efortul ei.

Un alt aspect, este ca am mancat unul din cele mai bune gulasuri, servit elegant intr-o sala de mese, cu farfurii adevarate, nu plasticuri care se topesc sub Gulyas 🙂

Am uitat sa spun..

Explorer Mtb si Maratonul Tarnaveni

Locul 3, podium si aici.

Bucuros ca am fost intrecut de un rider local chiar din Tarnaveni si de un cititor foarte simpatic al cartii „De la zero la campion”. Inca o dovada ca poate functioneaza ceea ce am scris. 🙂

Glumesc, meritul este doar al sau.

Urmeaza inca un weekend hardcore, ne vedem sambata la startul Maratonului Medias, unde ca sa stiti voi astia care ati participat la Medias prin 2010 ca din acel noroi au facut niste medalii tare lipicioase 🙂 :

Medaliile Medias Maraton se pregătesc! :)Ne vedem sâmbătă la start, detalii aici:http://marathonmedias.ro

Publicată de GioLive pe Duminică, 26 August 2018

Apoi Duminica strabatem tara pana la Arad Mtb Trophy. Sifonati sau nu, sa ne vedem sanatosi la start(uri) ! 🙂

-Sergiu

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Carpathian Mtb Epic – Cea mai dificila experienta pe 2 roti de pana acum.

In primul rand bine ai venit pe blogul Giolive ! 🙂 In acest articol voi relata experienta mea la Carpathian Mtb Epic 2018, competitie care anul acesta s-a aflat la a 2-a editie.

M-a incantat ideea participarii la un stage race de 4 zile, iar cand am aflat ca sunt selectat printre cei care vor participa din partea echipei Carcover Racing Team, m-am bucurat ca am ocazia sa iau in piept un nou challenge si sa ies din zona de confort.

Inca de pe foaie, Carpatian Epic parea cea mai grea competitie la care aveam sa particip de pana acum. Am avut destul de multe weekenduri cu 2 competitii. Cu putin timp inainte de concurs participasem la Paltinis la XCO si la Geiger a 2-a zi la traseul lung, deci o mica pregatire aveam in ceea ce priveste anduranta. Nu va recomand sa participati la Epic, daca nu ati incheiat mai intai un Geiger, traseul lung.

Cum spuneam Carpathian Mtb Epic a constat in 4 zile de concurs:

  • Prolog: 10 km cu 500m diferenta de nivel
  • Ziua 1: 60 km cu 2700 metri
  • Ziua 2: 60 km cu 3300 metri
  • Ziua 3: 60 km cu 2500 metri

Am ajuns in zona Cheile Gradistei de la Miercurea-Ciuc, cu o zi inainte de Prolog, insa destul de tarziu si nu am mai reusit sa fac o recunoastere completa a Prologului, astfel am ales sa particip la prima vedere.

Proba propriu-zisa a fost un contratimp individual cu starturi la 20 de secunde. In mare traseul includea o coborare foarte abrupta si o urcare la fel de sustinuta. Ajuns pe coborare am coborat cum am stiut mai bine, unde am simtit m-am dat jos de pe bicicleta, apoi cand mi-a revenit curajul m-am urcat la loc pe bicicleta si am prins o viteza de strigam la cel din fata:

„Sorry ! Sorry ! Sorryyyyy !”

Daca nu s-ar fi dat din drum dadeam peste el, atat de abrupt era, incat cu frane cu tot o luai bine la vale. La un moment dat am ajuns in spatele unui tip care cobora cu full-suspension si am ales cateva trase bune dupa el. La finalul coborarii el a rupt lantul si am continuat singur. A venit urcarea, unde la fel, intr-un moment am simtit ca e nevoie sa ma dau jos, era foarte sustinuta si un pic prea mult pentru prima zi, chiar si Marton Blaszo spusese ca e cam dificil pentru Prolog.

Pe tot parcursul competitiei de 4 zile, mereu am avut de ales intre a forta sau nu cand puteam, pentru ca ma intrebam oare cum ma va influenta in urmatoarele zile. Uneori am fortat, alteori am lasat-o moale, chiar daca puteam.

Un aspect care mi-a placut in fiecare zi de concurs este ca mereu am avut pe cineva langa mine cu care sa pedalez sau in campul vizual, pentru ca destul de frecvent la concursuri se intampla sa pedalez vreme destul de lunga de unul singur. A fost ca o petrecere a biciclistilor, atat pe roti, cat si after race la cina cu bufet suedez cu bucate alese unde ne intalneam la un loc foarte multi si aveam la dispozitie un timp bun pentru a fi impreuna.

Carpathian Mtb Epic

De-a lungul celor 4 zile de concurs am avut placerea sa pedalez alaturi de multi rideri, printre care as incepe probabil cu persoana alaturi de care am pedalat cel mai mult la competitii in ultimii 2 ani si anume Cristian Jidovu, apoi cu Urzica Vlad care coboara intr-un mare stil (i-am spus si personal), daca tot suntem la coboratori deosebiti – il amintesc si pe Maus cu care am avut prima intalnire cand ne-a prins pe finalul primei coborari din ziua 2. M-am reintalnit cu Andrei Sobenikov, un moldovean original 100%, alaturi de care ma fugaream la Paltinis in 2014, bineinteles un om drag pe care l-am intalnit anul acesta la Vidraru Bike Challenge si anume Radu Diaconescu cu care am pedalat in fiecare zi. In prima zi l-am ajutat eu trezindu-l din letargie pe o urcare, in ziua 2 a trecut pe langa mine la pushbike, iar in a 3-a zi m-a ajutat el pe catarare si apoi a ramas in urma. Apoi este Paul Muntean, singurul banatean cu care ma duelez din cand in cand, ne-am intalnit si aici in ziua 2 la putin timp dupa ce mi-au trecut visele cu bufet suedez. L-am reintalnit pe Bo, un Danez Bulgar de 10 ani, pe care l-am cunoscut in Thassos.

Si bineinteles destul de mult am pedalat cu colegii de echipa Mititelu Andrei in ziua 1 si 2, cu Mura Istvan in ziua 2 si tot atunci cu Kesckes David spre final.

Concursul ne-a purtat la altitudini cu privelisti asa cum nu prea am avut ocazia sa intalnesc, insa ascensiunea si coborarile nu au fost usor accesibile. Altfel, panorama superba, pentru cine a avut curaj sa ia ochii de la traseu, am reusit si eu de cateva ori, iar traseele per total iesite din comun de frumoase, dar doar atat timp cat erai pe bicicleta. Sinceri sa fim, a fost destul de mult de impins. Am impins la bicicleta absolut in fiecare zi, atat la deal cat si la vale.

La prolog cred ca au fost 5-10 secunde de impins, in ziua 1 au fost 15-20 minute, in ziua 2 cred ca am impins o ora cumulat, iar in ziua 3 doar 5-10 minute. Aceste minute de push bike, au redus drastic din frumusetea traseelor. Sa ne intelegem, un traseu frumos pentru un biker este cel pe care il parcurge cu bicicleta, nu ceea ce poate vedea in jur. La un moment dat am ajuns pe o coborare despre care organizatorul spunea ca ar fi cea mai frumoasa din tara, eu nu am vazut decat bolovani pe care trebuia sa ii evit in continuu, sa ii ocolesc. E adevarat ca minunatia de priveliste ce era in stanga ( pe care am observat-o de 2 ori ) era cu adevarat deosebita, insa eram la concurs de pedalat, nu de „cine priveste mai mult si mai bine”.

Ziua 2 a fost cea mai grea, atat in teorie (3300 m) cat si in practica. Desi a inceput bine si aveam impresia ca incep sa recuperez minutele pierdute la Prolog si in Ziua 1, imediat dupa al doilea punct de alimentare ne-am lovit de un sir de pushbikeuri care a epuizat cheful, apa din bidoane si automat energia noastra. Am inceput sa pierd pozitii dupa pozitii, la deal. La vale a fost atat de tehnic incat am impins din nou, in timp ce vedeam cazaturi pe langa mine si auzeam povesti de la oameni despre multe altele ce au avut loc. Din fericire am scapat nevatamat si destul de slabit am ajuns in punctul 3 de alimentare unde am stat 5 minute sa mananc doar. Doar in ziua 2 am facut mai mult pushbike decat am facut in toate competitiile adunate la un loc dintr-un sezon.

Carpathian Mtb Epic

Ziua 3 a venit sa spele pacatele si sa ne lase cu un gust placut. A fost un traseu foarte frumos. M-am simtit surprinzator de bine dupa tot efortul de pana acum. Doar o pana a reusit sa ma incetineasca putin, dar am continuat sa recuperez si apoi.

Foarte mult mi-au placut portiunile de padure alpina, atat la deal cat si la vale din toate etapele. Am simtit in aceste zile de concurs ca am iesit din zona de confort, ca am facut progrese si bineinteles mi s-a largit orizontul posibilitatilor dupa 190 de km cu 8000m diferenta de nivel in 4 zile.

Concursul Carpathian Mtb Epic cred ca intrupeaza cu adevarat cuvintele Wild, Rugged si Epic corelate cu zilele de concurs, in ordinea aceasta mai mult sau mai putin.

Una peste alta sunt foarte multumit de cum a decurs pentru mine aceasta experienta, sunt recunoscator pentru o astfel de provocare si bucuros ca am incheiat cu totii bine (dintre cei pe care ii cunosc), fara incidente, cu toate ca ocazii au fost cu duiumul. Stiu doar de Sorin Simu, care s-a accidentat in Prolog si a fost nevoit sa abandoneze. Imi pare rau pentru el si ii doresc refacere rapida.

Dupa 4 zile de concurs am incheiat pe locul 10 la amatori. Am fost foarte impresionat de performantele colegilor mei: Raul Sinza a incheiat competitia primul roman, dupa o pauza de 1 an de pe bicicleta de Mtb, iar Mititelu Andrei a reusit sa urce pe podiumul amatorilor exact in ultima zi, dupa ce nici el nu mai credea ca este posibil.

Mai jos, probabil cea mai reusita fotografie cu un trofeu Carpathian Mtb Epic 😀 :

( credits to me )

Carpathian Mtb Epic

Cred ca este o mare bucurie pentru toti dintre noi ca exista o astfel de competitie in Romania, de acest nivel. Prezenta acestor sportivi si oficiali, este posibila cu siguranta doar cu mult efort.

Carpathian Mtb Epic ramane pentru mine o experienta interesanta, foarte grea dar pe care o apreciez mult. Este o competitie cu trasee salbatice, neatinse (cum spunea Kelemen), pe care nu ai toata ziua ocazia sa concurezi. Parca a trecut prea repede, cum se intampla de obicei la concursuri, mereu te gandesti cum sa tragi mai tare, sa mergi mai repede, sa treci mai iute prin experienta de fapt, iar apoi cand te uiti in urma, parca ai vrea sa retraiesti… desi ti-ai promis ca nu mai revi. 🙂 Multumim organizatorilor si jos palaria ! A fost inedit !

Multumesc echipei Carcover Racing Team pentru ocazia de a participa la Carpathian Mtb Epic. Impreuna am dovedit din nou ca putem fi printre cei mai buni si la cea mai grea competitie din tara. Felicitari lui Adrian Bocut pentru ceea ce reuseste cu aceasta echipa.

Carpathian Mtb Epic

Multumim Nutrend pentru toata energia pe care am avut-o cu totii in aceste zile ( si a fost nevoie de multa energie )

Multumesc Adidas pentru cei mai inteligenti ochelari de ciclism pe care i-am avut. Fie soarele pe cer sau becul stins, ei se adapteaza 🙂

Multumesc Extreme Riders pentru pantofii Giro Terraduro care s-au descurcat excelent la pushbike pe bolovani la deal, dar mai ales la vale unde au fost confortabili multumita talpei cu Vibram. La Carpathian Mtb Epic chiar am avut parte de „Terra-duro” in adevaratul sens al cuvantului.

Multumesc Garmin Romania pentru Garminul meu Edge 810 pe care am putut sa vad toate traseele prin Carpatii salbatici.

Salomon Romania pentru Pantofii, Pantalonii waterproof si manusile de iarna cu care m-am antrenat in sezonul rece.

Multumesc fiecaruia dintre voi care ne-ati urmarit la Carpathian Mtb Epic, ne-ati sustinut cu gandul, ati trait competitia prin transmisiunile Live si care ne apreciati pentru ceea ce facem in sportul pe 2 roti. Fara voi, restul e Can-can…

Maine luam startul la urmatoarea etapa din Cupa Nationala de Maraton, la Explorer Mtb Challenge. Este un privilegiu sa concuram intr-o zona cu munti vechi de nici nu stiu sa numar pana la atat: 300 de milioane de ani.  😀

Sa auzim de bine !

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[Geiger Mtb Challenge]- Cel mai frumos maraton din RO si povestea tricoului de campion national.

Dupa un weekend petrecut la Campulung pentru Campionatul Balcanic de XCO si o saptamana in Sibiu, am ajuns din nou la Geiger Mtb Challenge, pentru a 5-a oara.

Am stat la Cabana Nora, asa cum se obisnuieste la Paltinis, si chiar daca nu sunt cele mai bune conditii, pentru mine este un sentiment special la acea cabana. Poate din cauza linistii si amintirilor pe care le am de acolo.

Meniul pentru acest weekend a fost in felul urmator:

  • Sambata: Campionatul National de XCO
  • Duminica: Cel mai greu maraton din Romania

Frumos, nu ?

Chiar asa urma sa fie.

In ziua de marti am fost sa vad traseul de XCO de la Arena Platos. Nu am mai participat pe acest traseu, eu fiind familiar cu traseul vechi de la Paltinis. Spre surprinderea mea, am reusit sa parcurg integral traseul fara sa fie vreo sectiune imposibila. Am mai evoluat intre timp, dar si traseul a fost mai fluent decat cum eram obisnuiti la Paltinis.

Ziua de sambata a venit mai repede decat te astepti. Campionatul National este obiectivul sezonului pentru cei mai multi dintre ciclisti. Un lucru pe care l-am invatat este ca nu iti poti face planuri legat de un rezultat pe care ti-l doresti. Poti doar sa muncesti si sa te antrenezi cum poti mai bine in cele 8-9 luni dinainte. Dupa start, totul depinde de ceva mai presus decat tine.

Au fost ani la rand cand mi-am dorit acest tricou. La un moment dat, am creat o fotografie in photoshop cu mine pe podium la Campionatul National. Ca doar e bine sa vizualizezi ce iti doresti nu ? Si cum auzisem ca e bine sa iti scrii exact si data cand esti hotarat sa reusesti, mi-am notat si eu.

Sincer sa fiu, erau suprapuse, nu chiar unul sub altul. 2012 peste 2011, 3 peste 2 si tot mai ingrosat. Ciudat, in 2018 mi-am dorit foarte mult, dar nu mi-am mai notat. Am sters si poza. Chiar daca nu mai aveam ce sa vizualizez si nu am notat anul 2018, m-am antrenat mai bine ca niciodata, incepand din noiembrie.

Anul acesta ne-am asezat la start din nou, alaturi de 2-3 adversari destul de puternici, dar eram increzator in ceea ce am facut in ultima perioada.

Prima urcare dupa start, toti accelereaza ca din tun. Sunt pe locul 10 aproximativ. Si nu pare sa recuperez ceva. In sinea mea: „Pff, cea mai importanta competitie pe care am asteptat-o tot anul si uite cum ma misc.” Continuam asa pana la mijlocul turei unde pe cea mai lunga urcare, incep sa recuperez pozitii, una dupa alta. Sunt in elementul meu pe urcari, m-am antrenat pe cele mai grele. Incepe coborarea cu flow si vad deja ca primul adversar si coechipier de echipa a luat o tranta. Ma gandeam ca recupereaza el, dar ulterior am aflat ca a iesit din cursa dupa incident.

De aici pana la final, toata cursa am mers impreuna cu Florin Muresan, un maratonist de exceptie. Cand era el in fata, cand eu. In ultima tura, incepe cu un avans care nu credeam ca mai poate fi recuperat. Castiga secunde si pe coborare si vine ultima urcare, unde intr-un moment critic de concentrare imi dau seama ca acela e momentul cand trebuie sa atac, sa recuperez si sa intru primul pe coborare daca vreau ceva mai mult de la ziua aceea. In momentul acela am simtit ca fiecare antrenament de pana acum a contat, am reusit sa recuperez secundele si sa intru primul pe coborare.

Geiger Mtb Challenge

Mi-am spus: „Acum ori cobor cum trebuie si iese totul bine, ori pierd”.

Norocul a tinut cu mine, fara niciun incident sau ezitare pe ultima coborare si cea mai tehnica din traseu. Fortez cat pot pe ultimii metri si trec linia de finish.

Habar nu aveam pe ce loc sunt.

Unii ma intrebau, altii ma felicitau, nici eu nici ei nu stiam pentru ce.

Intr-un final am aflat.

Geiger Mtb Challenge

Tocmai obtinusem titlul de campion national, categoria general amatori si mi-am indeplinit visul din caiet. Sincer sa fiu cred ca erau alti sportivi mai pregatiti decat mine, dar si norocul tine, cu cine doreste el sa tina. 🙂

Timp de 1 an acest tricou este la Resita acum !

Totusi, nu pot sa nu ii multumesc lui Florin pentru aceasta cursa, a fost o experienta pe cinste si ne-am simtit grozav sa ne intrecem. El este surpriza anului. Cand l-am intalnit la primul concurs, credeam ca este ungur 🙂 Am aflat intre timp ca este roman, unul tare drag, stabilit destul de mult timp in Spania, un fel de Vlad Dascalu.

De obicei traseele de XCO la Paltinis erau cele mai tehnice cu portiuni pe care nu reuseam sa le fac. Anul acesta a fost un traseu foarte placut si cu flow, chiar una dintre coborari purta acest nume. Traseul a avut si un Jump, unde la antrenamente am cazut fiecare, insa in concurs a decurs bine.

Publicată de Sergiu Paraschivu pe Duminică, 29 Iulie 2018

Inca de la recunoasterea de marti, mi-am dat seama ca imi va placea traseul. Combinatia de radacini si pamant de munte este una care creeaza dependenta.

Dupa reusita de sambata, ziua de duminica a urmat cu startul in cel mai greu maraton din Romania, Geiger Mtb Challenge: 81 km cu 3200m diferenta de nivel. Auzisem ca s-a modificat traseul anul acesta si ca e mai urat decat anul trecut. Incepuse sa imi para rau, dar asa e cand te iei dupa ce auzi. Cu toate acestea, am avut surpriza placuta sa descopar ca s-a modificat, dar mult in bine. In sensul ca aproape toate portiunile de push-bike de anul trecut au disparut si au aparut portiuni noi si frumoase, unele cu emotii tari. ( Adi Popa, stie) Este vorba de coborarea pe bolovani din cel mai inalt punct al traseului, unde am avut ocazia sa vad cel mai fericit participant (mentionat adinauri) pe acea sectiune. Omul chiuia de bucurie in timp ce eu nu stiam pe unde sa calc pe langa bicicleta. La un moment dat radea in hohote in timp ce ii dadea la vale pe bike si spunea:

– Maamaaa ce-i aiceaaa !! Wooohoooo !!

Asta e spiritul ! Si il inteleg perfect, asa te simti cand reusesti ceva super greu, cand iti iese si esti in starea aia de flux, nu ?

E drept ca in varf cand am trecut de el isi punea castile in urechi. Ce asculta la ele, numai el stie, iar eu banuiesc doar. 😀

Geiger Mtb Challenge

Cum spunea si Mititelu, la un maraton ai mai multe experiente. Ai mai mult timp sa te gandesti la toate. La acest concurs chiar am avut un dialog cu mine insumi tare amuzant, dar pe care nu il pot reproduce fidel. Cred ca daca am face o colectie cu aceste dialoguri de la mai multi participanti, ar fi foarte interesant de ascultat. Oare la ce se gandeste Kelemen, Luci sau Duca dupa ce a rupt cadrul sau cand a trecut la conducerea cursei dupa 80 de km ? Mindsetul este o felie mare din Pizza succesului.

Una peste alta, am facut o cursa buna de care sunt multumit dupa ziua de sambata. In alti ani nici nu imi puteam imagina acest efort. Insa cred ca am fost singurul participant care dupa cel mai greu maraton din tara, eram putin dezamagit ca au scos ultima urcare grea din traseu. Practic ajunsesem destul de ok cu bateriile la final, pentru ca ma gandisem tot concursul la acea urcare unde cei mai multi la final nu mai pot si care nu a mai venit. Se pare ca inca mai trebuie sa ajustez ritmul de la maratoane.

Am incheiat pe aceeasi pozitie de anul trecut, locul 4 la categorie si cu obiectivul atins: o frumoasa clasare pe locul 2 in clasamentul Triada la general amatori impreuna cu acesti veterani pe podium, dupa cele 3 etape: Avrig, Paltinis XCO si Geiger Marathon.

In alti ani ma uitam la cei care castigau acest clasament si mi se parea ceva aproape imposibil. Acum ma uit la fel la cei de la Elite. 🙂

Sanatosi sa fim, ca de restul ne ocupam !

Concluzia dupa maraton a fost ca daca pana acum Geigerul era considerat cel mai greu maraton din tara, pentru mine de acum este si cel mai frumos. Pur si simplu le are pe toate: drumuri forestiere, coborari de viteza, urcari lungi, urcari grele si foarte grele, coborari pe noroi, pe jnepenis, pe bolovani miscatori sau stabili si mari pe care rulezi frumos, urmate de tot felul de terenuri si tipuri de teren mixate cu emotii si oameni care te astepta cu vorbe bune in punctele de alimentare, in timp ce tu incerci sa faci ce stii mai bine si sa il depasesti pe cel care erai.

A fost un weekend in care m-am simtit foarte bine alaturi de concurenti, alaturi de colegii de echipa care au facut si ei o treaba foarte buna si alaturi de fiecare om pe care am avut placerea sa il intalnesc.

Cei care ma sustin in aceasta calatorie sunt echipa Carcover Racing Team, Nutrend care ne alimenteaza pe bicicleta, Garmin Romania care ne masoara bataile inimii, Adidas imi ofera cei mai buni ochelari de ciclism, Salomon Romania pentru echipamentul in care m-am antrenat in februarie pentru acest concurs, Extreme Riders pentru pantofii Giro Terraduro pe care ii port la fiecare competitie si manusile scurte Giro.

Multumesc pe aceasta cale tuturor si cred ca aceste rezultate sunt un motiv de bucurie si o dovada prin care apreciez efortul si increderea pe care mi-o acordati !

Duminica ce vine, ne intalnim la o noua etapa de XCO, in Cupa Nationala, la Herneacova UCI C2 !

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Vidraru Mtb 2018 – Cel mai lung traseu de mtb intr-o competitie si un loc 5.

vidraru mtb

Prima data am concurat la Vidraru Mtb in 2011, era prima editie si am castigat la general pe un traseu de 40 de km.

Insa 7 ani mai tarziu, acum 2 zile, am avut de infruntat cel mai lung traseu de mtb pe care am concurat vreodata: 90 de km cu 2400m diferenta de nivel. (am spus doar cel mai lung, nu si cel mai greu) 🙂 Totodata, aceasta editie Vidraru Mtb a constat in a 3-a etapa din Cupa Nationala de Maraton, clasament in care inca ma aflu pe locul 2.

vidraru mtb

Am plecat prea tare, aceasta a fost una dintre greseli. O greseala de incepator as spune, insa o data ce intri in hora cu primii baieti, chiar daca iti dai seama ca faci o greseala si ca s-ar putea sa te coste 50 de km mai tarziu, nu iti vine sa o lasi mai moale si sa retrogradezi. Cumva imi parea rau si de efortul depus deja sa stau cu ei. Lucrurile pareau simple, insa pe termen lung nimic nu e simplu. Acesta este si farmecul competitiilor de durata mai lunga: cum se schimba lucrurile pe parcurs. Concluziile pe care le tragi dupa 30% din cursa, gandurile si modul cum te simti atunci, se schimba mai tarziu.

Una peste alta, inca din primii km eram intr-un grup cu Daniel Bostan, Radu Diaconescu, Sergiu Balauca, Andrei Banescu (daca nu gresesc) si un junior de la Magura Cisnadie ( Good job Romica Vestemean! 🙂 ) Ritmul era unul sustinut, deloc usor de mentinut, primul semnal ca nu aveam ce sa caut acolo, la un asa ritm in primii 10 km. La prima separare a traseelor, juniorul nostru s-a trezit singur din 6 oameni :D, iar la a 2-a cred ca mai eram doar 3 de la lung.

Am ramas un pic un spate pe coborare si mi-am pierdut putin din elan. Dupa o prima coborare de viteza pe forestier, m-au prins Elisei si Mura din spate, iar la scurt timp ni s-a alaturat si Paul Muntean, pe care l-am intrebat:

„Cand incepe mtb-ul ?!”

Caci erau 30 de km parcursi deja si traseul putea fi parcurs cu masina. A urmat o urcare de 20 de km, care ne-a intins pistoanele bine de tot si unde am inceput sa trag ponoasele ritmului din primii 30.

Pe ceas arata km 55, inca ma miscam bine ne indreptam spre cel mai inalt punct din traseu si aveam in fata la 20 de metri locul 1 si 2. Ma gandeam ca ii prind pe parcurs, asa ca nu m-am agitat. (alta greseala)

Cred ca o lectie importanta pe care o invatam din sportul asta este ca daca nu faci lucrurile la timp atunci cand ai ocazia, mai tarziu nici vorba sa le mai faci.

Cand e momentul potrivit ? Atunci cand ti-a trecut prin gand !

Mai departe (scrie in carte)…am trecut de varf, impreuna cu camaradul meu de competitii Cristian Jidovu. Ne regrupam din nou cu Mura si Elisei pe urmatoarea urcare.

km 65 : apare Mititelu din spate, cu un ritm nebun si zice : Ursuu’ ! 😀

Cred ca inca era speriat de ceea ce a vazut cu o zi inainte la 3 km de start

Acela a fost momentul cand am pierdut contactul cu Jidovu, iar de acolo am continuat o cursa solitara. A urmat o urcare de 5 km, in care am avut resurse sa trag de mine in continuare si sa fortez, insa in afara de concurentii de la tura de 50 de km, nu am intalnit pe nimeni. Ajuns in varf, km 80, ma prind din spate 3 rideri pe ultima coborare: 10 km la vale pe drum pietruit si nicio distractie. Chiar ma gandeam ca la fel de bine ne puteau lega la ochi si sa ne dea un pikamer in mana. Se incheie coborarea si pentru prima data ma bucur ca intalnesc asfalt intr-un concurs de mtb si incepeam sa inteleg de ce nu am vazut elitele tari la start. Mi-au placut totusi portiunile de padure, unde am mai vazut si noi pamant, cate o radacina si partea de gol alpin care a fost frumoasa.

De apreciat, ca desi a fost o taxa mare de inscriere (120 lei), pachetul de start a fost unul consistent, dar cred ca sampoane si deodorante ne putem cumpara si singuri. La urmatorul concurs, ne asteptam la farduri.

Daca suntem la punctele pozitive ale competitiei, traseul desi a avut 90 de km, a fost foarte bine marcat, fara niciun moment de ezitare in alegerea trasei corecte.

Aproximativ 600 de oameni au fost prezenti, prin urmare o escapada frumoasa de weekend la munte pentru multi dintre participanti. Din pacate la finish, multi dintre ei i-am vazut bandajati, juliti, cazuti ca urmare a coborarilor pe pietris alunecos unde atentia si aptitudinile de ciclist sunt testate la maxim.

vidraru mtb

Locul 5 la categorie pentru mine la aceasta editie Vidraru Mtb unde am facut greseli noi, altele le-am corectat. Mergem tot inainte ! 🙂

Ii felicit pe baieti care au facut o cursa frumoasa, Muntean Paul care de pe locul 4 a ajuns pe 1 pentru scurt timp, Mititelu pentru ca revenirile sunt cele mai faine, pe Mura Istvan care de data aceasta a dat full gas pana la final, Elisei care ne alearga la trasee lungi si cu putinul sau antrenament si pe camaradul meu Cristian Jidovu, un om extrem de puternic si simpatic, care se intrece cu noi, ca altfel s-ar plictisi la 40+ :O

Carcover Racing Team, multumesc pentru aceasta ocazie !

Pe data viitoare,

 

PS: Poate ca unii organizatori ar fi bine sa inteleaga ca sportivii fac sport de placere acasa. Pe de alta parte, atunci cand vin la un concurs pentru care se pregatesc cu lunile si obtin un loc pe podium cu eforturi mari, se asteapta la probabil ceva mai mult decat o plasa cu cereale. Este a 2-a etapa din Cupa Nationala in care oameni de pe podium, dupa 80-90 de km, nu recupereaza nici macar taxa de inscriere din premiu. Incurajam oare ciclismul in felul asta ? 🙂 #numaintreb.

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

4 lectii importante pe care le-am invatat dupa 4 ani de facultate.

Cu siguranta sunt mai mult de 4, dar acestea sunt cele mai esentiale:

  • Da 100% din prima, ca sa economisesti timp.

Pe principiul daca tot inveti pentru examen, da 100% din prima, ca sa nu te mai prezinti de mai multe ori la un examen.

  • Lucrurile cele mai bune sunt la sfarsit.

Unele dintre cele mai mari satisfactii au venit pentru mine in ultimul an de facultate, dupa ce in anul 2 vroiam sa renunt.

  • Cel mai mic detaliu face diferenta, prin urmare nu fa niciun compromis.

Au fost nenumarate ocazii cand am neglijat unele aspecte, am invatat mai putin decat trebuia, am fost superficial, iar asta m-a costat. Au fost si ocazii cand am insistat putin mai mult, cand am facut lucrurile asa cum trebuie si apoi am realizat ca acest fapt a facut diferenta.

  • Nu exista dorinta pentru mediocritate.

Lucrurile functioneaza in felul urmator: iti doresti sa fii excelent, iar daca nu reusesti vei fi mediocru. In cel mai bun caz vei fi excelent si sa nu uitam, ca a gandi mare sau mic, necesita acelasi timp de gandire. Astfel, de ce sa nu gandim mare de la inceput ?

Acestea au fost 4 lectii.

Sa va fie de folos in ceea ce faceti !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

[ Giocamp ] – Tabara cu bicicletele la munte, editie aniversara „10 ani de MTB” ! (21-23 SEP 2018)

GioCamp este un vis împlinit.
Când eram în facultate şi mergeam cu trenul mă uitam pe geam şi mă gândeam cât de fain ar fi să organizez un eveniment cu biciclişti, să ne strângem o gaşcă de oameni şi să fim 3 zile la munte pe cele mai faine poteci, să mâncăm împreună bucate alese, să petrecem serile împreună la foc de tabără şi să trăim o experienţă adevărată de ciclism, care iată că se împlineşte 🙂

Giocamp aduna oamenii impreuna sa facem ceea ce ne place cel mai mult: sa gustam natura pe bicicleta !

Această ediţie Giocamp este una specială. Pe lângă faptul că este ediţia cu numărul 10, coincidenţa face totodată că voi sărbători împreună cu voi 10 ani de când practic ciclism. Astfel vă invit la o nouă experienţă adevărată de mountainbike timp de 3 zile în munţii Semenic, acolo unde am început în urmă cu 10 ani. M-aş bucura să mă întâlnesc cu cât mai mulţi dintre voi, să ne revedem cei care aţi participat la celelalte 9 ediţii şi să facem un eveniment frumos din nou.

Te poti inscrie aici:

https://goo.gl/forms/fXWey6Y3gy844iPD2

Perioada când vă aştept în tabără este 21-23 septembrie 2018.

Aşadar, dacă ai vrut de mult timp să participi într-un Giocamp la munte şi nu s-au aliniat stelele sau dacă ai participat, ţi-e dor de ediţiile trecute şi vrei să retrăim atmosfera aceea de poveste alături de oameni speciali, dacă vrei să trăieşti o experienţă cu bicicleta pe trasee adevărate în inima muntelui după care să avem parte de cele mai bune bucate şi de un somn adânc, urmând ca a 2-a zi să descoperim alt traseu şi alt traseu care se ne facă să tragem aer adânc în piept, atunci te invit cu mare drag la o nouă ediţie Giocamp, în munţii Banatului Montan.

Giocamp

Ce include acest cantonament ?

Răspuns: Tot ceea ce ai nevoie ca să trăieşti 100% o experienţă adevărată de mountainbike, fără nicio grijă:

  1.  2 nopţi de cazare la o pensiune foarte primitoare.
  2.  2 x Mic dejunul campionilor
  3.  3 x Cină: 2 feluri + desert
  4.  3 x Pachet alimentare în timpul turelor oferit de Nutrend (batoane, băuturi energizante)
  5.  3 Trasee de mtb în inima munţilor Semenic
  6.  Posibilitate de curăţare a bicicletei + perii, soluţii şi lubrifianţi la dispoziţie
  7.  Baie în Staţiunea 3 Ape.
  8.  Foc de tabără seara
  9.  Un stamplu de ţuicomicină din partea casei (sau 2 😀 )
  10.  Tort aniversar „10 ani de mtb”
  11.  Masaj după fiecare tură pentru ca să fii fresh din nou
  12.  Sesiune tematică despre soluţii la probleme pe care le întâmpini pe bicicletă
  13.  şi Trofeul Giocamp ! 🙂

Costul de participare pentru ediţia aniversară Giocamp, este următorul:

  •  All inclusive – (cele 13 puncte de mai sus) – 450 lei
  •  Hoinar – fara cazare (la cort) – 330 lei
  •  Naked – fara cazare si fara mese – 240 lei

Ce spun oamenii care au participat la celelalte ediţii ?

Cine stie despre ce vorbesc acesti oameni aici ? 🙂 Save the date:21-23 septembrie.

Cine stie despre ce vorbesc acesti oameni aici ? 🙂 Save the date:21-23 septembrie.

Publicată de GioLive pe Joi, 2 August 2018

Una peste alta, cu siguranţă vei avea parte de o experienţă adevărată la munte cu bicicleta timp de 3 zile, pe cele mai faine trasee din Banatul Montan, alături de oameni deosebiţi.

Pentru că încurajăm oamenii care acţionează, aceste costuri sunt valabile până în 8 septembrie, după această dată costurile cresc cu 30 Euro.

Dacă vi împreună cu însoţitori (soţii, fraţi, etc) care nu pedaleaza dornici să viziteze Banatul Montan, aceştia vor beneficia de 30% reducere. valabil şi pentru copii sub 14 ani.

Pentru confirmarea unei rezervări, vom avea nevoie de un avans din partea ta de 200 lei.

Înscrierile se fac aici:

https://goo.gl/forms/fXWey6Y3gy844iPD2

Dupa care vei fi contactat pentru urmatoarele detalii.

Locurile sunt limitate, astfel rezervă un loc şi hai cu noi  ! 😀

Giocamp

Pentru orice intrebare ma poti contacta aici.

Ne vedem la munte !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

UMF Bike Days : Dupa 8 ani din nou la Mures.

In 2010 am fost ultima data la Mures, atunci participam la XCO Lornion Trophy.

( De la stanga la dreapta: Nea’ Bebe, Kertesz Levente pe cand era participant nu organizator, Szentes Norbert, subsemnatul, Georgian Popovici pe cand era biciclist nu IT-ist, Zsuzsa pe cand avea 13 ani 🙂 , Lucian Logigan pe cand era la fel de bun ca si acum :))) si Crista Dani pe cand era mountainbiker nu soselar )

De amintit ca in aceeasi competitie participase si Edi Grosu, pe cand nu participa inca in Turul Italiei 🙂

Pentru cei care ati participat la UMF Bike Days anul acesta, asa aratau in 2010 S-urile. Prima intalnire cu ele a fost una umeda:

 

Anul 2018 a venit cu prima editie UMF Bike Days avandul in frunte pe Lucian Logigan ca si organizator. O competitie desfasurata de-a lungul a 3 zile de concurs.

  • Prima zi a fost dedicata copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie
  • Ziua de sambata a fost despre XCO cu 3 ture amatorii si 6 ture Elite pe un traseu cu flow pe care chiar te puteai bucura de mountainbiking.
  • Ultima zi, Duminica, a fost alocata probei de maraton 40 de km pe dealurile Muresene.

Asa cum am amintit in ultimul post, weekendul acesta era planificat pentru cea mai lunga competitie dintotdeauna pentru mine : Iron Man (proba de bike, la stafeta). Din fericire cu cateva zile inainte de eveniment am aflat ca echipa cu care trebuia sa particip a renuntat. Am fost bucuros, caci astfel am putut sa onorez invitatia pe care a facut-o Lucian Logigan clubului Carcover Racing Team.

Am ajuns de vineri seara la Mures impreuna cu Elisei Miron si George Sergiu Balauca. Dupa ce am ridicat pachetele de start, am testat traseul de XCO timp de 2 ture, am parcurs sectiunile tehnice de mai multe ori. Printre acestea s-au numarat o urcare foarte abrupta unde cu putina iscusinta, care mi-a lipsit, era posibil sa urci, apoi un bustean peste care trebuia sa treci fara sa atingi cu angrenajul, au mai fost sectiunile in S urmate de mici saritori. Aici am avut placerea sa il urmarim pe Kelemen Arpad in momentul exercitiului pe 2 sectiuni de enduro, care spre neplacerea lui au fost inchise in timpul concursului.

Dupa sesiunea de antrenamente, am ajuns la cazare unde am avut parte de cea mai placuta primire la un concurs. Multumim Lucian ! 🙂

About today.UMF Bike Days – Thank you for having me !

Publicată de Sergiu Paraschivu pe 1 Iunie 2018

La proba de XCO am participat impreuna cu colegii mei Kecskes David, Madaras Attila si Kocsis Andrei.

Dupa mici rasturnari de situatie si o joaca „de-a prinselea” timp de 3 ture, am incheiat prima zi de concurs pe locul 2 la categoria de varsta. Mi-am pus sperantele in a 2-a zi de concurs, unde maratonul imi este mai pe gust.

Ziua de duminica a inceput inca de la ora 7 cu o ploaie torentiala si incepeam sa ma gandesc ca istoria de acum 8 ani se repeta. Startul era programat la ora 11 si am avut cu totii surprinderea sa vedem ca traseul nu e chiar atat de noroios in urma ploii. Fiind o perioada cu temperaturi ridicate, apa s-a absorbit destul de repede. Dupa primii 5 km deja nu mai era urma de ploaie torentiala.

Am pornit impreuna cu acelasi grup de la XCO, dar si din masina cu care am venit. Ritmul a fost unul bun pe care il puteam controla in orice moment. Ajunsi la urcarea cea mai grea a zilei (dealul P.) am putut vedea si cine era in fata noastra. Caldura radia din pamant, lanturile erau pe cele mai mari pinioane la toti dintre noi, XX1, Eagle, all-inclusive ! Urcam toti fiecare cum putea, unii se ridicau in picioare si pedalau cu o tehnica specifica ca sa nu derapeze, altii incepeau sa urce in zig-zag. Intr-un final am ajuns cu totii in varf si a inceput coborarea.

La un moment dat, a venit si momentul meu sa fac pana. Pe coborare, dupa Elisei, ma surprinde o curba si intru putin ciudat peste niste cioate dupa care incep sa aud unul din cele mai urate sunete pentru biciclisti: „Sssssss”.

Continui sa pedalez si sper ca se inchide, doar am tubeless. Roata deja se lasa jos si o simt moale in curbe. Ma depaseste Sergiu Balauca si incep sa ma gandesc ca trebuie sa opresc, doar ca era vale si nu iti vine sa opresti cand ai adversarii langa tine. Intr-un final opresc, bag capsula de CO2, scutur roata sa ajunga lichidul unde trebuie. Se inchide repede, super ! Sar pe bike si continui, vine o urcare scurta si ii vad spre varf. Inca sunt in carti !

Ssssss, din nou. Se pare ca nu s-a inchis. Era o gaura pe calea de rulare, care se inchidea dar nu bine. Ma opresc, o scutur, iarasi nu se aude nimic si cred ca pot sa continui. Nu trece mult pana sa aud din nou. Ajung la asfalt si scot CO2 din nou. Acum pare bine, nu stiu de ce, dar sper sa fie asa.

Deja incep sa vad oameni in spate aproape de mine. Incep sa fortez si sa calculez oare ce intarziere am. Oricum e neplacut, caci ei erau 3 oameni puternici in fata, iar eu singur. Ma uit pe ceas: km 15, bun ! Hai ca inca este timp, cred ca ii pot prinde ! (incredere oarba) De precizat ca cei pe care incercam sa ii prind din urma sunt actualul campion national la XCE ( Fabian Gandila ), o legenda vie ( Elisei Miron ) si Sergiu Balauca.

De acolo am continuat singur, am pedalat cum am stiut eu si ma gandeam ca e mai bine asa ca acum ma antrenez mai greu decat daca nu as fi patit pana. Imi doresc macar sa ii vad. Mai trec cativa km, trec printr-un punct de alimentare plin de gagici care urlau 😀 Pfff, pinionul de 10 inventat de Sram, era pentru astfel de momente motivante :))).

Continui si un pic mai tarziu se intampla minunea. Ajung pe o coborare unde puteai sa vezi in zare varful urmatoarei urcari si vad acolo 2 biciclisti. Am impresia ca sunt aproape, insa sunt 2 minute intre noi. Dar e suficient pentru mine, suntem la vanatoare ! 😀

Mai trec 2-3 dealuri si vad un biciclist tot mai aproape, dar nu seama cu cei 2 pe care ii vazusem. Trec repejor pe langa el, era Adi Popa si imi spune ca sunt la 1 minut in fata Eli cu Fabi si Sergiu la 20 de secunde in fata lor.

Pe urmatoarea coborare incepe ploaia. Bun moment ! Ochelarii se umplu de apa si eu ii dau inainte. Intram in padure si devine alunecos, dar si distanta tot mai mica fata de cei din fata. La un moment dat simt ca fiecare pedala ma duce mai aproape. Intr-un final trec de Fabi si la 10 metri il vad pe Elisei, trec si de el. E plin de balti si e la vale cu mari riscuri sa aluneci. Pedalez cat pot, in spate nu mai e nimeni, doar in fata, dar nu vad inca nimic.

Apoi s-a intamplat ca :

Am incheiat cei 42 de km pe locul 2 la categoria de varsta si 4 la general amatori. Multumit de mine.

Daca m-am descurcat bine si am reusit sa prind din urma campionii si legendele, un „Sergiu” nu este asa usor de prins ! 😀

Multumesc Carcover Racing Team pentru sustinere si lui Lucian Logigan pentru invitatii si aceasta ocazie.

Mi-a placut mult de data aceasta la Mures. Un oras frumos si o experienta de mountainbike de 2 zile. In ultima perioada urmaresc mai mult experientele de biking, decat concursurile de mtb.

Stii care este diferenta intre cele doua atunci cand traiesti sentimentul.

La final va las cu videoclipul realizat despre acest weekend 🙂

Arrivederci !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Extemporal la XCE si locul 2 in prima etapa de XCO la Cluj !

Extemporal la XCE

Exact asa ma gandesc sa explic cel mai bine sentimentul de la XCE, ca un extemporal, un test fulger cu corectura la rezultat si contracronometru.

Sambata trecuta s-a desfasurat Campionatul National de Cross Country Eliminator (XCE) intr-o locatie frumoasa din jurul Clujului, Muzeul Satului. Traseul a fost unul putin mai tehnic decat la o proba de XCO, cu butuci de sarit, rampe, trepte si alte obstacole de parcurs. Datorita faptului ca nu ma descurc atat de bine la probele scurte, m-am gandit ca ar fi bine sa particip si sa incep sa imi dezvolt putin si abilitatile in probele de scurta durata.

Proba a inceput cu un start de calificari, dupa care ne-am format grupe de cate 3, urmand ca primii 2 sa se califice in finala.

Sortii au decis sa fiu direct in grupa cu locurile care aveau sa fie 1 si 2 la finalul zilei. La mijlocul turei, am reusit sa ajung in pozitia 2 pe un traseu unde ai doar 1-2 ocazii de depasit. Eu am reusit sa profit de una dintre ele si am ajuns pe locul 2, insa o mica ezitare in care am incetinit putin mai mult, chiar pe un obstacol unde nu te astepti sa fii depasit, i-am oferit, fara sa vreau, ocazia viitorului campion sa ramana in cursa.

Extemporal la XCE

(momentul in care am fost depasit)

Nu mi-a venit sa cred, insa asta inseamna XCE, nu te iarta si nu ai timp sa mai corectezi greseli. Uite asa am ajuns la finish sprint toti 3 si m-am clasat pe locul 3, insuficient pentru a ma califica in finala.

Asta e. (nu mi-a ramas altceva de spus)

Una peste alta mi s-a parut o proba destul de aiurea, pentru ca mai mult timp te incalzesti decat participi, insa lucrul cel mai enervant este ca ne-am incalzit pentru calificari, am luat primul start, dupa care am avut de asteptat o ora pana la primul start din probe. Incalzire din nou, iarasi un start, din pacate nu m-am calificat, insa cei norocosi, au mai avut de asteptat inca 30 de minute pana la startul in finala.

Acum nu stiu daca organizatorii stiu ce inseamna acest efort pentru un sportiv, sa nu mai spunem daca au efectuat vreodata aceasta rutina. Nu e mare solicitare sau din cale afara de grea, insa e neplacuta si total aiurea pentru inima si muschi sa te incalzesti, sa tragi tare dupa care te opresti, stai 30 min, te incalzesti iarasi, tragi tare din nou cu dintii sa nu cumva sa eziti putin sa tragi de frana prea mult, apoi te opresti pentru alte 30 de minute sau o ora si mai iei un start pentru care trebuie sa ramai incalzit. O solutie mai buna ar fi fost eliminarea timpilor morti dintre probe, care uneori nu au avut nicio logica, doar asa de dragul artei: „hai sa asteptam o ora dupa calificari, ca sa respectam programul” -zis-au organizatorii.

Una peste alta, ma bucur mult pentru colegul meu Kecskes David, care a avut o strategie foarte buna si care a dat rezultate. A facut si el o greseala si a pierdut locul 1, insa a reusit sa obtina titlul de vicecampion national. La finalul zilei, cineva din echipa Carcover Racing Team a fost pe podium si a meritat.

Dupa prima zi de sambata si extemporalul la XCE, am revenit putin mai la normal: teze cu subiect unic la XCO 😀

O competitie mai placuta decat cea din prima zi. Am avut de parcurs 3 ture a cate 4 km, pe care le-am parcurs in 38 de minute. Destul de scurt si aceasta proba, uneori doar incalzirea la un concurs dureaza acest timp.

Dupa un start destul de agitat, alaturi si de juniorii Elite, Masters, etc, pe prima urcare serioasa am inceput sa recuperez pozitii importante. La un moment dat am depasit 5 concurenti o data. Pulsul a urcat destul de repede in jurul valorii 190 si acolo a ramas toata cursa, datorita faptului ca traseul nu iti oferea prea multe locuri sa iti tragi respiratia. Asta inseamna XCO la urma urmei, esti cu pulsul sus de la inceput pana la final.

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Echipa Carcover la rockgarden in prima etapa din Cupa Nationala la XCO:

Publicată de Carcover Racing Team pe 27 Mai 2018

In tura 2 am fost depasit de Adi Marasescu de la Bulls, un impatimit al probelor scurte si intense. Cel mai probabil el stia mai bine „cu ce se mananca” XCO-ul.

In ultima tura am inceput sa fortez mai tare vazand ca se apropie un grup de 4-5 persoane si am reusit sa imi pastrez pozitia, incheind pe locul 2 prima etapa din Cupa Nationala de XCO, urmat de colegul meu Kecskes David.

Multumim echipei Carcover Racing Team, care a fost prezenta cu 5 sportivi la aceasta competitie din care 4 s-au clasat pe podium, vezi aici toate rezultatele:

https://www.facebook.com/carcoverracingteam/

Ne vedem la Bac !

Iar daca suntem elevi seriosi poate si la olimpiada. #numazic 😀

Multumesc Cluj pentru experienta de o saptamana aici, oamenii foarte simpatici pe care i-am revazut sau i-am intalnit, locurile care mi-au trezit amintiri de acum 9 ani si pentru aceste 3 competitii cu rezultate frumoase.

Daca totul decurge bine, weekendul viitor vine cu cea mai lunga competitie in care am participat vreodata. Stay tunned ! 😎

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

BT Faget Maraton – Un XCO mai lung pe un traseu deosebit.

BT Faget Marathon

BT Faget Marathon, traseul de 75 de km cu 1900 de metrii diferenta de nivel – despre aceasta competitie a fost ziua de ieri.

Anul acesta pentru Faget Marathon am pornit cu asteptari foarte mici, tinand cont de ploile din ultimele zile de peste tot prin tara si afland ca in loc de un traseu de 75 de km, vom avea 3 ture pe un traseu de 25, impreuna cu cateva sute de participanti. Ce asteptari poti avea ?

Insa Levi a reusit sa ne surprinda foarte placut, iar norocul a tinut cu el.

Vremea a fost perfecta, traseul 98% uscat, iar problema ingramadelii s-a rezolvat prin starturile decalate, cei de la 25 de km au pornit la ora 9, deci pana cand am luat noi startul ei au terminat cu totii. Am prins cativa din urma de la 50 de km incepand cu tura 2 insa nu au fost niciun fel de probleme, totul s-a desfasurat fairplay.

Inca din prima tura de 25 de km, am realizat ca imi va placea sa parcurg acel traseu de 3 ori. Mi-a placut mereu sa concurez pe traseele de la Cluj. Sunt trasee de munte, prin paduri, cu radacini, urcari super faine scurte sau lungi. Cateva franturi din competitia de ieri care imi trec acum prin minte ar fi derapajele pe noroi la limita baltii si inca 1-2 momente cand simteam ca pierd aderenta pe roata de fata, dar cauciucul cumva a ramas in picioare. Un alt moment a fost acela cand goneam ca nebunii prin padure si la fiecare bifurcare de drumuri ne separam si noi, ca apoi cand se uneau sa ne imbinam din nou si totul la viteze destul de ridicate, intr-o sincronizare foarte buna.

Ritmul din timpul competitiei a fost unul destul de sustinut, in fiecare moment a fost nevoie sa fiu in priza si atent la distanta pe care o am fata de cei de langa mine. Surprinzator sau nu, dar in tura 3 mi s-a parut ca ritmul a fost cel mai ridicat. Am mai prins oameni din fata si fiecare impunea ritmul sau incerca sa se desprinda. Eram vreo 5-6 oameni: Mura Istvan, Cristi Jidovu, Horia Pal, Cristescu Stefan + subsemnatul si toti fortam pedalele pe potecile intortocheate din padure.  Spre finalul turei 3 am ramas doar cu Jidovu si Horia Pal, iar ritmul era unul acceptabil, pana cand a trecut Aprodu Petr pe langa noi cu un ritm care ne-a surprins pe toti si atunci a inceput nebunia de final. Cristi a accelerat, am reusit sa raman cu el desi bateriile erau pe final, carceii stateau sa apara si ei.

Intr-un final aproape de punctul de alimentare, nu am mai tinut pasul cu Cristi si s-a distanta usor. A fost o cursa pe cinste cu el pentru 90% din traseu, mai putin ultimii 5 km.

Am ajuns la banana din punctul de alimentare, putin cam tarziu, bateriile erau spre rosu, dar nu puteam sa o las prea moale, mai erau doar 5km.

„Ultimii 5 !” (stim noi).

Am mers cum am putut mai bine, m-a prins Horia din spate, s-a distantat putin si el, dar nu tare caci nici el nu era prea fresh si am reusit sa inchei BT Faget Maraton pe locul 1 la categoria de varsta.

Mare multumire lui Serban, care a fost in fiecare tura in punctul de alimentare cu ceea ce aveam nevoie fiecare din echipa.

A fost un weekend reusit si cu multe evenimente, in care echipa Carcover a participat la 5 competitii, in 5 orase si 2 tari (Romania si Ungaria) atat la competitii de ciclism, cat si de Moto.

Vezi aici rezultatele noastre: Rezultate Carcover Racing Team.

Multumim Abus pentru castile super ventilate si gentile in care incap toate echipamentele, Nutrend pentru tot ce am consumat in timpul acestui concurs, X-factor Shop pentru asistenta tehnica cu realizarea tubeless cu 1 ora inainte de start.

Weekendul viitor ne vedem la XCO !

Tschuss ! 🙂

Daca ti-a placut, arata-mi aici: