Canyon LUX 2021 – Concluzia dupa 1 sezon de folosire

Canyon lux

Despre Canyon lux

Canyon Lux este una din cele mai dorite biciclete la momentul actual. Peste tot auzim de Canyon Lux. Unii dintre sportivi şi-au şi permis unul ( pentru că preţul nu este unul accesibil oricui ), aşadar în acest articol aş dori să îţi prezint părerea unuia dintre “norocoşii” care s-a bucurat în acest sezon de experienţa de a pedala pe mult râvnitul Canyon LUX.

Haide să vedem ce ne spune Ştefan Baiceanu:

În 2019 când cei de la Canyon au lansat modelul Lux cf 9.0 race limited, ceea ce a coincis şi cu apariţia axs de la Sram(cel de 12 viteze) a fost uau. Am rămas cu gura căscată când am primit newsletter-ul şi imediat s-a implantat în cap ceva. Un vis mai exact. Un vis ce părea îndepărtat. Preţul era primul impediment: 7000 de euro. Sunt ceva bani. Pe vremea aceea eram după primul meu an ceva mai serios de competiţii, cu antrenamente haotice(lucru constatat mai târziu) cu o oarecare creştere de formă şi mă dădeam pe un exceed cf 6.0 pro race, o bicicletă faină pe care reuşisem să o aduc la 10.4 kg cu ceva modificări (costisitoare). În decembrie un foarte bun amic al meu îşi achiziţionează varianta lux slx cf 9.0 race (fără limited ) cu shimano, un pic mai ieftină şi visul a devenit şi mai adânc implantat în creier. Vine 2020, pandemia, încep antrenamentele serioase însă concursuri puţine, creşte forma generală pe bicicletă însă sezonul trece repede şi fără prea multe evenimente că deh: restricţii. În toamnă când canyon avea obiceiul să umple outlet-ul de biciclete hop apare ocazia: fix mărimea mea, slightly used şi cu 1200 euro reducere. Am făcut achiziţia în 5 minute fără să cântăresc prea bine. Şi după o săptămână a venit. Am fugit de la serviciu, am asamblat-o şi pe seară am ieşit un pic afară. Prima senzaţie când m-am aşezat pe ea a fost uau! .

Dar un Uau din ăla mare cu un zâmbet pe buze: era atât de moale, de uşoară (10,2 kg cu pedale, suporţi şi cu dropperul înlocuit cu o tijă de carbon usoara-asta după vreo două săptămâni). Sunetul Axs care se auzea la fiecare schimbare era şi încă este de neegalat.

A venit iarna, iar bicicleta a stat mai mult decât a mers dar odată cu sezonul 2021 a ieşit la treabă. Şi da face treabă. E o adevărată race machine, manevrabilă în multe condiţii, iar pe coborâri îţi dă curaj, mult curaj, te simţi bine ai încredere în ea. Roţile uşoare din carbon reynolds se simt pe urcări şi ai spor. La turele lungi este foarte comodă, ajungi mult mai puţin obosit la finish(în special dacă ai mult de coborât său mult de alergat pe denivelări). Se simt componentele de calitate de pe ea (furca), se simte articulaţia pe spate, cadrul e stiff, poziţia uşor agresivă ce să mai: un vis împlinit. Totuşi poate am visat prea mult. E o bicicletă, o bicicletă mult peste nivelul meu indiferent că vorbim de antrenamente sau competiţii. E clar că ajută mult în orice situaţie, dar e o bicicletă de top, e adevărat. La fel de adevărat e că e şi foarte scumpă, cu componente scumpe care sun la fel de scump de întreţinut/înlocuit. Cred că este o bicicletă ce se adresează unui ciclist de nivel înalt care poate să o pună în valoare. Un ciclist care poate duce un concurs de 70 km cu 3000 m diferenţă. Acolo da, o pui în valoare.

Upside din toate punctele de vedere e o bicicletă faină la deal, la vale mai ales, schimbă perfect şi dacă este un aspect ce te interesează, este acesta:

întoarce priviri!

Două minusuri i-aş pune în cârcă: preţul şi triunghiul articulaţiei spate care se simte un pic greu în comparaţie cu un hardtail(pe urcări)

Face banii? Face dacă îi ai şi dacă eşti la un nivel înalt da face cu siguranţă. După un sezon pe ea sunt încântat(deşi cochetez cu ideea unui hardtail pe care probabil îl voi achiziţiona în viitor) şi pe care cred că mă voi simţi mai bine.

Rămân la ideea ca un hardtail uşor te duce mai repede sus, pe cand un full suspension te duce mai repede jos, dar trebuie să ai şi skill pentru asta, ceea ce mie momentan îmi lipseşte. Poate de aici şi mica dezamăgire pe care mi-a creat-o, poate am aşteptat să compensez prin bicicletă lipsa curajului de a mă da la vale.

Acum după un sezon început cu stângul, cu o bicicletă nouă la care m-am adaptat greu(canyon lux), o bicicletă scumpă, mă declar mulţumit de ea şi aştept cu nerăbdare să prind o super ofertă la un hardtail exceed de la canyon. Şi apoi văd eu care se va vinde.

În concluzie dacă banii nu sunt o problemă şi/sau eşti la un nivel avansat în ciclism: da cumpără-ţi un full suspension de top. Te va ajuta în multe situaţii şi îl vei pune în valoare cu adevărat. Altfel, go ride your hardtail până ajungi sus sus în clasament.

Aceasta a fost experienta lui Stefan Baiceanu pe Canyon Lux 2021. Sunt tare curios cum va arata urmatorul model Canyon Lux 2022. Stay tunned !

Atunci cand vine vorba achizitiei unei noi biciclete, am o singura recomandare:

1. Stabileste-ti bugetul pe care vrei sa il aloci.

2. Stabileste bine si clar ce nevoi ai si care e bicicleta care satisface aceste nevoi.

Iar in final am o intrebare pentru tine,

Tu la ce bicicleta visezi ?

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cozia MTB 2021 sau cum sa castigi o competitie cu crampe si rapoarte grele (32-36)

Cozia mtb 2021

Weekendul de la Cozia MTB 2021 a fost sejurul perfect.

Anul acesta am inceput calendarul punand Cozia MTB ca obiectiv al sezonului. Imi era dor de traseul acesta, dupa 4 ani de cand am participat ultima oara. Ce ma atrage este faptul ca e cel mai greu traseu de 50 de km din tara la care am participat si se prezinta in felul urmator:

52 km cu 2337m diferenta de nivel. 😯 Huge ! Asta zic si eu.

Intradevar sunt si cateva pushbikeuri pe traseu, pentru ca sa poti ajunge la asa diferenta, insa partea buna este ca la coborare nu te dai jos deloc. Si ce coborari ! Atata coborare pe poteca single trail nu am prea intalnit. Este efectiv un traseu deosebit, cum altfel sa fie in Parcul National Cozia ?

Din aceste considerente si datorita faptului ca in 2021 mi-am propus sa particip doar la competitiile care mi-au placut mult, astfel am revenit la startul competitiei Cozia Mtb. Pentru acest concurs m-am pregatit cat mi-a permis timpul de bine si cat am reusit in cei putin peste 2000 de km. Cred ca doar in primul an am pedalat atat de putin. Ultimele sezoane serioase cumulau cate 8000 km pe sezon. Cu toate acestea, m-am prezentat destul de bine in ziua concursului, iar dupa prima urcare eram in primul grup de 3 oameni alaturi de Paul si Romica Vestemean. Ritmul era bun. Sustinut, dar bun. Cumva toti stiam ca cei 2300m nu vor fi usor de urcat asa ca nu dadeam totul, dar suficient cat sa ne distantam.

Cozia mtb 2021

Pe pushbikeuri aveam cu totii ceva mai mult chef de povestit. Ce sa si faci la 2km/h. 😀 Pana cand la un moment dat pe a 2-a coborare imi dau seama ca am ramas doar cu Romica. Amandoi aveam un ritm asemanator la vale si a fost destul de distractiv. La scurt timp pe o urcare scurta observ ca are ceva probleme cu lantul, parea ca nu a schimbat la timp si s-a incurcat putin pe pinioane. O las pentru un moment un pic lejer, un pic dezamagit ca s-a terminat distractia si acum sunt singur si ma astept sa revina pentru a continua. Insa nu vad niciun semn in spate, imi dau seama ca sunt in fruntea cursei si ca trebuie sa impun ritmul. Este un sentiment interesant care te cuprinde. A trecut ceva timp de ultima data cand l-am avut. (vreo 2 ani)

Iar de aici, mai precis km 25, continui singur pana la final. Insa aveam sa aflu ca e cale lunga si dureroasa pana acolo. La scurt timp apare o zona cu noroi lipicios si cu stupoare constat ca rotile nu se mai invart. FUck !! Se pare ca nu voi conduce cursa prea mult timp. Ma grabesc sa curat bicicleta cat pot astfel incat sa se invarta rotile in continuare si pornesc din nou, fara sa ma uit in spate.

Dupa acest episod, urmeaza ce crezi ? Visul oricarui ciclist:

crampele !

Nu putine, 3.

Pe rand. Le rezolv cumva din mers cu pumni, cu strans de muschi cu degetele prin echipament apoi cu alti pumni, pana cand a functionat. Bucuros si surprins continui mai departe. Vine o portiune scurta de asfalt unde trag un ochi in spate si nu vad pe nimeni. Dupa care vine a 3-a parte interesanta a competitiei. O urcare abrupta pe offroad unde am simtit din plin faptul ca pinionul meu cel mare nu mai era disponibil din cauza noroiului si alte cele. Iata-ma astfel cu un raport de 32 placa si 36 pinionul pe spate. Dupa ce tocmai reusisem eroic sa scap de crampe, aceasta veste a fost exact ce aveam nevoie 😀 cu 20 de km in fata pana la final.

Mi-am zis: “Acum ori pedalam, ori ne ia dracu’! ”

Si am reusit sa continui. M-am bucurat sa ma intalnesc cu oamenii de la traseul scurt si cu alergatorii de la 33 de km, care fie vorba intre noi deja erau pietoni. Asa rau imi parea de ei la vale cand vedeam cat de fain poate sa fie pe bicicleta si ma gandeam cat de neplacut trebuie sa fie pe jos.

La un moment dat a venit a 5-a urcare, care a durat si a durut. Nu se mai termina. O panta constanta si lunga de vreo 4-5 km. Pana si biciclistii de la traseul scurt, devenisera pietoni ca si alergatorii. Pe portiuni ma trezeam fiind singurul pe bicicleta, facand slalom si incercand sa imi pastrez concentrarea. Ma gandeam ca nu mai poate sa fie mult. “Ce sunt 15 km pentru mine daca as fi acasa la o tura lejera ? Imediat trebuie sa treaca.”

Trebuie sa recunosc ca aveam un gand constant in minte. “Hai sa ne castigam cursa! Dai inainte !” Am multe amintiri la Cozia, aceasta era a 5-a participare din care au fost 3 victorii la general pana acum.

Cumva simteam ca e concursul meu, cel putin unul de suflet. Caci altfel, este al organizatorilor Cozia Racing Team in frunte cu aceasta doamna deosebita pe numele Dora Minodora:

La un moment dat au inceput ultimele coborari care sunt un deliciu pentru orice ciclist pasionat. Poteci prin padure, cu tot felul de portiuni tehnice sau de viteza, uneori chiar direct prin ceata fara frane. Imi doream doar sa fiu atent si sa nu fac vreo greseala chiar acum. In acelasi timp eram recunoscator ca a decurs totul bine pana acolo, iar cand am intrat in ultimul km nu mi-a venit sa cred ca e posibil asa ceva:

Sa iti propui, sa iti doresti si sa reusesti !

O noua victorie pentru mine la general pe traseul lung de la Cozia, pe care il consider cel mai greu traseu pe distanta medie 50 de km, din tara. As adauga si unul dintre cele mai frumoase. Motiv pentru care am revenit.

La final dupa ce am trecut linia de finish si am ramas doar eu cu mine, pentru prima oara am plans de bucurie. Nu a vazut nimeni pentru ca am niste ochelari super misto de la Sprint Bike. Mi s-a mai intamplat cu alta ocazie sa plang de usurare ca s-a incheiat tot chinul, dar de data asta a fost pur si simplu de bucurie. Mi se parea fascinant sa poti sa iti doresti ceva, sa te pregatesti si sa reusesti exact cum ti-ai dorit cateva luni mai tarziu.

Inca o data si acest concurs mi-a amintit care este cel mai mare castig in ciclism:

  • oamenii

Cei pe care avem ocazia sa ii intalnim prin intermediul sportului. Bineinteles doar daca suntem deschisi sa vedem ceva mai mult decat niste cifre pe liste, ceasuri sau in clasamente.

Dincolo de faptul ca m-am bucurat sa ii revad dupa aproape 2 ani, dupa 5 ore pe drum, ajunsi la 11 noaptea pe o ploaie mocnita, am avut parte de cea mai calduroasa primire din partea familiei Nitoiu. N-am cuvinte. Ne leaga niste lucruri si amintiri incredibile. A fost de poveste tot timpul petrecut impreuna cu ei. Totodata impreuna cu Vlad, care a participat la traseul scurt, noi am reprezentat echipa Carcover Racing Team, la acest concurs.

Dupa concurs am mai ramas o noapte in compania lor, iar a 2-a zi am fost sa vedem Ocnele Mari, o salina in zona unde merita sa te plimbi prin subteran si sa o admiri. Dupa aceea am deschis premiile de la Cozia si am decis sa ne acordam timp. Astfel, am pornit pe urmele comorii din pachetul Heidi. Cred ca eram pe drumul cel bun aici:

Noi ne aflam de fapt pe Promenada de Cura, un traseu superb prin padure, pe marginea localitatii Caciulata, spre zona de start. Am fost de atatea ori la Cozia si nu am facut niciodata aceste lucruri atat de aproape. Inca nu am facut bai termale si nici nu am ajuns pe varful Cozia, semn ca vom mai reveni.

Sejurul s-a incheiat cu o plimbare in Sibiu si un popas la prietenii din Caransebes, familia Parvu.

Astfel, va incurajez sa participati la concursuri, sa fiti deschisi sa cunoasteti oameni, sa cautati locuri de vazut si de facut pe drum, sa mancati bunataturile locului si sa va creati o experienta cat mai bogata. Deoarece acestea sunt cele cu care ramanem de fapt. Premiile le bem cu prietenii si ciocolatele le impartim cu cei dragi.

Pe data viitoare,

 

 

 

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cauciucuri la test : Continental Cross King

Cauciucurile din acest test le gasesti aici:

https://sprint-bike.ro/shop/anvelope-29/270474-anvelopa-pliabila-continental-cross-king-protection-55-622-4019238798043.html?search_query=cross+king&results=187

Dupa ce am folosit timp de 5 ani cauciucurile originale de pe bicicleta pana cand cel de pe spate a devenit slick si deja ma simteam in pericol la vale, am decis ca e timpul pentru un set nou si am ales modelul Continental Cross King.

Prima bicicleta de concurs a venit cu Continental Race King si de atunci am fost indragostit de acel model de cauciucuri. Mai multe sezoane la rand le-am folosit, apoi am cumparat acelasi model si tot asa din 2009 pana in 2013.

2021 ma gaseste pe noul model de la Continental si anume Cross King.

Personal mi se pare o combinatie intre Race King si X-King, ceea ce se traduce in rapiditatea modelului Race King si agresivitatea lui X-King. Adica, ceea ce s-ar putea sa fie combinatia ideala.

Inca din primele zile l-am scos la teste si vezi aici cum a iesit prima competitie:

Cu Cross King la Herneacova XCO

Dupa care le-am luat la dans pe cele mai grele urcari pe care le stiam din zona si pe care nu am reusit niciodata sa le urc datorita aderentei slabe pe care o aveam cu celalalte cauciucuri, iar ceea ce a urmat m-a lasat cu o satisfactie imensa:

  1. Am reusit sa urc pe cea mai abrupta panta pe care am urcat vreodata:

2. Dupa care am fost pe traseul de la Banat Marathon, unde am abordat cea mai grea sectiune din urcarea pe Semenic si am reusit sa urc. Doar Daniel Crista a urcat acolo pe bicicleta pana acum.

3. Dupa care am luat la rand toate urcarile grele din zona si stii ce a rezultat ?

( vezi procentele urcarilor 😉 )

Continental Cross King

Aderenta buna rezulta in urcari facute pe bicicleta si uneori chiar KOM-uri.

In plus de asta, am inceput SA SIMT aderenta: pe santuri cu pietris, pe coborari pe radacini, in curbe cu nisip. Cauciucurile astea efectiv se agata de teren atunci cand e nevoie.

In plus de asta am parcurs 9 zile consecutive de antrenamente pe bicicleta cu camera (fara lichid, fara tubeless) fara sa fac o pana. In acest timp am parcurs 450 de km cu 10.000 m diferenta de nivel pe toate tipurile de drumuri in Banatul Montan, in Padis, etc.  Toate acestea au fost posibile datorita proprietatilor pe care le au aceste cauciucuri:

👉 Tubeless Ready

👉 Protectie laterala ( recomand 180 TPI )

👉 Black Chilli compound inseamna cea mai buna calitate a materialelor folosite de Continental la cauciucurile lor

A trecut o luna de zile de cand le folosesc si ma neclar foarte multumit de ele. Urmeaza sa scriu o recenzie si dupa 1 an de folosire.

Aceste cauciucuri le poti gasi aici:

https://sprint-bike.ro/shop/anvelope-29/270474-anvelopa-pliabila-continental-cross-king-protection-55-622-4019238798043.html?search_query=cross+king&results=187

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cel mai bun mod de transport bicicleta – Thule Velocompact

Thule Velocompact

De-a lungul ultimilor mai bine de 10 ani, am avut parte de o multime de deplasari cu bicicleta dupa mine, participand la peste 220 de competitii atat in tara, cat si in strainatate.

Transportul bicicletei nu a fost mereu usor de facut. Am calatorit in urmatoarele moduri:

  • Cu trenul ( de la cele mai proaste, la cele mai bune conditii )

  • Cu autobuze
  • Cu avionul

  • Cu autostopul

  • Cu masina

Thule Velocompact

  • Si bineinteles pe bicicleta

Astfel, transportul bicicletei poate fi cu adevarat o problema serioasa.

Din toate optiunile pe care le-am avut la dispozitie, pot spune ca in urma numeroaselor incercari, concluzia este ca suportul (oricare) pe carlig de la Thule a fost cea mai usoara, la indemana, convenabila si lejera optiune.

Pui foarte usor bicicleta sau mai multe (pana la 4 biciclete) pe suport si le poti potrivi intre ele fara sa stai urcat pe masina si sa te chinui. Totul fiind la indemana ta.

Am avut placerea sa testez timp de mai multi ani 2 suporti de bicicleta de la Thule Velocompact 927 si 926 distribuiti in Romania prin Aleo.ro . Oricare dintre cele 2 este foarte bun care ai nevoie sa transporti bicicleta:

Pe Aleo.ro poti gasi toate accesoriile auto de care ai nevoie pentru transportul atat a bicicletei cat si a altor lucruri (bagaje, skiuri, etc ):

  • bare transversale Thule
  • cutii portbagaj
  • genti
  • carucioare pentru transportul copiilor in masina
  • si o multime de alte accesorii de care ai nevoie.

Thule Velocompact

Te invit sa vezi produsele si sa alegi Aleo.ro !

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

10 lucruri pe care le iubesc la Garmin Edge 830

Garmin Edge 830

De aproape 2 ani ma bucur sa fiu unul dintre sportivii care folosesc Garmin Edge 830 si in acest articol vreau sa iti spun de ce simt asta si care sunt 10 lucruri pe care le iubesc la Garmin Edge 830 :

👉 Poti comanda Garminul tau de aici si sa incepi sa te distrezi cu el:

https://www.trisport.ro/index.php?route=product/search&search=830

1.  Bateria tine mai mult decat orice alt dispozitiv electronic pe care il am. (TESTAT)

L-am incarcat 100% si am inceput sa il folosesc, dupa care a durat o saptamana pana cand s-a descarcat, vezi video aici:

2. Virtual partner.

Una dintre cele mai cool optiuni pe care le ofera Garmin, este functia de antrenor virtual pe care o ai in care te bati cu timpul tau de pe un anumit traseu. Poate fi foarte interesant si util chestia asta. Strava, kom-uri, iti spune ceva ? 😀

3. Grafice color

Urmatoarea cea mai misto abilitate pe care o are Garmin Edge 830 este sa iti arate graficul traseului COLOR :O Adica vezi ce urcari urmeaza, cate sunt, cat de lungi si cel mai important cat de dificile, pe culori. Unde ai mai vazut asa ceva ? Parca ai juca cu coduri.

4. Alarma la bicicleta

Un feature nou este ca poti seta alarma la bicicleta ta si primesti mesaj pe telefon cand aceasta este atinsa sau se misca. How cool ?

Vezi video aici:

5. Sincronizare cu planuri de antrenament

Daca esti un sportiv care ia in serios destul de mult pregatirea sportiva, atunci iti va placea super mult ca iti poti organiza un calendar cu antrenamente in Garmin Connect care este sincronizat direct cu Garmin Edge 830. Ceea ce se traduce in organizare mai buna, in claritate in ceea ce faci si implicit in performanta. Ai astfel un antrenor cu tine care iti spune exact ce trebuie sa faci si unde esti cu puls, cadenta, timp, etc.

6. Upload automat cand intri in casa

Imi aduc aminte cand aveam Garmin Edge 810 si pentru ca sa pun antrenamentele pe strava era nevoie sa il conectez printr-un cablu ca apoi sa se sincronizeze, un lucru nu foarte dificil, dar cu Garmin Edge 830 este de ajuns doar sa inchei tura, iar cand gaseste wifi urca singur antrenamentul pe strava.

7. Atentionare hidratare si alimentare

Odata inceput un antrenament, Garmin Edge 830 incepe sa aibe grija de tine ca o mama buna si te atentioneaza cand trebuie sa bei apa, cand trebuie sa mananci, bineinteles in functie de trasaturile tale (Kg, inaltime, performante, etc)

Iar la final, ghici ce ? Iti spune si cat trebuie sa te odihnesti.

Ba ej nebun ?! 😀

8. Atentie curba periculoasa.

Mare mi-a fost mirarea cand in timpul unui antrenament pe sosea, in timp ce coboram cu viteza pe o coborare sa aud o notificare pe Garmin, iar cand arunc un ochi observ ca scrie “Atentie urmeaza curba periculoasa” si intradevar urma o curba stransa. Norocul meu a fost ca ma aflam pe un traseu foarte bine cunoscut, insa intr-un loc nou aceasta functie te poate salva de o cazatura serioasa.

9. Te descurci oriunde cu el – GPS

Imi aduc aminte acum 2 ani cand am fost in Croatia intr-o excursie, iar la un moment dat am pus garminul si am inceput sa pedalam dupa harta din el, fara track gps, doar dupa harta normala. Astfel am reusit sa parcurgem un frumos traseu de 50 km in apropierea lacurilor Plitvice. Cat de tare e asta ?

In plus de acest mod, atunci cand ai track gps, este o placere sa pedalezi prin locuri noi. Ceasul te avertizeaza sonor de fiecare data cand te departezi de traseul propus, cand urmeaza sa virezi in intersectii, vezi cati km mai sunt din traseu si multe altele.

10. Phone connection

La un moment dat, in timp ce pedalam aud ca imi suna telefonul la spate in buzunar, iar in acelasi timp primesc notificare pe Garmin unde vad de la cine primesc apel. Apoi am vazut cine mi-a scris pe Skype sau cine mi-a trimis SMS. Whaaaat ? Ce alt ciclocomputer face asta ?

11. Sunt mult mai multe lucruri de apreciat la acest dispozitiv desenat de Garmin in cel mai frumos design de pana acum, ergonomic si foarte placut mainii omului, pe care probabil inca nu le-am descoperit. Asadar, trebuie sa ne mai scolim ca sa il folosim la adevaratul sau potential. Sunt efectiv o multime de functii, de optiuni si de moduri in care poti profita de aceasta jucarie.

Tie ce iti place cel mai mult la Garmin ?

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Cu cine sa te antrenezi in Romania pe bicicleta ? ( 7 optiuni )

In articolul de astazi mi-am propus sa vin in intampinarea ta cu 5 raspunsuri la intrebarea din titlu. Chiar asa, cu cine putem sa ne antrenam pe bicicleta in Romania ? Si totodata sa disecam putin atat intrebarea cat si raspunsurile, precum si logiga din spatele nevoilor.

Prima intrebare:

  • Avem nevoie de antrenor ?

Cand DA si cand NU ?

DA –  atunci cand vrei sa fii mai bun pe bicicleta, cand simti ca vrei mai mult de la bicicleta, vrei sa nu simti ca ai dat banii degeaba pe ea, doar ca sa fii mediocru.

NU – atunci cand nu ai ambitii si cand doar faptul ca pedalezi este suficient pentru tine. Daca ajungi la competitii si inchei cu bine, este un motiv suficient sa deschizi o sampanie. Performanta nu este de dorit pentru toti, doar pentru cei care si-o doresc.

Haide sa revenim la primul raspuns.

  • De ce avem nevoie de antrenor ? 

Mie imi place sa spun ca un mentor/coach este cel care aprinde becul in incaperea in care te afli si vezi clar de unde vi si unde te indrepti, altfel fara el te descurci de unul singur bajbaind in intuneric. Sa ma contraziceti daca e altfel ! Eu asa am simtit de fiecare data cand am avut mentor. In plus, banii pe care ii aloci ii amortizezi sigur de pe urma sfaturilor sau chiar de la prima discutie cu el.

Alt motiv este pentru ca daca dam cateva mii de euro pe biciclete, ar fi de bun augur sa invatam ce sa facem cu ele, pentru ca reprezinta doar 10% din performanta, precum a concluziat campionul european:

Ok, am inteles cand avem nevoie sa invatam, de ce si de ce ar fi pacat. Pentru ca ne-am trezi cu echipament de top si scump, uitandu-ne la el fara manual de utilizare. La urma urmei, e cel mai usor doar sa bagi mana in buzunar pentru o bicicleta, decat sa dedici energie si efort ca sa lucrezi la tine.

In mod normal intr-o echipa exista un antrenor, dar nu neaparat. Totusi exista mai multe optiuni si pentru cei care nu se afla intr-o echipa, dar isi doresc totusi sa progreseze.

Inainte sa iti prezint optiunile, e bine sa ne gandim ce ne dorim ? In functie de raspuns, stim pe cine sa alegem. Mereu am spus ca este important PE CINE asculti. Asculta oamenii care au reusit deja ceea ce iti doresti. Defineste bine nivelul la care vrei sa fii, ca sa stii pe cine sa alegi pentru a nu ajunge sa te chinui mai mult decat vrei.

Cum ar suna raspunsul la intrebarea “ce imi doresc pe bicicleta?”

  • sa imi cresc performantele pentru satisfactia mea personala, sa ma bucur mai mult de acest sport.
  • sa fiu in prima jumatate la un concurs
  • sa fiu in top 10 la un concurs
  • sa reusesc sa obtin podiumul la un concurs
  • sa fiu campion national
  • sa fiu la cel mai inalt nivel din lume

Exista oameni de la care poti invata pentru fiecare din aceste nivele.

Apoi este important sa iti raspunzi la intrebarea cat sunt dispus sa investesc pentru a evolua ? Costurile pentru un program de antrenament variaza de la 100 lei la 200 Euro.

  • Odata stabilite aceste lucruri pentru tine, mergem mai departe, ce optiuni avem ?

1. Primul dintre ei si cel mai aproape de mine este Daniel Crista, actualul campion national la sosea.  Astfel daca ai planuri cu rezultate importante in disciplina de ciclism pe sosea, iti recomand sa il contactezi aici:

https://www.facebook.com/crista.daniel.3

2. In al doilea rand ajungem din nou la un campion national la marathon de data aceasta si e vorba de Robert Dobai J, care iti poate arata cum sta treaba pe MTB.

Vezi aici: https://thenorthquest.com/program-antrenament/

3. Razvan Juganaru

MTB Academy are in spate un alt campion national la mai multe discipline MTB Marathon, XCO, sosea, etc.

Vezi aici: http://www.mtbacademy.ro/

4. Ramanem in continuare la nivelul de Elite si vorbim despre Stan George care antreneaza mai multi sportivi chiar din categoria Elite.

Vezi aici detalii: https://www.instagram.com/wattzillacoaching/?fbclid=IwAR1salj1ZIG87Kjig2XSuE2UR8Tsi-WLQunMmT4FYeDekpcXzzHDPHFpKj0

5. Andrei Ianos

Un sportiv care a fost la nivel apropiat de Lucian Logigan, prin urmare omul stie ce face. Antreneaza si el, iar nivelul la care te poate duce cred ca este unul destul de ridicat.

Contacteaza-l pentru detalii: https://www.facebook.com/andrei.ianos

6. Marc Sandu

Destul de curand, din ultimii 5 ani, Marc Sandu pregateste si el sportivii din apropierea Bucurestiului si sunt convins ca experienta lui din domeniul Moto si Ciclism iti poate aduce un plus.

Vezi detalii aici: http://marcsandu.ro/

7. Giocoach – programul complet de antrenament pentru biciclistii amatori.

Daca nivelul Elite e prea mult pentru tine, alege sa te antrenezi cu un campion national la categoria amatori. In acest program dedicat si-au crescut performantele pana acum peste 100 de sportivi.

Afla totul despre program aici: http://www.giolive.ro/giocoach/

Dupa ce ai stabilit bugetul si ai in fata aceste optiuni vreau sa iti mai spun ca este important sa observi cu cine rezonezi cel mai tare, cine e pe gustul tau, cu cine simti ca ai colabora bine si asa sa alegi, pentru ca este important si modul cum te simti in aceasta relatie coach-sportiv.

Il cunosti personal ?

A reusit ceea ce iti doresti tu ?

Simti o simpatie pentru el ?

Ai auzit de oameni care au avut rezultate cu el ?

Cum e atmosfera cu el ?

Bineinteles sunt mai multe optiuni dintre care poti alege, nici eu nu le stiu pe toate. Insa ii cunosc personal pe acesti oamenii de mult timp si  am incredere sa ii recomand.

Totodata daca exista un sportiv a carui performante le admiri, nu ezita sa ii scrii si sunt convins ca isi va face timp cu cateva sfaturi pentru tine.

Sa ne bucuram de bicicleta cat mai in forma si mai eficient !

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Jurnal de carantina: Ziua 4 – Modelul meu in viata si povestea celor 4000 de oameni.

Astazi trebuia sa vorbesc despre altceva, insa am un subiect tare de tot.

O sa iti placa.

Astazi am ales sa iti spun 2 povesti, prima dintre ele este despre bunica mea, pentru ca astazi ar fi trebuit sa implineasca 84 de ani. Astazi ar fi fost ziua ei.

Ea este modelul meu din titlu. De ce ? Pentru ca a crescut singura pe lume. Mama ei a murit la nastere, iar tatal ei alcolic nu a stiut sa o creasca astfel ea a crescut prin vecini. A avut o viata grea precum nu ne putem imagina noi si cu toate acestea, a reusit sa ajunga la 79 de ani, sa aiba 5 copii sanatosi si 5 nepoti.

Am fost cel mai apropiat de ea. A avut grija de mine cand am fost mic, m-a invatat sa ma rog, mereu mi-a spus sa umblu curat, bunicul m-a invatat sa joc sah, iar mereu cand plecam de la ea avea o vorba buna de drum, de intelepciune si de buna purtare.

Pe bunica nu am auzit-o o data sa injure, nu i-a placut sa fie datoare niciodata si era o fire ardeleneasca care mereu te binedispunea. Putine probleme erau serioase pentru ea, nu exista ceva sa nu poata descoase.  Cand eram mic arunca cu ghemurile dupa mine (jucam prinsa in camera). Se juca destul de mult cu mine si cred ca e persoana care m-a iubit cel mai mult. Apoi radeam mult cu ea, era o fire completa. Cel mai des imi povestea cat de mult a muncit de cand a fost mica, cu animalele si tot ce trebuia facut pentru ele, apoi curatenia in oras, apoi la cati oameni a dat de mancare la cantina si cum l-a cunoscut pe bunicul acolo.

S-ar putea scrie o carte despre povestea ei.

Cel mai mult mi-a placut la ea modul de a fi, vorba potrivita in fiecare moment, credinta in Dumnezeu necontenita, bunatatea chiar si fata de straini. Din acest motiv am o parere foarte buna despre ardeleni.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Jurnal de carantina : Ziua 3 – Un ghiozdan cu 600E si un roman cum sunt doar 3 in lume.

Salut din nou !

Suntem prezenti din nou din carantina. Eu si cu tine, cu voi. Mi se pare interesant ca prin aceasta metoda eu pot scrie si alti cativa zeci, sute de oameni vor primi acest mesaj. E o forma interesanta de comunicare. Voi vorbi despre asta mai la final.

Pana atunci am spus ca iti voi povesti cum am ramas fara un ghiozdan cu echipamente de 600E pe o partie de ski in Romania.

Se intampla in urma cu vreo 2 luni, cand am fost la Straja la Ski. O zi de marti, cu soare. Am plecat de la Transalpina, dupa ce acolo era inchis datorita conditiilor meteorologice, iar daca ar fi fost deschis, nu se intampla ce urmeaza. Interesant cum fiecare piesa de domino are locul ei atunci cand se intampla un lucru.

De obicei nu imi iau lucruri cu mine pe partie, pentru ca nu imi place cu ghiozdan si astfel le las la masina. La Straja nu am putut sa facem asta intrucat parcarea e departe de partie, masinile fiind la baza urcarii. Astfel am decis sa iau pentru prima data echipamente foto-video cu mine pe partie sa filmam una-alta. Am avut un ghiozdan in care am pus si sandvichuri, cu termosuri si batoane. L-am ascuns undeva dupa baraca personalului de la finalul telescaunului (prima prostie, pentru 5-10 lei lasam rucsacul la ei inauntru).

Am mai facut acest lucru de fiecare data cand am fost la ski, doar ca in ghiozdan era doar ceai si sandvichuri, nu ca si acum. Nu au fost probleme deloc pana acum. La transalpina vedeam mereu rucsacul, ca era la vedere, iar la Straja la fel. Toata ziua a fost la locul lui, am filmat, ne-am oprit sa mancam, sa bem ceai, iar cand mai era 1 ora, a venit o ceata deasa, am mai facut 3 ture si cand sa plecam a disparut rucsacul. Pam – pam !

Inauntru erau 1 aparat foto Sony, un gopro, o pereche de ochelari, acumulatori, termosuri, etc. Am facut noi o socoteala, erau cateva sute de euro paguba. Am intrebat peste tot si nu s-a rezolvat nimic nici pana azi.

Lectii ?

  • Nu lasa nimic nesupravegheat ce nu esti dispus sa pierzi.
  • Daca ai constatat un furt, mergi la politie si declara-l. Daca peste 3 luni, 2 ani, gasesti obiectul, il poti retine, suni la politie si spui ca ai o plangere depusa, ei verifica si ai sansa sa recuperezi legal obiectul. Am facut asa cu o bicicleta furata dupa 2 ani.
  • A 3-a lectie, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Daca a functionat ceva de 4-5 ori, nu inseamna ca va functiona si a 6-a oara.

Sa revin la subiectul cu formele de comunicare de la inceput. Ce mai citim ?

Am inceput sa citesc o carte pe care am cumparat-o recent si care isi astepta randul, iar acum e momentul potrivit.

Se numeste “Infruntand viata” si este vorba despre un roman cu un caz atat de rar, incat sunt doar 2-3 oameni ca si el in lume: surdo-mut-orb. Poti sa iti imaginezi ? Liniste totala pentru acest om. Doar cand te gandesti la lucrul asta, dupa ce deschizi ochii, instant ai o stare de recunostinta pentru tot ce ai in viata ta.

Am aflat de el din acest video:

https://www.youtube.com/watch?v=VL8GIDKEqvQ

Vizionare placuta, iar inainte de final te-as ruga sa imi trimiti un video pe pagina de facebook Giolive cu un salut din partea ta, sa stiu ca ma citesti 🙂

Un alt scop al acestui jurnal de carantina este sa pastram legatura, iar pentru asta m-as bucura sa ii intalnesc pe cei care imi citesc articolele.

Multumesc daca vei face asta !

Ne vedem aici in ziua 4:

Jurnal de carantina: Ziua 4 – Modelul meu in viata si povestea celor 4000 de oameni.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Jurnal de carantina : Ziua 2 – Cate feluri de coronavirus sunt ?

coronavirus

Verdictul a fost dat, definitiv si fara drept de apel in articolul precedent.

Pacient pozitiv.

Am pornit seria aceasta de articole “Jurnal de carantina” in minte cu 3 idei care doream sa ajunga la tine pentru ca pot face o diferenta majora (poate).

Prima dintre ele este faptul ca testul rapid de covid nu are nici o valoare , prin urmare nu da banii pe el ci mergi direct la urgente daca vrei sa te testezi pe bune.

De ce ? Care e scenariul negativ pentru care m-am gandit sa scriu acest articol ?

Faci test rapid, iese negativ, dar tu ai covid de fapt. Te culci pe o ureche, bucuros ca ti-a iesit negativ si iti vezi de viata, dai mai departe virusul la persoane dragi la care nu ai vrea sa ajunga. Ai prins ideea ? De unde stiu asta ? Pentru ca mie mi-a iesit testul rapid negativ si aveam de fapt covid. Abia al doilea test, cel PCR a iesit pozitiv. (Vezi articolul cu prima zi)

Al doilea motiv

E important sa stii ca sunt mai multe forme de manifestare a virusului. Cu ce te ajuta asta ? Se va ridica putin ceata si dubiul fata de acest virus. Pentru ca auzim tot felul de pareri in jurul nostru. Eu cel putin am auzit urmatoarele:

-“Am avut covid, dar am fost asimpomatic, fara nicio simptoma”

-“A fost o raceala normala”

-“Putina febra, am tusit de cateva ori si asta a fost”

-“E un cacat virusul asta, l-am avut”

-“Bai, stiu pe cineva care a ajuns la ATI”

– voluntar smurd:” Bai, saptamana trecuta a venit in toiul noptii un sportiv de performanta ca nu putea sa respire. Inainte de asta nu a avut niciun simptom”

– colega:”Am o cunostinta care a murit saptamana trecuta. Sanatos tun, 40 de ani. A refuzat sa creada in covid, nu a luat tratamentul si duminica a murit”

-oameni care au ramas cu sechele, cu respiratie grea, cu plamani la capacitate redusa, etc.

-si alte replici care nu am mai avut ocazia sa le auzim, adica au decedat.

Si stii care e treaba ?

Ca toate astea sunt adevarate ! Absolut toate !

Unde e greseala ? Ca noi tindem sa luam una dintre ele si sa spunem ca asa e ! Stim doar alb sau negru si daca nu e una dintre ele nu mai stim ce sa credem. Pai afla ca sunt toate culorile de fapt. Iar daca la tine e albastru deschis, asta nu inseamna ca si la altii va fi la fel. Acelasi lucru poate genera un maro inchis pentru o alta persoana.

Ceea ce ne duce din nou la prima idee: Fa testul corect si ai grija de cei din jur !

Ne citim maine cu alte idei, aici:

http://www.giolive.ro/2021/04/20/jurnal-de-carantina-ziua-3-un-ghiozdan-cu-600e-si-un-roman-cum-sunt-doar-3-lume/

Sergiu, din carantina.

PS: Maine o sa iti povestesc, cum ne-au furat un ghiozdan cu echipamente de 600E pe o partie de ski in Romania.

 

Daca ti-a placut, arata-mi aici:

Jurnal de carantina : Ziua 1 – Ai sau n-ai ?

M-am horat sa tin un jurnal cat timp sunt in carantina. Motivul este pentru ca sunt de parere ca puteti invata ceva din exemplul meu si chiar sa evitam niste focare (vezi mai jos de ce spun asta).

Cum a inceput ?

Cu o raceala tipica de primavara, la fel ca in fiecare an. In special anul asta cand dimineata ninge, la pranz esti la tricou si apoi seara esti din nou cu cojocul pe tine. Nu mai sti cum sa te imbraci. Adevarul este ca te simti ca un fotomodel, cu 2-3 tinute dupa tine.

Zilele au urmat asa cum prevedeam din experientele trecute cu raceala din fiecare an:

  • curs nasul prima zi
  • ceva frisoane 1-2 zile
  • stranut

Per total starea de sanatate se imbunatatea de la o zi la alta. Convins ca mai exista si alte boli pe lumea asta decat covid. Nu a fost nimic suspect care sa imi dea de gandit, totul a decurs conform graficului meu pana vineri cand am iesit pe usa, m-am parfumat de 2 ori ca de obicei si mi-am dat seama ca nu simt nimic. M-am gandit:

  • “Ah, poate iarasi era doar aer pe furtunul interior din parfum, e nevoie de mai multe pufuri pana cand sa pulverizeze, hai sa mai dau de 2 ori.”

Asa am si facut pana am vazut cu ochii mei vaporii de parfum pulverizandu-se pe bluza mea, iar eu in continuare sa nu simt nimic. Am continuat pe incheietura si am lipit nasul de piele, fara vreo diferenta. Oups !

Cel putin aveam gust (inca). Spre seara, am stors o lamaie intreaga si am baut zeama, faceam asta deja de 2-3 zile intrucat dimineata ma simteam mai bine datorita ei. Doar ca de data asta lamaia nu mai era asa puternica precum cu o zi inainte. Nu mai aveam nici gust.

A 2-a zi dimineata m-am urcat in masina si am ajuns la urgente unde am facut testul rapid si aici ajungem la primul motiv important al rolului acestui jurnal public, iar rezultatul il vedeti mai jos:

Negativ !

Testul rapid arata un rezultat negativ. Good news am zis ! Sa pare ca intradevar am doar o raceala, asa cum am banuit din prima secunda, pana cand a revenit doctorita si mi-a spus, ca al doilea test sigur va iesi pozitiv, daca nu am miros si gust. Din nou, in gandul meu:

“Ce prostii vorbeste, lasa ca o sa vada ea cum arata 2 teste negative, daca nu a vazut pana acum.”

Mi-a recomandat sa raman izolat pana vin rezultatele, momentan fiind doar suspect de covid. M-am intors lininstit acasa si mi-am amenajat camera cu tot ce am nevoie. Apoi un film slabut, dar despre asta vom vorbi in zilele urmatoare.

Duminica dimineata, suna DSP:

“Domnule Paraschivu, rezultatul testului dvs este pozitiv!”

Pam-pam !

Vezi ziua 2 aici: http://www.giolive.ro/2021/04/19/jurnal-de-carantina-ziua-2-cate-feluri-de-virus-sunt/

Daca ti-a placut, arata-mi aici: