[TEST] – Metal Enduro pe intuneric cu farul de bicicleta Eastpower EBL307 4000 lumeni.

In urma cu putin timp am primit la test farul de bicicleta Eastpower EBL307, in ideea de a participa la Moontime Bike Bucuresti. Intre timp am aflat ca editia de anul acesta s-a anulat, astfel ca am decis sa scot la plimbare noul far la un test adevarat, nu la joaca in centrul Bucurestiului. Am ales pentru test una dintre cele 8 speciale din cadrul Metal Enduro care anul acesta a fost etapa de calificare pentru Cupa Mondiala de Enduro.

Am ajuns in varf, locul de unde incepe speciala si odata cu lasarea intunericului am pornit la vale. Vezi ce a iesit:

Farul de bicicleta Eastpower EBL307 a trecut testul cu Brio, iar dupa cum vezi si eu am ajuns cu bine la finalul coborarii. 🙂

Farul este un accesoriu obligatoriu prin lege, odata cu lasarea intunericului. Acum ai la dispozitie acest model care va face fata in turele care urmeaza cu bicicleta la ore tarzii.

Se ataseaza pe ghidon foarte usor si rapid.

Are in componenta 7 leduri cu 3 pozitii de functionare si un suport de pus pe cap pentru drumetii, pesteri, etc.

Detalii tehnice Far Eastpower EBL307 pe care il poti achizitiona de aici: Cumpara Farul Eastpower

  • Cu acumulatori si incarcator
  • 7 Led -uri CREE XM-L T6
  • 4000 lumeni
  • 3 functii
  • material anti zgarieturi
  • autonomie modul 1: 3 ore
  • autonomie modul 2: 7 ore
  • Dimensiune: 56x58mm
  • Greutate: 210 gr.
  • Baterie: 6cellx1500mAh
  • Negru
  • AM

Ce primesti in pachet ? Vezi aici :

Il poti achizitiona de aici:

https://coolbiketeam.ro/accesorii-biciclete-1272/sisteme-de-iluminat/POW307

A fost o experienta inedita sa testez acest far. Nu am mai pedalat pana acum pe trasee tehnice noaptea, dar acum am mai mare incredere datorita acestui far. Practic ai lumina in fata ta pe bicicleta ca si cum ar fi ziua datorita celor 7 leduri care lumineaza mai mult decat suficient. In plus frumusetea este ca descoperi traseele intr-un mod nou.

Prin urmare, chiar daca ziua se scurteaza, antrenamentele vor continua. 😀

Spor la dat tuturor !

 

 

BT Faget Maraton – Un XCO mai lung pe un traseu deosebit.

BT Faget Marathon

BT Faget Marathon, traseul de 75 de km cu 1900 de metrii diferenta de nivel – despre aceasta competitie a fost ziua de ieri.

Anul acesta pentru Faget Marathon am pornit cu asteptari foarte mici, tinand cont de ploile din ultimele zile de peste tot prin tara si afland ca in loc de un traseu de 75 de km, vom avea 3 ture pe un traseu de 25, impreuna cu cateva sute de participanti. Ce asteptari poti avea ?

Insa Levi a reusit sa ne surprinda foarte placut, iar norocul a tinut cu el.

Vremea a fost perfecta, traseul 98% uscat, iar problema ingramadelii s-a rezolvat prin starturile decalate, cei de la 25 de km au pornit la ora 9, deci pana cand am luat noi startul ei au terminat cu totii. Am prins cativa din urma de la 50 de km incepand cu tura 2 insa nu au fost niciun fel de probleme, totul s-a desfasurat fairplay.

Inca din prima tura de 25 de km, am realizat ca imi va placea sa parcurg acel traseu de 3 ori. Mi-a placut mereu sa concurez pe traseele de la Cluj. Sunt trasee de munte, prin paduri, cu radacini, urcari super faine scurte sau lungi. Cateva franturi din competitia de ieri care imi trec acum prin minte ar fi derapajele pe noroi la limita baltii si inca 1-2 momente cand simteam ca pierd aderenta pe roata de fata, dar cauciucul cumva a ramas in picioare. Un alt moment a fost acela cand goneam ca nebunii prin padure si la fiecare bifurcare de drumuri ne separam si noi, ca apoi cand se uneau sa ne imbinam din nou si totul la viteze destul de ridicate, intr-o sincronizare foarte buna.

Ritmul din timpul competitiei a fost unul destul de sustinut, in fiecare moment a fost nevoie sa fiu in priza si atent la distanta pe care o am fata de cei de langa mine. Surprinzator sau nu, dar in tura 3 mi s-a parut ca ritmul a fost cel mai ridicat. Am mai prins oameni din fata si fiecare impunea ritmul sau incerca sa se desprinda. Eram vreo 5-6 oameni: Mura Istvan, Cristi Jidovu, Horia Pal, Cristescu Stefan + subsemnatul si toti fortam pedalele pe potecile intortocheate din padure.  Spre finalul turei 3 am ramas doar cu Jidovu si Horia Pal, iar ritmul era unul acceptabil, pana cand a trecut Aprodu Petr pe langa noi cu un ritm care ne-a surprins pe toti si atunci a inceput nebunia de final. Cristi a accelerat, am reusit sa raman cu el desi bateriile erau pe final, carceii stateau sa apara si ei.

Intr-un final aproape de punctul de alimentare, nu am mai tinut pasul cu Cristi si s-a distanta usor. A fost o cursa pe cinste cu el pentru 90% din traseu, mai putin ultimii 5 km.

Am ajuns la banana din punctul de alimentare, putin cam tarziu, bateriile erau spre rosu, dar nu puteam sa o las prea moale, mai erau doar 5km.

„Ultimii 5 !” (stim noi).

Am mers cum am putut mai bine, m-a prins Horia din spate, s-a distantat putin si el, dar nu tare caci nici el nu era prea fresh si am reusit sa inchei BT Faget Maraton pe locul 1 la categoria de varsta.

Mare multumire lui Serban, care a fost in fiecare tura in punctul de alimentare cu ceea ce aveam nevoie fiecare din echipa.

A fost un weekend reusit si cu multe evenimente, in care echipa Carcover a participat la 5 competitii, in 5 orase si 2 tari (Romania si Ungaria) atat la competitii de ciclism, cat si de Moto.

Vezi aici rezultatele noastre: Rezultate Carcover Racing Team.

Multumim Abus pentru castile super ventilate si gentile in care incap toate echipamentele, Nutrend pentru tot ce am consumat in timpul acestui concurs, X-factor Shop pentru asistenta tehnica cu realizarea tubeless cu 1 ora inainte de start.

Weekendul viitor ne vedem la XCO !

Tschuss ! 🙂

Locul 3 si a 3-a participare la Drumul Regelui.

Drumul Regelui

Credit photo: Velocitas.

De data aceasta am participat la un concurs cu istorie pentru mine si anume Drumul Regelui unde am participat de 3 ori din cele 5 editii, iar una dintre ele am reusit sa o castig la general. Nu am reusit si de data aceasta. Uneori castigi, alteori pierzi, ce ramane la final ? 🙂

In 2018 cred ca a fost o bucurie pentru toti participantii, cand dupa ultimele editii noroioase, in sfarsit se anunta soare in ziua concursului, dar si in ultima perioada premergatoare evenimentului, prin urmare am avut parte de un traseu uscat si ideal pentru pedalat.

Traseul a fost de 42 de km, cu poate prea mult asfalt, insa au fost suficiente portiuni de offroad cu urcari sustinute, chiar pushbike unde concurentii au putut sa isi arate fortele. Pentru mine personal, traseele scurte nu sunt pe gustul meu, iar la acest concurs ideal ar fi fost sa mai facem o tura pe traseu.

Am constatat ca a trecut prea repede concursul. Am parcurs traseul in 1 ora si 51 de minute, pe locul 3 la categorie, destul de aproape de locurile fruntase. Acum, imi aduc aminte de acest citat:

Drumul Regelui

Un lucru pe care nu l-am realizat decat cand am ajuns acasa si care m-a bucurat foarte mult, l-am descoperit in acest video:

START Drumul Regelui 5 – Marea Unire a Cicliștilor! ❤️

Publicată de Drumul Regelui – Maraton MTB de ciclism pe 12 Mai 2018

Timp de 2 minute, oamenii au luat startul la Drumul Regelui. Cat de fain e asta ? 🙂

Fiind mereu in fata nu vedem lucrurile acestea, parca suntem intr-o alta lume, cu planurile, strategiile, incalzirea noastra, Garmine, etc si langa noi, sunt o multime de oameni cu aspiratiile lor si care se bucura si ei sa mearga la un concurs de biciclete. Tare mult mi-a placut sa observ acest lucru uitandu-ma la videoclipul de mai sus, mi-ar fi placut sa ii felicit, sa ii imbratisez sau sa pedalez cu fiecare dintre ei. Ma bucur sa cunosc o parte din ei si sa ii revad din cand in cand la concursuri.

Bravo fiecarui participant de la Drumul Regelui si in special celor 2 simpatici cu care am impartit podiumul: Muntean Paul si Silviu Buzan.

Felicitari lui Logigan Lucian, care confirma din nou ca este un Rege adevarat al mountainbikingului in Romania 🙂

Jos palaria pentru echipa Carcover Racing Team care a fost la inaltime si de data aceasta, cu 6 oameni pe podium, si pentru prezenta si sustinerea lui Adrian Bocut si Raul Sinza care au fost alaturi de noi.

Weekendul viitor vine cu o noua etapa din Cupa Nationala de Maraton, sa vedem daca zilele cu soare de la Drumul Regelui, au ajuns si la Faget Marathon.

PS: Pana miercuri poti castiga o inscriere la BT Faget Marathon, vezi aici cum:

Castiga o inscriere la BT Faget Maraton !

Pentru prima oara la Avrig Mountain Bike Race: Mi-a fost dor de mtb !

Avrig Mountain Bike Race

Premierele continua !

Daca ultima saptamana am fost pentru prima data la Lipova, weekendul ce tocmai s-a incheiat am participat la prima editie pentru mine Avrig Mountain Bike Race si prima etapa din Cupa Nationala de maraton din sezonul 2018. Au fost 2 zile, timp in care am luat startul la 3 intreceri. Prima dintre ele (XCT) a fost un contratimp de calificare pentru a 2-a proba.

Avrig Mountain Bike Race

Traseul a fost unul de aproximativ 1 km, desfasurat in gradina Palatului Brukenthal din Avrig si desi a fost unul scurt, portiunile tehnice au fost suficiente. De la radacini si pante abrupte, scari cu sarituri sau doar scari simple de coborat in viteza, rampe de lemn sau urcari foarte abrupte dar scurte. Astfel, inca de la recunoasterea traseului de cu o zi inainte, mi-am dat seama ca ar fi bine sa imi amintesc destul de repede tehnica si curajul pe bicicleta, un lucru nu tocmai usor de facut tinand cont ca in 2018 am iesit doar de 2 ori cu mtb-ul. Chiar si asa, am reusit sa parcurg toate sectiunile dificile si am realizat ca mi-am adus aminte destul de bine abilitatile dezvoltate pe traseele de la Metal Enduro.

Acest fapt mi-a fost de mare folos, am reusit sa fac diferenta si sa castig pozitii importante exact pe portiunile tehnice. Dupa ziua de sambata, am reusit sa ma clasez in top 5 in clasamentul amatori general.

Traseul de sambata se prezinta in felul urmator:

Daca anul trecut proba de sambata a fost optionala, in 2018 intreaga competitie a avut un statut de stage race, fiind aproape obligatorie participarea la ambele probe. Totodata, clasamentul s-a realizat in urma celor 2 zile de concurs cumulate.

A 2-a zi a urmat proba de maraton asteptata de mai multi oameni, decat fanii XC. Din meniul acestei zile, am ales „all inclusive”, adica 80 de km cu 1900 m diferenta de nivel, iar ospatul a fost pe masura 😀

Startul a fost la ora 10, asa cum ne obisnuim si a continuat cu o portiune de asfalt foarte buna pentru o incalzire usoara. In acest timp s-a format un grup fruntas, format in principal din Elite si cativa amatori care au cedat destul de curand. Odata ajuns pe portiunea de offroad, m-am „imprietenit” cu Maus pentru urmatorii 45 de km. Ritmul mi se potrivea destul de mult cu al lui si mi-a placut sa rulam impreuna. S-a alaturat si Paul Muntean, proaspat intors dupa o competitie pe etape, 4 Islands.

Avrig Mtb Race

Peste 45 de km eram tot impreuna, ba mai mult, pentru ca ne distram asa fain s-au mai alaturat Razvan Juganaru si Daniel Rosioru, exact la timp pentru portiunea de plat unde ritmul a fost sustinut, dar mai usor de gestionat intr-o formatie de 5, dupa care am mai prins oameni din urma.

Am ajuns cu totii la punctul de alimentare, dupa care am atacat primul urcarea. M-am poticnit putin la un sant mai noroios, iar Daniel Bostan mi-a luat-o inainte si nu l-am mai vazut o buna parte pana cand am ajuns la push bike si abia in varful urcarii l-am ajuns din nou. Despre ceilalti, legenda spune ca inca sunt in punctul de alimentare 🙂 Am continuat impreuna cu Daniel ultimii 20 de km, unde am avut parte de coborari adevarate de mountainbike de care imi era dor: cu portiuni usor tehnice si uneori la viteze mari, pe o poteca care te facea sa crezi ca traseul e doar pentru tine. Ajunsi spre final am reusit sa facem fata si portiunii de „ţarină”, unde bicicletele ne scuturau de numa-numa. Simteam ca am un picamer pornit in maini si nu gaseam priza sa il scot. Nu ar fi fost o problema, dar oboseala si foamea incepeau sa faca o echipa nu tocmai placuta.

Cand am ajuns la drumul mai bun, nu am putut sa ma bucur prea tare caci Daniel a calcat acceleratia lasandu-ma in urma. Nu a savurat nici el prea mult despartirea, caci o mica poticnire din partea lui m-a ajutat sa ajung din nou in spatele rotii sale. Cum e vorba aceea: „Ciorba reincalzita nu are gust bun”, asa ca intr-un moment am crezut ca il pot domina si am atacat, dar nu am reusit sa ma distantez, dupa care a atacat el si a intrat primul in viraj, iar dupa alte 2-3 curbe, a venit linia dreapta, iar el a fost suficient de puternic incat sa castige sprintul. Un sprint mai mult simbolic pentru ca amandoi eram la categorii diferite.

In urma celor 2 zile de concurs, juriul a decis, iar verdictul a venit:

  • Locul 1 la general amatori Avrig Mountain Bike Race 🙂

Avrig Mountain Bike Race

Astfel, incep Cupa Nationala cu dreptul. Sunt foarte bucuros ca am incheiat weekendul fara incidente, am avut cu totii parte de o vreme incredibil de frumoasa si trasee pe masura.

Felicitari colegilor mei din echipa Carcover Racing Team, impreuna ne-am descurcat cat am putut de bine cu un Loc 1 general la traseul scurt prin Silviu Buzan si un loc fruntas la traseul lung dupa cele 2 zile. Multumim lui Adrian Bocut in primul rand pentru prezenta fizica si suportul moral atat la start, cat si pe traseu in cele 2 zile. Cred ca ai reusit sa traiesti competitia alaturi de noi 🙂

Pe data viitoare,

 

Rocca Lipova – Al doilea weekend de mtb.

Rocca Lipova

Sambata trecuta am participat pentru prima data la Rocca Lipova, o competitie aflata la a 4-a editie.

Am avut placerea sa ma intalnesc cu mare parte din colegii de echipa si sa facem impreuna un exercitiu de pregatire pentru urmatorul weekend cand vom debuta in prima etapa din Cupa Nationala de marathon, la Avrig.

Lipova ne-a asteptat cu un traseu de 42 de km, foarte lejer si prietenos cu biciclistii incepatori. La start s-au asezat aproape 300 de participanti, ceea ce confirma entuziasmul si nerabdarea de a concura.

Primavara asteptata de toti dintre noi, a venit in sfarsit !

Startul a fost pe sosea, iar dupa 1-2 km a venit prima urcare dupa care am ramas un grup de 3 oameni. Atunci s-a desprins usor-usor Florin Muresan, un tip pe care nu l-am mai intalnit si care nu stiam ce vrea sa faca. Sincer sa fiu am crezut ca e din Ungaria. Apoi am lasat ritmul un pic mai jos impreuna cu Zoran Zsivity si au inceput sa ne ajunga si cei din urma cu care am continuat.

Silviu Buzan si-a gasit la un moment dat ritmul si a plecat inainte, iar noi am ramas un grup de 3 impreuna cu Andrei Mititelul. Am ajuns impreuna la prima coborare mai de viteza, unde singurul lucru ce puteai sa il patesti era sa faci pana, iar ghinionul de Vineri 13, a intarziat pana Sambata asa ca am profitat de ocazie si am facut o pana 🙂 Acela a fost momentul cand s-au incheiat planurile de podium.

Am incercat totusi sa repar roata cat de repede am putut, insa nu mi-a prea iesit. Mai mult, in graba mea, mi-am dat de 2 ori degetul mare peste cap incercand sa dau jos cauciucul care nu era tubeless, dar totusi parca se lipise de janta.

Pe aceasta cale multumesc tuturor celor care au trecut pe langa mine si au fost dispusi sa ma ajute. A meritat sa fac o pana ca sa vad atatia oameni binevoitori. Cristi, a vrut chiar sa imi ofere bicicleta lui 😀 Cum sanse de podium nu mai erau, nici masuri disperate nu am mai luat.

Dupa aproximativ 5 minute in care am incercat sa umflu camera noua, mi-am dat seama ca pompa nu umfla si cauciucul e tot la fel. Am primit o noua pompa si a inceput sa se ridice roata de la sol 🙂 Intr-un final, cand pierdusem sirul minutelor, am rezolvat problema cu pricina si a inceput distractia.

In momentul acela din competitie, totul s-a transformat in antrenament pentru a avea totusi un moral ridicat. Din punct de vedere al competitiei nimeni nu ar mai fi fortat si ar fi fost nevoie de un efort putin inuman sa recuperez tot decalajul, cu atat mai mult ca traseul nu ma avantaja deloc.

Am recuperat pozitii, m-am simtit bine si m-am jucat pana la finish, unde un junior a tras cu dintii de pedale in ultimii 100 m ca sa castige sprintul. M-am bucurat pentru el !

Minusurile competitiei:

  • un traseu putin interesant, care la un moment dat te face sa realizezi ca trebuie sa te plictisesti de 2 ori, caci mai faci o tura. Ma intrebam, oare voi face din nou pana in acelasi loc ? Sunt convins ca zona are si poteci faine in jur, chiar munti la cativa km, nu doar drumuri pline de pietris pe care poti merge si cu masina.
  • zone cu marcaje lipsa, unde fara atentia cuiva ne rataceam 2 participanti printre care Zoran, care ocupase locul 3 la general.
  • categorii de varsta, care au fost publicate in clasament, insa … doar acolo, nu si pe podium. Atunci care mai e rostul lor ?
  • un program care nu a fost publicat, drept urmare nimeni nu stia 100% cand e startul. Dupa ce am aflat intr-un final, s-a mai amanat putin ca e in trend. 🙂

Mi-a placut in schimb foarte mult faptul ca au fost 2 optiuni de plata a inscrierii:

  • 50 de lei cu pachet complet
  • 20 de lei la fata locului doar pentru numar, un lucru nemaintalnit pana acum si pozitiv din punctul meu de vedere. In sensul ca tricouri de dormit sau de curatat lantul nu ne mai trebuie, iar bidoane si batoane are orice biciclist.

Bineinteles jos palaria pentru acesti oameni care au organizat acest eveniment de care s-au bucurat o multime de biciclisti in acest weekend.

Multumim organizatorilor, lui Radu Rusu pentru fotografii, participantilor pentru o zi frumoasa de primavara si echipei Carcover Racing Team ! 🙂

Ne vedem la Avrig sambata si duminica !

 

 

 

 

 

 

 

[Mindset change] – Cum discutam cu sponsorii ?

Cum discutam cu sponsorii

In articolul de astazi vreau sa acord atentie modului cum discutam cu sponsorii.

Pentru ca ciclismul in Romania sa inregistreze o crestere si o dezvoltare armonioasa de acum inainte, este nevoie sa atragem cat mai multi sponsori, cat mai multi parteneri si colaboratori alaturi de noi in acest drum.

Unul din visele mele este ca nivelul biciclistilor amatori sa fie cel putin la acelasi nivel ca si cel „de afara”, din celelalte tari din Europa la care ne gandim cu totii acum.

Un alt vis este ca in Romania sa fie mai multi biciclisti decat fotbalisti si tot mai multi oameni sa realizeze bucuria, beneficiile si frumusetea ciclismului.

Pentru toate acestea este nevoie de suport. Doar invatand sa obtinem acest suport putem indeplini cele de mai sus. Scriu acest articol deoarece consider ca este important ca fiecare biciclist cu aspiratii serioase e important sa stie cum discutam cu sponsorii. Multi dintre voi o faceti gresit dinainte ca macar sa incepeti discutia, pentru ca nu aveti gandirea potrivita.

Ceea ce urmeaza sa spun, nu este vreo smecherie sau un truc, sunt pur si simplu idei sanatoase care au ca scop bunastarea in orice domeniu. Nu imi apartin, le-am invatat din fiecare carte pe care am lecturat-o, din fiecare articol pe care l-am citit si din toate experientele mele.

  1. Primul lucru la care trebuie sa incepi sa te gandesti este sa oferi, in loc sa ceri. Aceasta idee schimba cu totul paradigma.
  2. Al doilea lucru este sa te gandesti, de ce ar alege cineva un parteneriat cu tine, decat cu altcineva. La urma urmei este vorba de teoria evolutionista a lui Darwin, care in limbaj simplu spune: Cel mai bun sa traiasca!
  3. Al treilea principiu si ultimul, l-am invatat in cele aproape 4 luni in America si suna in felul urmator:

Ofera-le ocazia sa spuna Da !

-DH.

Cu alte cuvinte, la ceremonia de premiere a celui mai bun vanzator din America in anul respectiv, in fata a mers un domn la care nu te-ai fi asteptat sa fie omul cu cele mai multe vanzari inregistrate. Era imbracat simplu, purta ochelari, iar la intrebarea „Care e secretul tau, cum faci sa vinzi atat de mult?” a raspuns:

  • Eu dau 100 de telefoane pe zi.

Aceasta se leaga cu punctul 3 de mai sus. In ultimii 10 ani, am vazut printre noi o multime de sportivi. Multi au renuntat, altii se plang ca au rezultate si nu ii vede nimeni si multi sunt prea ocupati sa spuna ca viata e grea si Jos PSD !

Cu cati parteneri au luat legatura ?

Ce ofera in afara de podiumuri ? In primul rand ofera ceva sau doar cer ?

La cati oameni le-au dat ocazia sa spuna Da ? 20 ? Ti se pare un numar suficient ? Recent am vorbit cu o prietena care activeaza in alt domeniu si mi-a comunicat ca a vorbit cu peste 100 de companii. Iar prietenul nostru, lider pe vanzari in America intr-un anumit an, efectua 100 de telefoane doar intr-o singura zi !

Apoi fa un schimb de roluri si pune-te in locul lor, tu te-ai alege ? Raspunde sincer. Si cel mai important de ce ? De ce Da, de ce Nu.

Ultimul sfat pe care nu l-am scris mai sus, este bineinteles sa crezi ca POTI, uneori dureaza zile, luni, chiar si 2 ani sa reusesti o colaborare. Sunt multe de spus, dar ma opresc aici. Sa iti foloseasca tot ce am scris mai sus si sa vedem cat mai multi ciclisti care se dezvolta. Doar asa putem reusi.

Mult succes si bunastare !

 

Sergiu.

2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta.

Este luna februarie acum cand scriu acest articol, iar ultimele 2 zile au fost cu antrenamente de 100 de km in fiecare zi, la temperaturi apropiate de 0 grade.

Ideea acestui articol cu 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta, a inceput bineinteles, in timpul unui antrenament (in 4 ore ai timp sa te gandesti la multe 😀 ) si nu imi era greu sa observ care sunt aspectele care imi creeaza neplaceri la temperatura aceea si dupa 4 ore de pedalat.

Am gasit 2, iar acestea sunt bineinteles 2 piese din echipamentul de ciclism, care dupa parerea mea nu trebuie sa lipseasca din garderoba unui ciclist care are ambitii sa pedaleze in lunile de iarna, in Romania.

Astfel, 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt:

1. Manusile rezistente la -0 grade.

Manusi de iarna Salomon

Anul acesta ma bucur sa port aceasta pereche de Manusi Salomon in timpul  antrenamentelor mele. Este pentru prima data in ultimii 10 ani, cand dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, mainile imi sunt inca calde.

2. Husele pentru pantofi

Huse pantofi iarna Force

Personal folosesc huse din neopren pentru pantofi si se dovedesc a fi foarte eficiente. In aceeasi idee, dupa 4 ore de pedalat la 0 grade, doar usor-usor ingheata varful degetelor. Insa am facut si antrenamente fara aceste huse, cu o zi inainte si a fost nevoie sa ma opresc de 2 ori, sa alerg ca sa imi simt din nou picioarele.

Asadar, cele 2 lucruri care sunt sfante in sezonul rece pe bicicleta sunt manusile de iarna si husele pentru pantofi, care au grija de extremitatile noastre si astfel ne putem totusi bucura de antrenamentele noastre, in loc sa strangem din dinti ca avem mainile si picioarele inghetate (partea1), urmand ca apoi cand ajungem acasa sa urlam de durere cand incep sa se incalzeasca (partea 2).

Daca ti-a fost util sfatul meu sau daca ai patit si tu sa nu iti mai simti mainile sau picioarele in timpul antrenamentelor pe timp de iarna, distribuie acest articol pentru biciclistii amatori care inca nu stiu care este echipamentul potrivit pentru sezonul rece.

Sa ne auzim la gura sobei !

 

Paralela : Povestea lupilor din YellowStone si ciclismul in viata noastra.

povestea lupilor si ciclismul

In urma cu ceva timp am citit o poveste despre o haita de lupi care a fost adusa in Parcul Yellowstone in anul 1995 pentru a reface ecosistemul.

Mi s-a parut fascinant ceea ce a urmat.

Lupii au avut un efect benefic asupra ecosistemului, deşi au reputaţia de „ucigaşi”. Prin faptul că ucid mai multe specii de animale pentru a supravieţui, lupii dau naştere altora.

Când au fost reintroduși lupii în parcul Yellowstone, exista doar o colonie de castori, potrivit specialistului în științele naturii, Doug Smith, responsabil cu proiectul de reintroducere a lupilor în Yellowstone. Astăzi, parcul găzduiește nouă colonii de castori, potrivit yellowstonepark.com.

Prezența lupilor a declanșat o „cascadă trofică” a cărei studiu a durat peste 20 de ani și încă uimește specialiștii.

Pentru a putea explica trebuie să ne întoarcem în timp, în anul 1930, când lupii din Yellowstone au fost eliminați. Deși elanii erau prada urșilor negri și grizzly, pume și coioți, lipsa lupilor a scăpat elanii de o mare teamă, iar aceștia au trăit bine, poate chiar prea bine. Elanii nu și-au mai mutat culcușul pe perioada iernii, așa că au folosit foarte multe resurse ale parcului Yellowstone: salcie și plopi. Acest lucru a fost greu pentru castori, care au nevoie de salcie pentru a supraviețui iarna.

În ziua de azi, standurile de salcie sunt mai mari pentru că prezența prădătorilor îi pune în mișcare pe elani, astfel aceștia n-au timp să consume o cantitate mare din aceste plante, iar castorii au avut o sursă de hrană pe perioada iernii.

Barajele castorilor au efecte multiple asupra fluxului hidrologic, iar salciile găzduiesc păsări cântătoare. „Am descoperit că ecosistemul este incredibil de complex”, afirmă zoologul Doug Smith.

Cercetătorii de la Universitatea Berkley au mai descoperit că această combinație între mai puțină zăpadă și mai mulți lupi a fost un beneficiu pentru necrofagi, atât mici, cât și mari, de la corbi până la urși grizzly.

Cercetătorii în științele naturii au avut ocazia rară, aproape unică să documenteze ce se întâmplă atunci când un ecosistem devine întreg din nou, când o specie cheie este reintrodusă în ecosistem, iar rezultatul a fost uimitor.

Am adus in vedere aceasta poveste deoarece consider ca un asftfel de efect il are ciclismul in viata mea. De cand am descoperit acest sport, a inceput o cascada de evenimente si intamplari care au modelat cu totul viata mea.

Daca inainte sa practic ciclismul ma jucam ore in sir pe calculator, am inceput apoi sa investesc timpul acela in antrenamente, care au rezultat in victorii la concursuri, in primele premii si mici satisfactii. Ciclismul m-a cladit o fire mai organizata decat inainte. Pentru a avea timp de antrenamente a trebuit sa fiu mai eficient la scoala. Am inceput sa imi setez obiective, mai intai sportive, apoi personale. Am inceput sa am viziuni legate de acest sport care s-au concretizat si au generat alte legaturi, intrebari, ganduri si visuri in mintea mea. Disciplina, seriozitate, munca, amanarea recompensei, optimism, recunostinta sunt doar alte trasaturi sau obiceiuri pe care le-am dobandit multumita sportului.

Pe langa toate acestea, am ajuns in locuri in care nu as fi ajuns altfel si am cunoscut o multime de oameni deosebiti pe care nu i-as fi intalnit altfel. Unii dintre ei ma citesc, altii ma incurajeaza, asa cum esti tu si iti multumesc ! 🙂

Sper ca te-a inspirat povestea lupilor si ciclismul in viata noastra.

7 Pasi Refacere: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Un pas din Ghidul cu 20 de Pasi pentru un biciclist amator, este raspunsul la intrebarea: Cum ma refac dupa un concurs greu ?

Astfel, primul lucru pe care il fac daca am ocazia este sa beau un shake de proteine imediat dupa. Acesta este primul pas pentru o refacere rapida a microfisurilor din muschi.

Al doilea pas, este sa fac un dus cald care are rolul sa favorizeze circulatia sanguina si deci aportul de sange proaspat si oxigenat in diferite parti ale corpului (muschii in special), care contribuie la refacerea tesuturilor. Uneori acest dus poate fi cald-rece-cald-rece, pentru a stimula si mai puternic circulatia. Mai exista si cazul bailor cu gheata, insa nu ma pronunt, nu am incercat. Insa rolul acestora este de a reduce inflamatiile musculare. Pe de alta parte, efectul negativ este ca circulatia nu este stimulata, iar rezidurile din muschi rezultate in urma efortului raman in muschi o perioada mai lunga de timp.

Al treilea pas ar fi despre o masa copioasa cu minim 3 feluri, bogata in proteine, fie ele animale sau vegetale, dar si carbohidrati. Trebuie sa refaci toate resursele consumate inclusiv vitamine, minerale.

Urmatoarea recomandare este purtarea echipamentului de compresie care favorizeaza eliminarea reziduurilor din muschi, a acidului lactic,etc. Nu recomand folosirea acestuia in timpul efortului datorita faptului ca masa musculara variaza si s-ar putea sa ai neplaceri, dar aici este un aspect legat de preferinte.

Pasul 5 pentru o recuperare optima este masajul, fie la un salon specializat, fie de unul singur. Am vazut efecte incredibile datorita masajului. (Claudiu poate spune)

Pasul 6 este antrenamentul bineinteles :)) Ai citit bine, antrenament pentru refacere, vorbim despre un rulaj usor de aproximativ o ora. Rolul este de a pune muschii in miscare odata cu sangele care elimina acidul lactic din muschi.

Iar la Pasul 7, unul din lucrurile pe care le mai fac este sa stau cu picioarele in sus pentru a accelera eliminarea „oboselii” din muschi, in urma antrenamentului.

Refacerea este foarte importanta in antrenamentul nostru, pentru ca fara o refacere completa, nu putem profita la maxim de antrenamentele grele. Practic ne taiem singuri craca de sub picioare, daca nu acordam atentie acestui aspect.

Mai sus ti-am prezentat doar 7 metode de refacere, insa am dedicat un intreg capitol in cartea „De la zero la campion”.

Stay tunned !

 

 

 

Videoclipul cu #200 la care am lucrat un an: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

15 reguli ca sa pedalezi cu stil

2017 se incheie cu cel mai important videoclip la care am lucrat in tot acest an si se numeste: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

Sunt super bucuros ca am reusit sa il duc la finalizare asa cum mi-am propus, nu a fost deloc usor si sunt total recunoscator tuturor oamenilor care apar in video, dar si celor care au contribuit in felul lor. Sunteti o multime si va multumesc frumos ! Chiar nu as fi reusit fara voi. Mi se pare si amuzant cand ma gandesc ca pe unii dintre voi nici nu va cunosc.

Nu imi vine sa cred cand ma gandesc ca este videoclipul cu numarul 200 !!! Wow !

Primul dintre ele a fost creat acum 6 ani. Am stiut de atunci, mi-am dat seama imediat ca imi place sa fac videoclipuri. Sunt fascinat de acest lucru.

Mai departe te las sa enjoy the video:

(scrie-mi intr-un comentariu gandurile tale)