Devron Romania – Povestea din spatele acestei colaborari

Incepand cu sezonul 2019, sunt bucuros sa concurez pe aceasta bicicleta:

Devron Vulcan 7
Devron Vulcan 7

Este varful de gama de la Devron, echipata cu tehnologii avansate : transmisie 1×12, configuratie dedicata BOOST, etc.

Daca pana acum am fost obisnuiti ca Devron sa prezinte biciclete entry-level, iata ca planurile sunt serioase si urmeaza sa fie disponibile la vanzare si modele pentru un nivel mai ridicat al performantelor.

De-a lungul timpului am pedalat pe mai multe biciclete, unele mi le-am cumparat eu, altele le-am primit, insa in ultimii ani am inceput sa ma gandesc „Nu as putea eu sa reprezint un brand de biciclete romanesc ?”. Am pedalat pe Focus (Germania), Cube (tot nemti), Cannondale (USA), Rocky Mountain (Canada) si ma gandeam, ce legatura am eu cu aceste branduri ? Promovam ceva strain pentru ca oamenii sa isi cumpere aceste branduri si banii sa ajunga la straini. E adevarat ca performanta bicicletelor isi spunea cuvantul.

M-am uitat in jur si ma gandeam „Mai, daca ar fi un brand romanesc care sa construiasca o bicicleta care sa se ridice la asteptari, pe acea bicicleta as vrea sa concurez si sa o promovez cand am ocazia” (Anul 2013)

Anii au trecut, oamenii de la DHS au dezvoltat un nou brand, o noua fabrica cu totul separata si au conceput brandul Devron, care a culminat in 2017 cu prototipul Devron Vulcan 7. De cand l-am vazut prima oara, mi-am dat seama ca este o bicicleta pe care poti castiga competitii. Desenat frumos si indraznet,  te face sa te simti bine atunci cand il privesti, poate datorita culorilor calde.

In toamna anului 2018, am incheiat discutiile cu prietenii de la Devron si am primit noua bicicleta pe care voi concura in sezonul 2019.

 

Devron Vulcan 7 este echipat in felul urmator:

  • Cadru Hardtail 29 carbon, marime L.
  • Furca Rock Shox Sid Boost
  • Roti Novatec Flowtrail aluminiu
  • Angrenaj Sram X0 cu placa de 32 dinti
  • Schimbator spate Sram X0
  • Caseta 12 pinioane Sram X0, 10-50
  • Frane Sram Guide
  • Ghidon si tija sa Truvativ Noir carbon
  • Sa WTB carbon
  • Cauciucuri WTB Ranger Light 29×2.25

Cu o greutate totala de aproximativ 10 kg.

Cadrul fiind marime L, am schimbat pipa cu una mai scurta si pozitia este perfecta pentru cei 1.75 ai mei.

Asadar, anul 2019 ma va gasi pedaland pe Devron, care este un brand gandit in Romania si pe care il voi promova cu drag.

In ultima perioada am inceput antrenamentele pe noua bicicleta si imi place din ce in ce mai mult. Tocmai am incheiat un cantonament de 3 saptamani in Cipru, poti vedea aici cum a fost:

Sa ne vedem sanatosi la competitiile care urmeaza ! 🙂

 

[Geiger Mtb Challenge]- Cel mai frumos maraton din RO si povestea tricoului de campion national.

Dupa un weekend petrecut la Campulung pentru Campionatul Balcanic de XCO si o saptamana in Sibiu, am ajuns din nou la Geiger Mtb Challenge, pentru a 5-a oara.

Am stat la Cabana Nora, asa cum se obisnuieste la Paltinis, si chiar daca nu sunt cele mai bune conditii, pentru mine este un sentiment special la acea cabana. Poate din cauza linistii si amintirilor pe care le am de acolo.

Meniul pentru acest weekend a fost in felul urmator:

  • Sambata: Campionatul National de XCO
  • Duminica: Cel mai greu maraton din Romania

Frumos, nu ?

Chiar asa urma sa fie.

In ziua de marti am fost sa vad traseul de XCO de la Arena Platos. Nu am mai participat pe acest traseu, eu fiind familiar cu traseul vechi de la Paltinis. Spre surprinderea mea, am reusit sa parcurg integral traseul fara sa fie vreo sectiune imposibila. Am mai evoluat intre timp, dar si traseul a fost mai fluent decat cum eram obisnuiti la Paltinis.

Ziua de sambata a venit mai repede decat te astepti. Campionatul National este obiectivul sezonului pentru cei mai multi dintre ciclisti. Un lucru pe care l-am invatat este ca nu iti poti face planuri legat de un rezultat pe care ti-l doresti. Poti doar sa muncesti si sa te antrenezi cum poti mai bine in cele 8-9 luni dinainte. Dupa start, totul depinde de ceva mai presus decat tine.

Au fost ani la rand cand mi-am dorit acest tricou. La un moment dat, am creat o fotografie in photoshop cu mine pe podium la Campionatul National. Ca doar e bine sa vizualizezi ce iti doresti nu ? Si cum auzisem ca e bine sa iti scrii exact si data cand esti hotarat sa reusesti, mi-am notat si eu.

Sincer sa fiu, erau suprapuse, nu chiar unul sub altul. 2012 peste 2011, 3 peste 2 si tot mai ingrosat. Ciudat, in 2018 mi-am dorit foarte mult, dar nu mi-am mai notat. Am sters si poza. Chiar daca nu mai aveam ce sa vizualizez si nu am notat anul 2018, m-am antrenat mai bine ca niciodata, incepand din noiembrie.

Anul acesta ne-am asezat la start din nou, alaturi de 2-3 adversari destul de puternici, dar eram increzator in ceea ce am facut in ultima perioada.

Prima urcare dupa start, toti accelereaza ca din tun. Sunt pe locul 10 aproximativ. Si nu pare sa recuperez ceva. In sinea mea: „Pff, cea mai importanta competitie pe care am asteptat-o tot anul si uite cum ma misc.” Continuam asa pana la mijlocul turei unde pe cea mai lunga urcare, incep sa recuperez pozitii, una dupa alta. Sunt in elementul meu pe urcari, m-am antrenat pe cele mai grele. Incepe coborarea cu flow si vad deja ca primul adversar si coechipier de echipa a luat o tranta. Ma gandeam ca recupereaza el, dar ulterior am aflat ca a iesit din cursa dupa incident.

De aici pana la final, toata cursa am mers impreuna cu Florin Muresan, un maratonist de exceptie. Cand era el in fata, cand eu. In ultima tura, incepe cu un avans care nu credeam ca mai poate fi recuperat. Castiga secunde si pe coborare si vine ultima urcare, unde intr-un moment critic de concentrare imi dau seama ca acela e momentul cand trebuie sa atac, sa recuperez si sa intru primul pe coborare daca vreau ceva mai mult de la ziua aceea. In momentul acela am simtit ca fiecare antrenament de pana acum a contat, am reusit sa recuperez secundele si sa intru primul pe coborare.

Geiger Mtb Challenge

Mi-am spus: „Acum ori cobor cum trebuie si iese totul bine, ori pierd”.

Norocul a tinut cu mine, fara niciun incident sau ezitare pe ultima coborare si cea mai tehnica din traseu. Fortez cat pot pe ultimii metri si trec linia de finish.

Habar nu aveam pe ce loc sunt.

Unii ma intrebau, altii ma felicitau, nici eu nici ei nu stiam pentru ce.

Intr-un final am aflat.

Geiger Mtb Challenge

Tocmai obtinusem titlul de campion national, categoria general amatori si mi-am indeplinit visul din caiet. Sincer sa fiu cred ca erau alti sportivi mai pregatiti decat mine, dar si norocul tine, cu cine doreste el sa tina. 🙂

Timp de 1 an acest tricou este la Resita acum !

Totusi, nu pot sa nu ii multumesc lui Florin pentru aceasta cursa, a fost o experienta pe cinste si ne-am simtit grozav sa ne intrecem. El este surpriza anului. Cand l-am intalnit la primul concurs, credeam ca este ungur 🙂 Am aflat intre timp ca este roman, unul tare drag, stabilit destul de mult timp in Spania, un fel de Vlad Dascalu.

De obicei traseele de XCO la Paltinis erau cele mai tehnice cu portiuni pe care nu reuseam sa le fac. Anul acesta a fost un traseu foarte placut si cu flow, chiar una dintre coborari purta acest nume. Traseul a avut si un Jump, unde la antrenamente am cazut fiecare, insa in concurs a decurs bine.

Publicată de Sergiu Paraschivu pe Duminică, 29 Iulie 2018

Inca de la recunoasterea de marti, mi-am dat seama ca imi va placea traseul. Combinatia de radacini si pamant de munte este una care creeaza dependenta.

Dupa reusita de sambata, ziua de duminica a urmat cu startul in cel mai greu maraton din Romania, Geiger Mtb Challenge: 81 km cu 3200m diferenta de nivel. Auzisem ca s-a modificat traseul anul acesta si ca e mai urat decat anul trecut. Incepuse sa imi para rau, dar asa e cand te iei dupa ce auzi. Cu toate acestea, am avut surpriza placuta sa descopar ca s-a modificat, dar mult in bine. In sensul ca aproape toate portiunile de push-bike de anul trecut au disparut si au aparut portiuni noi si frumoase, unele cu emotii tari. ( Adi Popa, stie) Este vorba de coborarea pe bolovani din cel mai inalt punct al traseului, unde am avut ocazia sa vad cel mai fericit participant (mentionat adinauri) pe acea sectiune. Omul chiuia de bucurie in timp ce eu nu stiam pe unde sa calc pe langa bicicleta. La un moment dat radea in hohote in timp ce ii dadea la vale pe bike si spunea:

– Maamaaa ce-i aiceaaa !! Wooohoooo !!

Asta e spiritul ! Si il inteleg perfect, asa te simti cand reusesti ceva super greu, cand iti iese si esti in starea aia de flux, nu ?

E drept ca in varf cand am trecut de el isi punea castile in urechi. Ce asculta la ele, numai el stie, iar eu banuiesc doar. 😀

Geiger Mtb Challenge

Cum spunea si Mititelu, la un maraton ai mai multe experiente. Ai mai mult timp sa te gandesti la toate. La acest concurs chiar am avut un dialog cu mine insumi tare amuzant, dar pe care nu il pot reproduce fidel. Cred ca daca am face o colectie cu aceste dialoguri de la mai multi participanti, ar fi foarte interesant de ascultat. Oare la ce se gandeste Kelemen, Luci sau Duca dupa ce a rupt cadrul sau cand a trecut la conducerea cursei dupa 80 de km ? Mindsetul este o felie mare din Pizza succesului.

Una peste alta, am facut o cursa buna de care sunt multumit dupa ziua de sambata. In alti ani nici nu imi puteam imagina acest efort. Insa cred ca am fost singurul participant care dupa cel mai greu maraton din tara, eram putin dezamagit ca au scos ultima urcare grea din traseu. Practic ajunsesem destul de ok cu bateriile la final, pentru ca ma gandisem tot concursul la acea urcare unde cei mai multi la final nu mai pot si care nu a mai venit. Se pare ca inca mai trebuie sa ajustez ritmul de la maratoane.

Am incheiat pe aceeasi pozitie de anul trecut, locul 4 la categorie si cu obiectivul atins: o frumoasa clasare pe locul 2 in clasamentul Triada la general amatori impreuna cu acesti veterani pe podium, dupa cele 3 etape: Avrig, Paltinis XCO si Geiger Marathon.

In alti ani ma uitam la cei care castigau acest clasament si mi se parea ceva aproape imposibil. Acum ma uit la fel la cei de la Elite. 🙂

Sanatosi sa fim, ca de restul ne ocupam !

Concluzia dupa maraton a fost ca daca pana acum Geigerul era considerat cel mai greu maraton din tara, pentru mine de acum este si cel mai frumos. Pur si simplu le are pe toate: drumuri forestiere, coborari de viteza, urcari lungi, urcari grele si foarte grele, coborari pe noroi, pe jnepenis, pe bolovani miscatori sau stabili si mari pe care rulezi frumos, urmate de tot felul de terenuri si tipuri de teren mixate cu emotii si oameni care te astepta cu vorbe bune in punctele de alimentare, in timp ce tu incerci sa faci ce stii mai bine si sa il depasesti pe cel care erai.

A fost un weekend in care m-am simtit foarte bine alaturi de concurenti, alaturi de colegii de echipa care au facut si ei o treaba foarte buna si alaturi de fiecare om pe care am avut placerea sa il intalnesc.

Cei care ma sustin in aceasta calatorie sunt echipa Carcover Racing Team, Nutrend care ne alimenteaza pe bicicleta, Garmin Romania care ne masoara bataile inimii, Adidas imi ofera cei mai buni ochelari de ciclism, Salomon Romania pentru echipamentul in care m-am antrenat in februarie pentru acest concurs, Extreme Riders pentru pantofii Giro Terraduro pe care ii port la fiecare competitie si manusile scurte Giro.

Multumesc pe aceasta cale tuturor si cred ca aceste rezultate sunt un motiv de bucurie si o dovada prin care apreciez efortul si increderea pe care mi-o acordati !

Duminica ce vine, ne intalnim la o noua etapa de XCO, in Cupa Nationala, la Herneacova UCI C2 !

 

 

 

 

 

BT Faget Maraton – Un XCO mai lung pe un traseu deosebit.

BT Faget Marathon

BT Faget Marathon, traseul de 75 de km cu 1900 de metrii diferenta de nivel – despre aceasta competitie a fost ziua de ieri.

Anul acesta pentru Faget Marathon am pornit cu asteptari foarte mici, tinand cont de ploile din ultimele zile de peste tot prin tara si afland ca in loc de un traseu de 75 de km, vom avea 3 ture pe un traseu de 25, impreuna cu cateva sute de participanti. Ce asteptari poti avea ?

Insa Levi a reusit sa ne surprinda foarte placut, iar norocul a tinut cu el.

Vremea a fost perfecta, traseul 98% uscat, iar problema ingramadelii s-a rezolvat prin starturile decalate, cei de la 25 de km au pornit la ora 9, deci pana cand am luat noi startul ei au terminat cu totii. Am prins cativa din urma de la 50 de km incepand cu tura 2 insa nu au fost niciun fel de probleme, totul s-a desfasurat fairplay.

Inca din prima tura de 25 de km, am realizat ca imi va placea sa parcurg acel traseu de 3 ori. Mi-a placut mereu sa concurez pe traseele de la Cluj. Sunt trasee de munte, prin paduri, cu radacini, urcari super faine scurte sau lungi. Cateva franturi din competitia de ieri care imi trec acum prin minte ar fi derapajele pe noroi la limita baltii si inca 1-2 momente cand simteam ca pierd aderenta pe roata de fata, dar cauciucul cumva a ramas in picioare. Un alt moment a fost acela cand goneam ca nebunii prin padure si la fiecare bifurcare de drumuri ne separam si noi, ca apoi cand se uneau sa ne imbinam din nou si totul la viteze destul de ridicate, intr-o sincronizare foarte buna.

Ritmul din timpul competitiei a fost unul destul de sustinut, in fiecare moment a fost nevoie sa fiu in priza si atent la distanta pe care o am fata de cei de langa mine. Surprinzator sau nu, dar in tura 3 mi s-a parut ca ritmul a fost cel mai ridicat. Am mai prins oameni din fata si fiecare impunea ritmul sau incerca sa se desprinda. Eram vreo 5-6 oameni: Mura Istvan, Cristi Jidovu, Horia Pal, Cristescu Stefan + subsemnatul si toti fortam pedalele pe potecile intortocheate din padure.  Spre finalul turei 3 am ramas doar cu Jidovu si Horia Pal, iar ritmul era unul acceptabil, pana cand a trecut Aprodu Petr pe langa noi cu un ritm care ne-a surprins pe toti si atunci a inceput nebunia de final. Cristi a accelerat, am reusit sa raman cu el desi bateriile erau pe final, carceii stateau sa apara si ei.

Intr-un final aproape de punctul de alimentare, nu am mai tinut pasul cu Cristi si s-a distanta usor. A fost o cursa pe cinste cu el pentru 90% din traseu, mai putin ultimii 5 km.

Am ajuns la banana din punctul de alimentare, putin cam tarziu, bateriile erau spre rosu, dar nu puteam sa o las prea moale, mai erau doar 5km.

„Ultimii 5 !” (stim noi).

Am mers cum am putut mai bine, m-a prins Horia din spate, s-a distantat putin si el, dar nu tare caci nici el nu era prea fresh si am reusit sa inchei BT Faget Maraton pe locul 1 la categoria de varsta.

Mare multumire lui Serban, care a fost in fiecare tura in punctul de alimentare cu ceea ce aveam nevoie fiecare din echipa.

A fost un weekend reusit si cu multe evenimente, in care echipa Carcover a participat la 5 competitii, in 5 orase si 2 tari (Romania si Ungaria) atat la competitii de ciclism, cat si de Moto.

Vezi aici rezultatele noastre: Rezultate Carcover Racing Team.

Multumim Abus pentru castile super ventilate si gentile in care incap toate echipamentele, Nutrend pentru tot ce am consumat in timpul acestui concurs, X-factor Shop pentru asistenta tehnica cu realizarea tubeless cu 1 ora inainte de start.

Weekendul viitor ne vedem la XCO !

Tschuss ! 🙂

Locul 3 si a 3-a participare la Drumul Regelui.

Drumul Regelui

Credit photo: Velocitas.

De data aceasta am participat la un concurs cu istorie pentru mine si anume Drumul Regelui unde am participat de 3 ori din cele 5 editii, iar una dintre ele am reusit sa o castig la general. Nu am reusit si de data aceasta. Uneori castigi, alteori pierzi, ce ramane la final ? 🙂

In 2018 cred ca a fost o bucurie pentru toti participantii, cand dupa ultimele editii noroioase, in sfarsit se anunta soare in ziua concursului, dar si in ultima perioada premergatoare evenimentului, prin urmare am avut parte de un traseu uscat si ideal pentru pedalat.

Traseul a fost de 42 de km, cu poate prea mult asfalt, insa au fost suficiente portiuni de offroad cu urcari sustinute, chiar pushbike unde concurentii au putut sa isi arate fortele. Pentru mine personal, traseele scurte nu sunt pe gustul meu, iar la acest concurs ideal ar fi fost sa mai facem o tura pe traseu.

Am constatat ca a trecut prea repede concursul. Am parcurs traseul in 1 ora si 51 de minute, pe locul 3 la categorie, destul de aproape de locurile fruntase. Acum, imi aduc aminte de acest citat:

Drumul Regelui

Un lucru pe care nu l-am realizat decat cand am ajuns acasa si care m-a bucurat foarte mult, l-am descoperit in acest video:

START Drumul Regelui 5 – Marea Unire a Cicliștilor! ❤️

Publicată de Drumul Regelui – Maraton MTB de ciclism pe 12 Mai 2018

Timp de 2 minute, oamenii au luat startul la Drumul Regelui. Cat de fain e asta ? 🙂

Fiind mereu in fata nu vedem lucrurile acestea, parca suntem intr-o alta lume, cu planurile, strategiile, incalzirea noastra, Garmine, etc si langa noi, sunt o multime de oameni cu aspiratiile lor si care se bucura si ei sa mearga la un concurs de biciclete. Tare mult mi-a placut sa observ acest lucru uitandu-ma la videoclipul de mai sus, mi-ar fi placut sa ii felicit, sa ii imbratisez sau sa pedalez cu fiecare dintre ei. Ma bucur sa cunosc o parte din ei si sa ii revad din cand in cand la concursuri.

Bravo fiecarui participant de la Drumul Regelui si in special celor 2 simpatici cu care am impartit podiumul: Muntean Paul si Silviu Buzan.

Felicitari lui Logigan Lucian, care confirma din nou ca este un Rege adevarat al mountainbikingului in Romania 🙂

Jos palaria pentru echipa Carcover Racing Team care a fost la inaltime si de data aceasta, cu 6 oameni pe podium, si pentru prezenta si sustinerea lui Adrian Bocut si Raul Sinza care au fost alaturi de noi.

Weekendul viitor vine cu o noua etapa din Cupa Nationala de Maraton, sa vedem daca zilele cu soare de la Drumul Regelui, au ajuns si la Faget Marathon.

PS: Pana miercuri poti castiga o inscriere la BT Faget Marathon, vezi aici cum:

Castiga o inscriere la BT Faget Maraton !

Rocca Lipova – Al doilea weekend de mtb.

Rocca Lipova

Sambata trecuta am participat pentru prima data la Rocca Lipova, o competitie aflata la a 4-a editie.

Am avut placerea sa ma intalnesc cu mare parte din colegii de echipa si sa facem impreuna un exercitiu de pregatire pentru urmatorul weekend cand vom debuta in prima etapa din Cupa Nationala de marathon, la Avrig.

Lipova ne-a asteptat cu un traseu de 42 de km, foarte lejer si prietenos cu biciclistii incepatori. La start s-au asezat aproape 300 de participanti, ceea ce confirma entuziasmul si nerabdarea de a concura.

Primavara asteptata de toti dintre noi, a venit in sfarsit !

Startul a fost pe sosea, iar dupa 1-2 km a venit prima urcare dupa care am ramas un grup de 3 oameni. Atunci s-a desprins usor-usor Florin Muresan, un tip pe care nu l-am mai intalnit si care nu stiam ce vrea sa faca. Sincer sa fiu am crezut ca e din Ungaria. Apoi am lasat ritmul un pic mai jos impreuna cu Zoran Zsivity si au inceput sa ne ajunga si cei din urma cu care am continuat.

Silviu Buzan si-a gasit la un moment dat ritmul si a plecat inainte, iar noi am ramas un grup de 3 impreuna cu Andrei Mititelul. Am ajuns impreuna la prima coborare mai de viteza, unde singurul lucru ce puteai sa il patesti era sa faci pana, iar ghinionul de Vineri 13, a intarziat pana Sambata asa ca am profitat de ocazie si am facut o pana 🙂 Acela a fost momentul cand s-au incheiat planurile de podium.

Am incercat totusi sa repar roata cat de repede am putut, insa nu mi-a prea iesit. Mai mult, in graba mea, mi-am dat de 2 ori degetul mare peste cap incercand sa dau jos cauciucul care nu era tubeless, dar totusi parca se lipise de janta.

Pe aceasta cale multumesc tuturor celor care au trecut pe langa mine si au fost dispusi sa ma ajute. A meritat sa fac o pana ca sa vad atatia oameni binevoitori. Cristi, a vrut chiar sa imi ofere bicicleta lui 😀 Cum sanse de podium nu mai erau, nici masuri disperate nu am mai luat.

Dupa aproximativ 5 minute in care am incercat sa umflu camera noua, mi-am dat seama ca pompa nu umfla si cauciucul e tot la fel. Am primit o noua pompa si a inceput sa se ridice roata de la sol 🙂 Intr-un final, cand pierdusem sirul minutelor, am rezolvat problema cu pricina si a inceput distractia.

In momentul acela din competitie, totul s-a transformat in antrenament pentru a avea totusi un moral ridicat. Din punct de vedere al competitiei nimeni nu ar mai fi fortat si ar fi fost nevoie de un efort putin inuman sa recuperez tot decalajul, cu atat mai mult ca traseul nu ma avantaja deloc.

Am recuperat pozitii, m-am simtit bine si m-am jucat pana la finish, unde un junior a tras cu dintii de pedale in ultimii 100 m ca sa castige sprintul. M-am bucurat pentru el !

Minusurile competitiei:

  • un traseu putin interesant, care la un moment dat te face sa realizezi ca trebuie sa te plictisesti de 2 ori, caci mai faci o tura. Ma intrebam, oare voi face din nou pana in acelasi loc ? Sunt convins ca zona are si poteci faine in jur, chiar munti la cativa km, nu doar drumuri pline de pietris pe care poti merge si cu masina.
  • zone cu marcaje lipsa, unde fara atentia cuiva ne rataceam 2 participanti printre care Zoran, care ocupase locul 3 la general.
  • categorii de varsta, care au fost publicate in clasament, insa … doar acolo, nu si pe podium. Atunci care mai e rostul lor ?
  • un program care nu a fost publicat, drept urmare nimeni nu stia 100% cand e startul. Dupa ce am aflat intr-un final, s-a mai amanat putin ca e in trend. 🙂

Mi-a placut in schimb foarte mult faptul ca au fost 2 optiuni de plata a inscrierii:

  • 50 de lei cu pachet complet
  • 20 de lei la fata locului doar pentru numar, un lucru nemaintalnit pana acum si pozitiv din punctul meu de vedere. In sensul ca tricouri de dormit sau de curatat lantul nu ne mai trebuie, iar bidoane si batoane are orice biciclist.

Bineinteles jos palaria pentru acesti oameni care au organizat acest eveniment de care s-au bucurat o multime de biciclisti in acest weekend.

Multumim organizatorilor, lui Radu Rusu pentru fotografii, participantilor pentru o zi frumoasa de primavara si echipei Carcover Racing Team ! 🙂

Ne vedem la Avrig sambata si duminica !

 

 

 

 

 

 

 

Videoclipul cu #200 la care am lucrat un an: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

15 reguli ca sa pedalezi cu stil

2017 se incheie cu cel mai important videoclip la care am lucrat in tot acest an si se numeste: 15 reguli ca sa pedalezi cu stil !

Sunt super bucuros ca am reusit sa il duc la finalizare asa cum mi-am propus, nu a fost deloc usor si sunt total recunoscator tuturor oamenilor care apar in video, dar si celor care au contribuit in felul lor. Sunteti o multime si va multumesc frumos ! Chiar nu as fi reusit fara voi. Mi se pare si amuzant cand ma gandesc ca pe unii dintre voi nici nu va cunosc.

Nu imi vine sa cred cand ma gandesc ca este videoclipul cu numarul 200 !!! Wow !

Primul dintre ele a fost creat acum 6 ani. Am stiut de atunci, mi-am dat seama imediat ca imi place sa fac videoclipuri. Sunt fascinat de acest lucru.

Mai departe te las sa enjoy the video:

(scrie-mi intr-un comentariu gandurile tale)

 

 

 

 

Top 5 video pe canalul de youtube Giolive – peste 22.000 de vizualizari.

canalul de youtube Giolive

In acest articol iti prezint un top al videoclipurilor de pe canalul de youtube Giolive:

  1. Haibike Fat Six – cu 8100 de vizualizari.
  2. 10 lucruri la care sa fii atent cand iti cumperi bicicleta – vizionat de aproape 6000 de oameni.
  3. Gripshift vs Trigger – peste 5000 de oameni au avut dilema aceasta. Vestea buna este ca acum nu o mai au ! :))
  4. Campionatul National de XCO la Paltinis din 2014 – aproape 2000 de vizite.
  5. si ultimul loc pe podiumul nostru, videoclipul: Cum reparam o pana ? Am facut de prea multe ori una din posibilele greseli sau am vazut la alti prieteni, care au trebuit sa renunte la o tura faina pentru ca nu mai aveau camera de rezerva, pentru ca nu au verificat cauciucul, de exemplu.

Acesta este doar topul de pe youtube, voi reveni intr-un articol viitor, cu topul videoclipurilor de pe pagina de facebook, unde este mai interesanta actiunea.

Stay tunned !

Giolive – [ Wall of fame 2017 ]: Ce ne-a impresionat in 2017.

wall of fame 2017

Ultima ocazie cand am scris un articol despre „cele mai cele competitii” si „cei mai cei oameni”, a fost in 2014. 3 ani mai tarziu, ma bucur ca am despre ce sa scriu dupa acest sezon, in wall of fame 2017.

Mereu mi-a placut sa imi indrept atentia acolo unde nu se uita toti ceilalti si sa pun pret pe lucruri diferite decat restul.

De exemplu, consider ca nu este atat de impresionant ca Nino Schurter a iesit campion olimpic in 2016, pentru ca mai surprinzator pentru mine este ca pe locul 3 a fost Carlos Coloma, un om pe care nu ai fi pariat in top 3. Cand locul 1 iese din nou pe locul 1, ce este asa spectaculos ? Pe de alta parte, cand locul 20, castiga locul 3 … ridici o spranceana, nu ?

Revenind la hotarele noastre si la al nostru „perete de faima”, in 2017 m-au impresionat asa:

  • Orasul Lugoj pentru cat de multe competitii de ciclism s-au organizat acolo cu taxa de participare ZERO:

– Cea mai importanta competitie de sosea din tara, de o zi: Cupa Max Ausnit,

– Liman Bike Race

– Cupa Concordia ( care a fost un experiment nu asa placut anul acesta, insa nu punem sa uitam toate celelelalte editii si o trecem pe lista )

– Pietroasa Country Ride

4 competitii cu taxa zero de participare ! Pe cand la alte concursuri din tara, taxele de participare ajung la 100 de lei, la Lugoj nu doar ca taxele au fost zero, dar organizatorii au oferit si premii in bani, iar Lugoj nu este pe masura altor orase, dar iata ca unde sunt oameni deosebiti, se intampla lucruri deosebite. Acestea sunt competitiile pe care le cunosc eu si la care am participat. Acum ca am ales cel mai „prietenos” oras cu biciclistii, trecem la oameni.

E drept ca Arpad Kelemen merita toata admiratia pentru rezultatele muncii in acest sezon. Cel mai mult ne place la el ca este un sportiv complex, care practica mai multe discipline si unde mai pui ca este si vegetarian. Cu toate acestea si continuand in nota cu care am inceput articolul, atentia mea se indreapta catre un alt sportiv nu asa important ca si Kelemen, dar care a reusit sa fie in topurile competitiilor la care a participat, si nu oricum: pe o bicicleta cu 3×9 viteze si de aluminiu !

A reusit sa se bata cot la cot cu oameni puternici pe biciclete de top, de ‘jde mii de lei. Felicitari pentru sezonul 2017, Andrei Mititelu !

Tot la oameni, dintr-un anumit punct de vedere sunt impresionat de ceea ce a reusit sa faca Timotei Pacurar. A introdus o disciplina in capul nostru. 🙂 Daca pana si eu care eram contra ciclocross, am ajuns sa ma prezint la 3 etape din Cupa Nationala de CX si nu doar sa particip, dar sa imi si faca placere spre surprinderea mea. Aceasta prelungire a sezonului se va resimti, in bine cred, in performantele noastre anul viitor. Consider ca nu orice sportiv a reusit sa aiba un impact benefic asa de mare in 2017 asupra altor sportivi si a scenei ciclismului. Felicitari pentru dedicare, Timi !

La fete, aplauzele si aprecierile noastre merg catre castigatoarea absoluta a categoriei feminin atat in tara cat si la campionatul Balcanic in 2017, reusind aceste performante la doar 17 ani. Oameni buni, despre ce vorbim ? La 17 ani, cea mai buna dintre fete in Romania ? Toata admiratia si mult succes pe mai departe Eszti Bereczki!

Trecand la competitii, au fost multe in 2017, fiecare unice in felul lor, cu experiente frumoase si diferite lucruri de apreciat, insa as oferi premiul pentru concursul anului organizatorilor Cozia Mtb Race, din 3 motive:

  1. Au avut cel mai greu traseu pe distanta medie din Romania, de cand pedalez eu:  50 km cu 2300m. Pe cat a fost de dificil, pe atat de tare l-am savurat si m-am bucurat de locurile noi si am apreciat munca oamenilor pentru a pregati acest traseu.
  2. A 2-a zi au organizat cel mai mare concurs de copii: in jur de 200 de juniori !! Uneori abia sunt atat de multi participanti de toti la un concurs, cu atat mai putin sa fie doar copii atat de multi. Cred ca acesta este principalul motiv pentru care Cozia a fost the Best in wall of fame 2017, pentru ca a incurajat si a adunat la un loc cei mai multi participanti in categoria care contribuie cel mai mult la viitorul ciclismului. Am urmarit cateva lupte cot la cot la 10-11 ani, cum vezi doar la Elite. 😀 Vezi aici un interviu cu unul dintre ei: Andrei.
  3. Pe langa primele 2 puncte, amabilitatea si caldura cu care organizatorii au primit concurentii, ne mai ofera un motiv in plus.

Cea mai grea competitie, perceputa de mine in 2017: Duathlonul de la Baru Mare. Insa cred ca aceasta distinctie ar fi fost mai potrivita competitiei Carpathian Mtb Epic, cu siguranta, insa nu am participat si nu ma pot pronunta.

Cel mai greu concurs de ciclism in 2017, campionatul national de marathon: Geiger Mtb Challenge (82 km cu 3200m)

Tot in topul wall of fame 2017, usor subiectiv, vreau sa mentionez la cel mai distractiv concurs: Metal Enduro Resita. Pentru ca :

„Ce poate fi mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită! 😀”

Acesta e un top personal, conceput din experientele personale in 2017. Sunt convins ca sunt mult mai multi oameni de apreciat, de care nici nu suntem constienti si fiecare dintre noi avem favoritii nostri pe care ii admiram, avem experientele noastre care ne-au surprins placut.

Lista wall of fame 2017 ar putea continua, insa eu ma opresc aici.

Daaar, te invit sa imi scrii intr-un comentariu mai jos, cine consideri tu ca ar trebui sa fie intr-o astfel de lista ? Sunt curios sa aflam cu totii despre alti oameni decat cei mai populari.

PS: Multumim 2017, pentru un sezon la inaltime !

 

 

 

 

 

 

Cel mai lung sezon dintotdeauna si 6 discipline in 2017 !

Sezonul 2017 a fost … Foaiaiaiaiaiii ! 😀

In primul rand, a fost primul sezon din viata mea in care m-am antrenat full-time, ca la carte. Pana acum in fiecare an o parte din timp il ocupa scoala care nu imi permitea sa acord atentie antrenamentului asa cum as fi vrut. In anul 2 de facultate am vrut sa renunt la scoala din acest motiv. Era prea mare lupta in capul meu ca nu dau 100% nici la scoala si nici in sport. In cele din urma am incheiat cei 4 ani de inginerie si ma bucur ca am ales aceasta varianta. O valoare importanta pentru mine este sa duc lucrurile incepute pana la final.

Pe de alta parte, planul meu de antrenament pentru primul varf de forma din 2017 arata in felul urmator:

sezon

  • adica din 180 de zile de antrenament pana la primul varf de forma, am ratat doar 7 zile.

Daca pana acum recordul de competitii a fost in 2014, cand am participat la 30 de competitii, in 2017 am luat startul la 34 de „intreceri” 🙂 O treaba deloc usoara, echivalentul a 4 luni cu 2 competitii in fiecare weekend, dar in aceeasi masura o experienta inedita, absolut de fiecare data cand auzeam 5,4,3,2,1 aveam o stare de Carpe Diem si eram recunoscator ca sunt acolo. Printre toate aceste competitii s-au numarat 6 discipline sportive:

  1. Mountainbike
  2. Ciclism de sosea
  3. Duathlon
  4. Enduro
  5. Ciclocross
  6. Triathlon

Am o mare bucurie cad ma uit in urma la anul 2017, am savurat fiecare competitie si sunt bucuros ca am ajuns din nou la concursuri cu traditie, cum ar fi Baia Mare unde in 2011 reuseam un loc 2 la general fiind junior. Pe langa rezultat, zona este superba, traseul te duce prin statiunea izvoare unde anul acesta am nimerit o ceata care a dat o nota si mai interesanta concursului. Ultimii 20 de km din cei 80 de traseu au fost cireasa de pe tort, cu sectiuni bogate in single-trail. Apoi Geiger marathon, unde am optat in premiera pentru varianta lunga, era planificat acum 2 ani, insa am avut o accidentare care nu mi-a permis sa ma pregatesc corespunzator. Geiger este un concurs la care am participat prima data in 2009.

Apoi Medias Maraton, chiar daca s-a aflat la prima editie, pentru mine a fost a 3-a sau a 4-a in imprejurimile orasului si mi-a placut sa revad zonele, de data aceasta in conditii mult mai bune, care iti ofereau „loc” sa savurezi traseul.

Liman Bike Race care este primul concurs la care am participat oficial si pe care l-am incheiat. Cred ca nu am lipsit in niciun an, iar organizatorii ne primesc cu aceeasi bunatate si caldura cu care ne-au obisnuit de 8 ani la rand. Un concurs mic, organizat din suflet, de oameni deosebiti, iar toate acestea se simt. Veniti sa ii cunoasteti si ne vedem la Liman si in 2018 !

A fost in sfarsit un an in care m-am simtit capabil la cel mai important concurs de o zi, de sosea din tara, e vorba de Cupa Max Ausnit unde pentru prima data din cele 4 participari am obtinut podium si am fost multumit de forma si cum au decurs lucrurile, usor surprins spre final de adversari care stiau exact cat mai este pana la finish. Asa e cand te prezinti fara temele facute, la o competitie de sosea. Nu te iarta nimeni, n-au mama, n-au tata soselarii. 😀

O alta surpriza la care nu ma asteptam a fost sa ajung in postura de a adjudeca  a 3-a victorie in clasamentul general la Cozia Mtb, care a fost cel mai greu concurs de 50 de km din cate am participat pana acum.

Mi-a placut contratimpul de pe muntele mic, unde am castigat tricoul cu buline, competitiile de la Timisoara, unde chiar si la campie, organizatorii au reusit sa ne incante cu traseele pregatite.

Un loc „aparte” ca sa spun asa, a avut si Transilvania Bike Trails, prima editie  pentru mine, unde am experimentat ce inseamna sa parcurgi 80 de km in cea mai slabita forma in care m-am prezentat la start vreodata, datorita unei toxiinfectii alimentare. Cu toate acestea am incheiat competitia pe un onorabil loc 150.

Sa nu uitam de concursul de suflet pentru ca este la 1 km de locul in care scriu acum acest articol, Metal Enduro, concursul la care am dat o mica mana de ajutor in organizare, alaturi de aceeasi oameni care ne-au oferit ocazia sa gustam din mtb la Banat Marathon. Dupa ce a inceput o serie de 8 editii BMM, a introdus o noua disciplina in Romania (enduro), Bike attack a venit anul acesta cu un nou plus experientei de bike si voi reda cu exact cuvintele lui Catalin:

„Ce poate să fie mai fain decât o zi de dat pe poteci și mers la limită? Bineînțeles că două zile de dat pe poteci și mers la limită!” 😀

Fara sa laud aceasta competitie gratuit, chiar a fost o placere sa fim seara la un party asa de multi biciclisti din toate colturile tarii. La un singur eveniment am mai trait sentimentul acesta, la Moon Time Bike, care s-a intamplat in aceeasi zi.

As putea sa iti povestesc despre fiecare competitie, insa nu avem destul vin si nici foc de tabara.

Una peste alta, pana in acest moment, statisticile mele arata un total de exact 160 de concursuri la care am participat in ultimii 9 ani. Doamne ajuta, ca a fost totul bine ! 🙂

Uite si alte statistici in 2017:

  • cea mai grea competitie: Duathlon Baru Mare (primul duathlon)
  • cel mai lung concurs de mtb: Geiger Mtb – 82 km cu 3200 m
  • cel mai dificil concurs de mtb distanta medie (50 km) : Cozia mtb – 52 km cu 2300m
  • cea mai faina competitie: Metal Enduro (2 zile)
  • surpriza anului pentru mine: din Gica’ contra, am ajuns la CX Cup.
  • cel mai fain traseu: Pff aici e greu, alege tu te rog intre:

Medias Bike Maraton

Mtb Baia Mare

Geiger Maraton

– Imprezzio Marathon

  • km parcursi : aproximativ 8000 cu 117.000m.

Cum arata sezonul 2017 in imagini ?

Multumesc celor care au facut posibil acest sezon:

  • Cannondale Romania pentru suportul din acest an.
  • Salomon Romania pentru că alergatul e mai plăcut în pantofii voştri !
  • Isostar Romania pentru o colaborare care a durat 7 ani. Multumesc !
  • Garmin pentru toate datele despre antrenamente de pe 810 !
  • Adidas pentru ochelarii inteligenti.
  • Carcover Racing Team pentru un nou inceput !
  • Celor 3 adversari si prieteni cu care m-am intalnit cel mai des si nu m-au lasat sa ma distrez de unul singur: Mititelu Andrei, Paul Muntean si Roli Schmidt. A fost o placere sa concurez cu voi !
  • Tuturor acelora dintre voi care au contribuit in vreun fel la buna desfasurare a acestui sezon pentru mine, stiti voi si eu care sunteti, va multumesc ! 😀
  • Nu in ultimul rand, iti multumesc tie pentru că ai fost alaturi de mine acest sezon ! Apreciez !

Sa ne revedem sanatosi in 2018 !

 

 

Articol respiratie.

respiratie

In articolul de astazi nu vreau sa iti prezint zeci de beneficii ale respiratiei si nici sa iti amintesc sa respiri de minim de 2 ori pe zi.

Nu iti voi prezenta nici 5 pagini despre acest subiect pe care le gasesti pe orice site sau despre modul cum respiratia iti activeaza chakrele (desi asta ar putea fi adevarat si util) ci vreau sa iti spun strict 2 lucruri care eu cred ca sunt importante si pe care le-am aplicat.

  • Respiratia abdominala.

Poate ai mai auzit, daca nu, atunci cauti pe net si citesti cele 5 pagini plictisitoate de care iti spuneam mai sus. Intre timp eu iti spun pe scurt cum respiri abdominal.

SImplu: pui o mana pe piept si una pe buric.

Cand respiri in mod normal ar trebui sa se miste mana de sus, care sta pe piept. Ei, in acest moment incearca sa te concentrezi si sa respiri astfel incat sa se miste mana de jos, de pe buric. La inceput pare ciudat, ca si cum ai manca cu stanga, dar pe urma devii din ce in ce mai bun la acest mod de a respira care nu iti este deloc familiar.

La ce ajuta asta ? Sunt cateva surse ( vezi cele 5 pagini ) care spun ca este o respiratie completa, insa pe mine m-a ajutat atunci cand am avut crampe la stomac. Concentrandu-ma si respirand abdominal cumva am detensionat zona ( asa imi explic eu ) si durerile din timpul efortului au inceput sa treaca.

Un alt efect advers pe care l-am observat atunci cand respir in acest mod pe bicicleta, este ca incepe sa scada usor pulsul.

  • Fie respiratie abdominala, fie normala – rezulta o crestere a puterii.

Stiam conceptul, insa a trebuit sa dau un scurt search pe google pentru a putea sa iti explic concret ce se intampla in timpul procesului. Astfel, de unde rezulta putere datorita respiratiei ?

Cand facem efort si respiram, oxigenul ajunge in plamani, dupa care in sange si intr-un final ajunge la muschi. Un muschi oxigenat mai bine, ofera performante mai bune.

Care este motivul pentru care Lance Armstrong facea transfuzii de sange ? Raspuns: Pentru a avea sange oxigenat, proaspat si cu valori nutritionale mai bune, globule rosii mai multe, etc.

Ok, dar nu ti-am spus nimic nou sub soare pana aici.

Ce mi se pare interesant, este ca iti poti imbunatati performantele pe bicicleta daca respiri putin mai adanc de cateva ori, poate uneori inaintea unei urcari. Pentru ca astfel vei ridica putin nivelul oxigenului din sange ceea ce rezulta -> in performante mai bune: tolerarea acidului lactic mai bine multumita sangelui oxigenat.

Probabil ca daca vom discuta cu cercetatorii britanici, ei vor spune ca aparatele de masura au inregistrat si usoare valori mai mari ale Watt-ilor de care suntem capabili in urma unei respiratii mai adanci.

Pe data viitoare,